8,805 matches
-
îl imortalizezi pe pelicula aparatului de fotografiat din cât mai multe perspective. Câteva rațe sălbatice ne-au încântat prin coloritul lor, prin gesturile gingașe cu care se scufundau, prin zeloșenia cu care își căutau hrana sau se odihneau pe un trunchi de copac de pe malul apei. Un pescar își încerca norocul sau își petrecea pur și simplu timpul pescuind printre tufe de plante acvatice, bucuros că Dumnezeu i-a adus delta aici în inima pădurii. Astfel, un colțișor de lac, de
OLĂNEŞTI, O NOUĂ PERSPECTIVĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1441645948.html [Corola-blog/BlogPost/343370_a_344699]
-
lui Zeus, găsită în mare, lângă capul Artemison (Zeus din Artemison, c. 450 î. Hr.), fără să putem știi cu siguranță dacă îl reprezintă pe Zeus sau pe Poseidon. Corpul, cu mușchii bine reprezentați, dă impresia elasticității și nu a efortului. Trunchiul, cu picioarele îndepărtate, pe verticală, este compensat de orizontalitatea brațelor care aruncă fulgerul. Interesant este faptul că lungimea brațelor întinse excede înălțimea corpului. Este aidoma orizontului, a peisajului decis de armonia proporțiilor și a ordinii macrocosmosului. După spusele lui Homer
METAMORFOZĂ ŞI ANTROPOMORFIZARE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_metamorfoza_si_dan_caragea_1377985413.html [Corola-blog/BlogPost/364934_a_366263]
-
omului îndrăgostit de frumos, cu lumina care transpare din universul unei inimi care știe nu numai să primească, dar mai ales care știe să dăruiască prin toate fibrele ființei sale metafore de o frumusețe rară, atipică. Eram o scoarță de trunchi, aerul tău de lemn mă respira la prima oră. Poeta se desprinde, parcă, din lumea aceasta mercantilă, dură, lipsită de emotivitate spre a se avânta cu toate aripile dorului în zborul iubirii fără limită temporală sau spațială. Zborul perfect al
POVESTE DE TOAMNĂ, DE SUFLET ȘI DE DOR de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/liliana_boian_terziu_1447244315.html [Corola-blog/BlogPost/375624_a_376953]
-
mine vântul ca cerul și ca dorul Ne-am ucis însăși șansa de-a fi eliberați Asasinând nemernic însuși Judecătorul? NE TREBUIA O CRUCE Nu vedeți o ființă pe dealuri târându-și crucea imensă arborele pe dealuri cară cerul prin trunchiul lui Fiecare popor trebuie în lumină să-și aibă crucea lui astfel el nu este încă născut și pierdut este în ceața istoriei Brâncuși cioplea Coloana Infinită dar el încă nu se născuse tot meșterea de mii de ani ceva
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1369192481.html [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
pe ger, și pe călduri. Ea - un tei înmiresmat ! Doi arbori recunoscuți Pe moșia unui sat Vechi, cu oameni pricepuți. Din ei s-au desprins vlăstare Conturând spațiu - neam mare ! Matur fiind, de la o vreme, Mi-am făcut scorburi în trunchi. La copii le-au crescut pene, Dar au căzut în genuchi Pe moșia strămoșească, Veșnic vrând s-o-mpărățească. Ion Părăianu Referință Bibliografică: GÂNDURILE MĂ INUNDĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie
GÂNDURILE MĂ INUNDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1475313723.html [Corola-blog/BlogPost/380882_a_382211]
-
Putna. Din acest motiv, la anul 1672, este confirmată prezența unei delegații de călugări de la Putna la sfințirea bisericii de la Moisei, săvârșită de către Sfântul Mitropolit Sava Brancovici. Molidul în care fusese descoperită icoana Maicii Domnului a fost tăiat. Iar pe trunchiul lui s-a așezat masa altarului. Acest trunchi de molid se poate vedea și astăzi în altarul vechii biserici. Între anii 1910 - 1911 a fost ridicată noua biserică a mănăstirii, în stil neoclasic. O adevărată catedrală, cu ferestre mari, care
MĂNĂSTIREA MOISEI – MARAMUREŞ – VATRĂ DE SPIRITUALITATE ŞI SIHĂSTRIE AUTENTICĂ, VEGHEATĂ DE DUHUL BĂTRÂNILOR CUVIOŞI ŞI AL PĂRINŢILOR BISERICII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 952 din 09 august 20 by http://confluente.ro/Manastirea_moisei_maramu_stelian_gombos_1376035831.html [Corola-blog/BlogPost/364969_a_366298]
-
confirmată prezența unei delegații de călugări de la Putna la sfințirea bisericii de la Moisei, săvârșită de către Sfântul Mitropolit Sava Brancovici. Molidul în care fusese descoperită icoana Maicii Domnului a fost tăiat. Iar pe trunchiul lui s-a așezat masa altarului. Acest trunchi de molid se poate vedea și astăzi în altarul vechii biserici. Între anii 1910 - 1911 a fost ridicată noua biserică a mănăstirii, în stil neoclasic. O adevărată catedrală, cu ferestre mari, care a fost îmbrăcată într-o pictură impresionantă, realizată
MĂNĂSTIREA MOISEI – MARAMUREŞ – VATRĂ DE SPIRITUALITATE ŞI SIHĂSTRIE AUTENTICĂ, VEGHEATĂ DE DUHUL BĂTRÂNILOR CUVIOŞI ŞI AL PĂRINŢILOR BISERICII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 952 din 09 august 20 by http://confluente.ro/Manastirea_moisei_maramu_stelian_gombos_1376035831.html [Corola-blog/BlogPost/364969_a_366298]
-
Și un brâu roșu i-a cusut Cu perle sclipitoare. Pe cât creștea de frumușel, Înalt și lat în spate, Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/Navalnciul_poem_dupa_lg_romeo_tarhon_1361971923.html [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
geana Mai albe decât neaua-n pisc De munte iarna, vara, Cu străluciri de obelisc. Purtând pe chip povara Înțelepciunii prin ani mulți, Mai mulți decât stejarul, I se înfățișă desculț În giulgiul alb ca varul. Și dinainte rupt din trunchi, Pe sfânt în piept primindu-l, Sfios feciorul în genunchi De jos în sus privindu-l, I-a mulțumit, i-a sărutat Gingașa-i mână dreaptă, S-a ridicat și l-a urmat Pe calea-i înțeleaptă Spre peștera cu
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/Navalnciul_poem_dupa_lg_romeo_tarhon_1361971923.html [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
simțurilor. Își desfăcea picioarele să-l lase pe acest maestru al simțurilor să-i descopere toate necunoscutele. Dispăruseră și celelalte două textile ce mai acopereau câte ceva din materialul de studiu al bărbatului de lângă ea, dezvelindu-i corpul ca pe un trunchi mlădios de salcie, aflat în adierea vântului de vară. Mângâierile și sărutările lui erau ca o alizee ce-i alinta cu gingășie corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri ușoare și pline de senzații de nedescris în
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_noaptea_de_stan_virgil_1346666816.html [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
pozitivistă. Este rezultatul unui proces sufletesc, credința ei însăși, revelația. Toate îi dau valoare, perfecțiune ! De-a joaca, Pictura, Cerb cu stemă de pădure, Cosmos de mărgean... ,, În păduri adevărate, Toți copacii sunt palate, De la miez până la coajă, Apărate-n trunchi, de-o strajă Înarmată până-n dinți Lustruiți și ascuțiți. ,, ( Basm de codru ) Ceea ce rămâne impresionant la poemele Mirei Lupeanu este reflectarea spre natură și tot câștigul dăruit de plinătatea imaginilor. Cuvântul scris este pentru poetă ceva divin. Cuvântul are ca
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1425582060.html [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
le unea și urni căruța, îndreptând-o sub aripile agudului ce-acoperea teica și gura gârliciului. Atelajul poposi cuminte, la umbră, într-un colț de arie proaspăt măturat, curat ca-n palmă numai bun de bătut paiele de fasole. Dincolo de trunchiul scorțos al agudului, în fața chilerului, glasuri vioaie de copii tulburau amiaza. Prispa era plină de apă. Pe dinafară, pereții arătau ca și cum ar fi fost spoiți în grabă. Căldările goale sufereau în bătaie soarelui. Două budane cărămizii răsturnate cu fundul în
Sub aripi de agud by http://balabanesti.net/2011/12/13/sub-aripi-de-agud/ [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
ajutat de el, când ne învăța să călărim pe caii pe care îi avea și de care era mândru, sau când ne construia leagăne de lemn, de Paști, leagăne între doi salcâmi pe care îi alegea cu grijă, să aibă trunchiurile cât mai groase, trainici, să țină sub greutatea noastră și ne întreba când ne ajuta să luăm avânt: - Cât vreți de sus? - Până la cer! răspundeam noi, în cor! Tata era priceput în toate iar leagănele construite de el aveau mobilitate
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Acasa_fila_de_jurnal.html [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
chipuri care cândva au fost zidite, apoi zădărnicite. Din vremurile acelea de goană azi se aud doar șoapte, Șoapte care urlă prin vântul tomnatic A capitanului care comandă încă o moarte. Azi umbrele cailor leagă rănile celor goi, Sprijiniți de trunchiurile copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi. DOR NESECAT Te-am privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite și topite de sentimente seci, Prin gândul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
nici cu Noica”. Și întărește: „Mi se pare, repet, un semn de precaritate intelectuală majoră să înțelegi că prin această lege ți se interzice să citești Cioran”. Dificultatea, dacă nu imposibilitatea aplicării ei, așa cum, după apariția ordonanței din 2002 (pe trunchiul căreia s-au altoit completările recente), „nimeni n-a reacționat la scrierile și zicerile legionare, antisemite sau antirrom care umplu Internetul și chiar presa scrisă”, după cum observă Liviu Ornea. Mai mult, dna Zoe Petre atenționează asupra dificultății de a îngrădi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/legea-217-sau-capra-si-varza/ [Corola-blog/BlogPost/94213_a_95505]
-
nu este agreată) obișnuiau să pună foc intenționat, controlând astfel procesul de regenerare a naturii. Din nefericire, incendiile devastatoare cauzate de unii turiști imprudenți distrug adesea zone mult prea extinse, lăsând în urmă un peisaj ireal: vaste întinderi acoperite de trunchiuri carbonizate, ca o aliniere de scobitori negre, o adevărată apocalipsă. Coșmarul se încheie odată cu intrarea în limitele Parcului Național, unde natura debordantă se revarsă peste noi în toate nuanțele de verde. În parcările special amenajate pentru a beneficia de cele
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1496291635.html [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
ființei sunt căutate, prin urmare, în plasma organicității pure, nealterate de canonul existenței. Atât picturile cât și poezia sunt o radiografie a relației dintre armonia trupului femenin exprimat prin pictură și misterul de dincolo exprimării prin metaforă:” Mâinile mele sunt trunchiuri de arbori/ Pe care mere roșii se coc./ Picioarele mi-s țesute cu spume de val/ Iar algele, mantie răcoroasă-mi sunt. “( Înrădăcinare). Eul poetei în simbioză cu eul pictorului au creiat o mitologie a spiritului proiectat în trupul superb
POEZIA CULORILOR ÎN ALCHIMIA VERSURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_culorilor_in_alchimia_versurilor_al_florin_tene_1356252104.html [Corola-blog/BlogPost/351581_a_352910]
-
singurătății. Numai poeții aud suspinul, șoaptele frunzelor ... Privesc oglinda lacului. În ea se răsfrânge cerul, mulțumit de sine. O pasăre cântă legănându-se pe o ramură. Soarele trimite miriade de raze ce vibrează, ca râsul unui zeu fericit, dansând pe trunchiurile zbârcite ale arborilor, încălzindu-le frunzele rămase. Pădurea toată pare mulțumită. Și gândesc că cerul așteaptă liniștit rugile noastre de mulțumire. Recunoștința! Cicero spunea că recunoștința este una din importantele virtuți, chiar „părintele” lor. Și cred că ea poate fi
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/_ziua_recunostintei_thanksgiving_da_vavila_popovici_1352261145.html [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
ca o sărbătoare la pândă, visează/ primirea soarelui”...(pag. 6). Și ca întotdeauna privește ca orice îndrăgostit ”Ca un vârtej, viața” (pag. 8) : ”viața mea ca un vârtej/ te-a cuprins iubito și pe tine,/ înlănțuindu-ne , tu ca un trunchi,/ eu ca o coajă care vine./ Viața mea fu un vârtej, iubito,/ care-a trecut frumos și ne-a lăsat, tu, ca un cer însărcinat cu muguri,/ boltit pe ramul meu însingurat.” Trecând de la zorile primăverii la fascinația amiezilor de
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1456165061.html [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
pe frământări de frunze octombrie dansează și argintează caligrame noi un puf de păpădie la umbră de castan se zboară iar stenograme îmi asez pe un genunchi la margine de crâng din scâteieri de zile desfătări alerg pe scoarțele de trunchi apoi pe neștiute dau ploii-un ultim gând și-ntind memorii ca să-mi stea la rând Referință Bibliografică: CALIGRAME-N STENOGRAME 2 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2114, Anul VI, 14 octombrie 2016. Drepturi de Autor
CALIGRAME-N STENOGRAME 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1476416792.html [Corola-blog/BlogPost/380088_a_381417]
-
trec pe deasupra mormântului și de câte ori pietrele învață să cânte altfel umbrele dor în liniștea gurilor încleștate mâinile așternute pe pieptul cuvintelor rămase nescrise rostite născute trup de poem răstălmăcesc împletite literaturile universului tăcerea le recită versurile gurile copacilor rămân în trunchiuri în inele de forță ale esențelor viitoarelor cărți bănci uși de o mie de ori deschise gesturi pripite le ard cenușa umple pământul forța izvoarelor reîncarcă în care de lux sărăcia lumii răsturnând-o în mintea copilei cu ochii cărbunelui
SOARELE SCRÂȘNEȘTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1454341534.html [Corola-blog/BlogPost/377490_a_378819]
-
reprezentând diferite personalități culturale, sau reprezentative ale unor timpuri de distinsă și memorabilă glorie ale Moldovei. Așa am ajuns în fața teiului lui Eminescu, acum încins cu un rezistent brâu metalic pentru a nu i se risipi în zeci de bucăți trunchiul secular, ajuns într-un real grad de putrezire. Cum Eminescu va dăinui pentru cultura românească de-a lungul timpurilor viitoare, în pofida faptului că aceasta a devenit o soră vitregă atât pentru guvernanții acestei țărișoare greu încercată în ultimii douăzeci și patru de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471927209.html [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului nu sunt de prisos frunzele rătăcite prin noiembrie ne vom face din ele veșminte s-acoperim timpul pierdut tristețile adunate uitarea că pământul are lacrimi pe care le leagă de trunchiuri puternice și-apoi le risipește nu sunt de prisos frunzele înecate ca memoria în amintiri ne vom face din ele veșminte să le purtăm acolo unde nu se cunoaște destrămarea. Referință Bibliografică: Simplitate / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SIMPLITATE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1479372728.html [Corola-blog/BlogPost/372706_a_374035]
-
porți din fier forjat. Râzând în hohote, femeia își scoase din poșetă un obiect nichelat, cu ajutorul căruia deschise porțile de la distanță, fără a mai coborî din mașină. Demară zgomotos, acceleră, apoi ca o săgeată, cu farul stâng, se opri în trunchiul unui arbore. Frânele scrâșniră prea târziu. Eram deja cu capul în parbriz. Am coborât amețit. Am rămas s-o văd coborând. Nici n-am sesizat cum o făcuse.Ședea pe scările de la intrare, fluturându-și pletele blonde cu obrăznicia unui
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
contra unei mite, admit să fie distruse, așa cum admit construirea în spațiul public, de coșmelii oribilizate. Fiecare coșmelie are o legendă ce ilustrează corupția și manipularea, rezistând, numai Dumnezeu știe până când! Trauma e veche, în așteptarea alteia altoite pe același trunchi, ce sporește lent și lejer...! Țara are verigi care înlănțuie de la unghii, până la creastă, în cea mai covârșitoare majoritate, convertite, reconvertite și reconvertibile, fiecare întreagă așezare! O parcurgere cu ochii a cărților lui Nicolae Noica, e o călătorie în timp
NICOLAE NOICA. CONDAMNABILĂ ÎNDEPĂRTARE DE BAZA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE CONSTRUCŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Nicolae_noica_condamnabila_aurel_v_zgheran_1390773146.html [Corola-blog/BlogPost/347550_a_348879]