837 matches
-
de crochiuri, ia în Conrad forma unor întinse tablouri. Paradisul sudic din primul ciclu de poezii se desfășoară acum mult mai amplu, într-o suită de peisaje repetitive și amețitoare: „Colo înalte rîpe se învelesc în nor, Cu creștetul fantastic, trufaș și visător, Ici marea turburată sub vînturi asiatici, Cu valuri ce s-aruncă pe coastele sălbatici Lăsa să se auză un gemet infinit! Abia un val se sparge de colțul de granit, Abia se răspîndește și alt val îi urmează
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
sălbatici Lăsa să se auză un gemet infinit! Abia un val se sparge de colțul de granit, Abia se răspîndește și alt val îi urmează, Urmat de alte valuri ce-ajung, mugesc, spumează Și se anunț departe, pe ceru-umbros albind, Trufașe, gemătoare, necontenit venind. Dar vasul naintează p-o mare ca o gheață Și Samos se arată prin azurită ceață. Al lumii far se culcă și-așterne, apuind, Pe mare altă mare de raze scînteind. Mycale se înalță cu vîrful său
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
pe cheiul de marmură al palatului, alături de lemne aduse de luntri „și alte mormane de trunchiuri subțiri, fine, asemenea torsului unei fete”: „Suferințele din dragoste m-au adus pe acest țărm nobil/ și toată mintea mea e o magnolie/ superbă trufașă/ ce crește și înflorește/ prin aceste locuri”. Întâlnirile sunt stranii, poartă pecetea unei poezii tulburătoare: „Oamenii pe care îi întâlneam în drumul meu erau niște lungani purtători de fustanele... Pasul lor era lent, măreț - aș zice - așa cum e totdeauna în
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
sunt sigură de ceea ce gândesc, nici măcar de faptul că gândesc”, am notat, descumpănită. Nu era vorba de amor propriu. Eram mai mult curioasă decât mândră, îmi plăcea mai mult să învăț decât să strălucesc. Totuși, după atâția ani de singurătate trufașă, constatarea că nu eram nici unica, nici prima, ci o ființă printre altele și, dintr-odată, nesigură pe capacitățile sale, era chiar un eveniment. Căci Sartre nu era singurul care mă punea în situația de a fi modestă: Nizan, Aron
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
între somn și veghe, comunica prin rădăcinile-i adânci, cu străfundurile pământești. A vrut s-o știe dintotdeauna. Ei bine, acum o știe. Apoi, cănd marea cutremurare ia sfârșit, n-ai încotro s-o apuci: zeii s-au dus, iar trufașele biserici sunt praf și pulbere. Groază ce te cuprinde nu seamănă cu aceea dinaintea taurului furibund, a pumnalului amenințător sau a apei în care te afunzi. De-asta dată e o spaimă cosmică, o bruscă incertitudine; universul se destramă, se
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
a lua locul „planului divin" nesocotit. Dacă la un Ioan Alexandru, bunăoară, rebeliunea sufletului țărănesc, amestec de expresionism și socialism exacerbat în disimulare, s-a orientat izbăvitor către homo religiosus, aici nu se petrece așa ceva. Inconsecvenței congenerului îi răspunde o trufașă consecvență. Sumbru, îndărătnic, Radu Ulmeanu rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate fățiș, ale eului poetic, îi specifică patetismul rece pe care preferă a-l pune în scenă. Suspendarea antenelor spirituale e
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
mulți, creația lui Degas este aparent mai puțin semnificativă pentru evoluția artei secolului al XX-lea decât cea a unor artiști - Cézanne, Monet - din propria sa generație sau decât cea a mai tinerilor Van Gogh, Gauguin, Seurat. Caracter ursuz și trufaș, fără elevi, fără prea mulți prieteni, antisemit, probabil misogin, Degas a lăsat în urmă o moștenire artistică în multiple medii de exprimare - pictură, desen, gravură, bronz - de o profundă originalitate, cu tot setul limitat de subiecte. Pornind de la o educație
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
zei, să nu te fi/ atins de mine și de tron - 8). Inițial, Tiresias admiră tăria lui Oedip, evidentă și pentru cei de sus, dar observă că ea este umbrită de mândria lui excesivă: dacă n-ar fi atâta/ de trufaș și nestăpânit, aproape/ s-ar confunda cu zeii [...] are-o forță-atotdezlănțuită/ de care zeii trebuie să țină seama (5). Ulterior, prorocul îl pune în gardă că atitudinea lui sfidătoare a declanșat deja reacția puterilor cerești (Trufia forței tale i-a
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
penele Îngerului ascuns/ și adăpostit/ la umbra aripilor Lui!” (relativ la Real). Ajuns la interfața dintre Carte și Real, se dedă unui devergondaj de asociații meșteșugite, în care se amestecă severitatea șirurilor nesfîrșite de cotoare de cărți și semnalele delicate ori trufașe ale splendorilor naturale: „mă perind/ pe aleea cu incunabule/ în parfumul fraged de liliac/ petale de trandafir// și foi/ cu proaspăt miros de tipar// asfințitul/ pare o strivitură de scoici - / de purpură murex murex” (aleea cu incunabule). Prețiozităților plastice li
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
documentarea acestor domni. Ca toate personajele de legendă, Poe își are enigmele lui și în orice moment al vieții se retrage într-o umbră de nepătruns. Nouă ne plăcea această țâfnă; ne plăcea că acest student răspunea printr-o tăcere trufașă la întrebările impertinente ale biografilor săi. Despre lecturile lui știam prea puțin, căci un incendiu distrusese, spre sfârșitul secolului trecut, fișele de bibliotecă din care ne-am fi putut informa, dar am auzit de multe ori povestindu-se cum, într-
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
mărturia Dvs. trebuie să-l introducă în textul meu (o aveam extrasă, dar am uitat). Apropo: scriindu-i lui Ierunca, Steinhardt îi atrage atenția că Bunghez, personajul din Galeria... ar fi, măcar parțial, Petru Dumitriu. Într-adevăr, așa pare: „înaltul, trufașul Bunghez”, despre care, destul de încifrat, spuneți că e tipul care „va săvârși un lucru ce părea acum de neconceput... O lovitură spectaculoasă.” Pare sau e chiar așa? Dacă tot am adus vorba despre Galerie..., trebuie să vă spun un lucru
Ion Vartic despre Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5685_a_7010]
-
americană selectează 24 de povestiri, cartea având parte, așadar, și de o nouă cenzură - de data aceasta, intervine gustul scriitoarei de peste ocean. Cuadratura cercului este o înșiruire de fragmente autonome - descrieri de orașe ideale și imposibile prin chiar întemeierea lor trufașă în natură și, deci, împotriva ei. Urbogoniile lui Gh.S. sunt dublate de mici proiecte-vinietă ale arhitectului - fiecare oraș are o emblemă alcătuită din cercuri, pătrate și triunghiuri, matematic distribuite, imaginând grădini ale paradisului în viziunea unui geometru obsedat de simetrii
Geoficțiuni by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3290_a_4615]
-
mondială a rîsului, bombastic anunțată ca un model, într-o circulară, de către Oltea Șerban-Pârâu? Mai degrabă că riscăm să ne facem de rîsul lumii, cîtă vreme nu ațintim decît supralicitări cantitative. Acesta este morbul care întoarce în grotesc inițiative trîmbițate trufaș, - coordonatoarea de la România Cultural crede că a dat lovituri mărețe în timpanul veacului cînd ocupă 24 de ore din 24, non-stop, cu aberații exasperante, cărora le zice Maraton. Totul se îndeasă pînă la saturație în atare alcătuiri, additiv și inorganic
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
o bucurie să vezi cum tineri talentați își șlefuiesc armele, cum se încheagă într-o distribuție proaspătă, entuziastă, dar trebuie să le observi și limitele. Don Giovanni este unul dintre marile roluri ale repertoriului liric: o prezență dominantă, un seducător trufaș, elegant, energic, cinic, plin de farmec („băieții răi” plac) și o voce care trebuie să răspundă celor mai complexe exigențe; și totul este în partitură. Tânărul bariton Daniel Pop are un timbru frumos și o muzicalitate aleasă, dar lipsa de
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
dar nu și pe acest pământ de creștere și precocitate tropicale - și-a dăruit inima cuiva care n-a știut niciodată acest lucru. À propos, e o poveste foarte banală, dar o poveste care i s-ar fi părut dezgustătoare trufașului judecător, tatăl ei, dacă ar fi știut-o. Odalie era frumoasă. Dar mai era și mândră, și mai era și grațioasă pentru cei care apreciau imaginea ei delicată. În vechea casă franțuzească de pe Strada Regală, cu ferestrele ei pitorești și
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
pe sine prin propriile puteri, luîndu-se în mîini și transfigurîndu-se într-un spirit clarvăzător. În literă, Ecce homo se vrea a fi scoaterea finală a măștii, amestec de autoportret și de comentariu al propriilor cărți. În spirit însă, izbește emfaza trufașă cu care narcisicul își laudă virtuțile. Ecce homo e o mostră de filotimie în ditirambi vanitoși, un volum mustind de exaltarea arțăgoasă a unui cabotin superior. O colecție de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin neclintita siguranță
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
din anul porcului). Aici se pot face două observații. Mai întîi aceea că autorul e un disimulat moral. Din orgoliu, d-sa își ascunde nuditatea suferinței, dîndu-i glas indirect, sugerînd-o doar prin poza de sangvinar, precum un alibi. Cruzimea aceasta trufașă e un cifru al durerii comensurabile la scară normală însă care nu acceptă a se dezvălui, asemenea unei răni hidoase. În al doilea rînd, aerul decorativ, de „făcătură” stilistică al cruntei posturi confirmă condiția estetică a confesiunii deturnate, coeziunea discursului
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
care vin,/ Ca un veșmînt strălucitor de vînt,/ Ca un vecin al cerului senin,// Tîrziu, cînd nu-ți mai pasă de culori,/ Să ai un plop din care să cobori.” (Un plop). Semeț, căci poezia rămâne, oricât s-ar pocăi, trufașă, dar sperios și fragil, bătând delicat un tact argintiu. Pe care numai aerul îl ține minte. „Ce pierzi lipsind? Ce capeți dacă spui/ Nimicul tău, urechilor statui?” Acum, când poezia a rămas singură, e cu atât mai greu de răspuns
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
în mod deosebit, ți-a marcat cumva creația? AB: Argentina e fantastică. Ce să-ți spun, m-am însurat cu o argentiniancă. E o țară complexă, plină de contraste; oamenii au simțul umorului, dar au și foarte multe complexe, sunt trufași, dar și ușor suciți. Noi, spaniolii, suntem cam ingenui în comparație cu ei. LVR: Vorbind despre America Latină, știu că ai fost la un moment dat invitat să petreci o săptămână în casa lui Mario Vargas Llosa, la Lima. Ne poți oferi detalii
„Am stat o săptămână în casa lui Llosa“ Interviu cu scriitorul spaniol Andrés Barba by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2992_a_4317]
-
tot mai îngălat de noroaiele veacului li se adăugau răsuflarea sacadată a amurgului orele ambigue ale pertractărilor. Și puntea fisurată a nopții. Scurtul popas între două bătăi ale inimii. 4 Zile ce te fac să visezi. O tristețe mândră aproape trufașă schimba ritmurile, punea accente hazardate și acoperea ochii bandajați ai prudenței. Curajul se înălța ca o stea ce se pregătise să cadă. O, și carnea trupului ce începea să miroase a îndoială precum speranțele excesive ale unei Renașteri sculptând cu
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
floare... M-am așezat în cortul tătărășenilor, în iarna cu gust de viagră de la Marea Nordului la Marea Neagră Ianuarie. Cu neamul meu răbdător suflu în pumni, pe vreme de Bobotează. Cu spatele la Transnistria, să nu ne spulbere Crivățul, să nu ne descoasă trufașa Coasă... Cu inima în formă de Cruce în urcare cu heruvimi pe Dealul cu măslini și asini... În apropiere, lacul și codrul. Ciricul și Veneția triștilor. Piața Chirilă și precupețele indo-europene. În zare, mahalaua celestă a magiștrilor Ion Creangă și
Din Vale spre Deal by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2904_a_4229]
-
că unealta de bază a gîndirii este logosul. Un logos gîndit fie ca ipostaziere a ființei divine, fie ca instrument privilegiat de care omul poate dispune după plac. Și astfel, prin împingerea la paroxism al acestei prejudecăți, ajungi să construiești trufașe sisteme filozofice, ridicînd castele de cuvinte și înălțînd piramide de concepte. Trăsătura de bază a acestor piramide lexicale era contrastul izbitor dintre simplitatea imaginii pe care filozoful o are în minte și luxurianța axfixiantă a jargonului de care face uz
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
întîlnit cu toți aceștia ca și cu alții pătrunși de-o emoție în care, alături de-o vie curiozitate și de respect, palpita simțămîntul continuității, al unei integrări în afara căreia efortul literar riscă a se deculturaliza, a pluti în deriva trufașă a unei iluzii. Cei mai tineri poeți de azi mi se năzare ori într-adevăr sînt altfel? Nu știu ce să cred. în orice caz n-aș vrea să alunec pe schema pe cît de repetitivă pe atât de fastidioasă a gîlcevei
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
necunoscut... SPUNE-MI Soțului meu, Nicolae Nu ai crezut că poți învinge doar atunci când renunțând la orice armă, vei lupta cu propria imagine pentru eliberarea ta. Nu te vei mai putea privi în oglinzile care să te arate slab sau trufaș, neînfricat sau laș, după dorință... ți s-a mai spus, dar nu ai crezut... în țara fără de oglinzi, care îți va mai fi chipul, te vei întreba atunci încă o dată, și vei afla, dacă vei lăsa răspunsul să vină de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și Lévy-Bruhl, critica lui începe tocmai cu aceștia. Și o face după toate regulilele onestității, punîndu-le în lumină gîndirea și apoi distanțînu-se de ei, dar fără să-i imite și, mai ales, fără să-i acopere, în urma criticii, de deriziunea trufașă a urmașilor. Lucrarea Idealul creator a fost scrisă de Dumitru Drăghicescu în limba franceză și a fost publicată la Paris în 1914. Circumstanțele în care autorul și-a scris cartea sînt grăitoare în privința psihologiei sale, lucrarea reușind să ilustreze chiar
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]