KorAP: Find »[drukola/base=tuareg & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...13 >

315 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

de curenții de aer, ca și cum pentru ei, în acel moment, pământul ar fi devenit un loc prea călduros ca să poată risca să coboare pe suprafața lui. „Când vulturul mănâncă, beduinul stă la pândă. Când vulturul zboară, beduinul se odihnește.“ Pentru tuaregii din inima Saharei, vulturii erau un fel de termometru viu ce indica cu deosebită precizie când temperatura de la suprafața pământului depășea limitele suportabile, iar oamenii trebuiau să stea absolut nemișcați la umbră, deoarece nu erau capabili să se ridice în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
că hotărârea și solemnitatea cu care mărșăluiseră cu o noapte înainte fuseseră înlocuite de o vădită dezordine și delăsare, dat fiind că picioarele păreau că le atârnă de parcă ar fi avut ghiulele de fier legate de glezne. Principalul aliat al tuaregilor din timpuri îndepărtate câștigase deja prima sa bătălie. Deșertul era un luptător foarte puternic, căruia nu prea-i slăbea vigilența și, pe măsură ce trecea timpul, cauza tot mai multe pierderi. Așa că, cea mai bună tactică pe care puteau s-o folosească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
La ce distanță crezi că este? — Butoiul...? Cred că la vreo trei kilometri. Destul de departe ca să putem face ceva. Într-adevăr, destul de departe. Oricum, mi-a venit o idee. — Care...? — Să fac ceea ce nu s-ar aștepta să facă un tuareg. — Adică...? Două ore mai târziu, când soarele începu să se lase și primele umbre se alungeau peste câmpie prevestind sfârșitul zădufului de nesuportat, o cămilă iute, călărită de un călăreț priceput ieși pe neașteptate de după stânci și se îndreptă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dinspre nord-est. Unii alergau, alții trăgeau ca nebunii, dar toți și-au dat seama imediat că erau destul de departe și că n-aveau nici o șansă să doboare un animal așa de iute, ce părea că zboară fără să atingă nisipul. Tuaregul calculase cu grijă viteza și rezistența animalului și îl lovi peste grumaz și peste crupe cu un bici lung, obligându-l să alerge cât putea de repede, într-atât încât puteai fi sigur că în acea cursă animalul era condamnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
chiar și așa, era conștient că, deși erau deprinși să suporte tot felul de greutăți, setea era un dușman implacabil, împotriva căruia nici cel mai antrenat mercenar nu învățase să lupte. În asemenea loc și cu puțina apă pe care tuaregii le-o lăsaseră, nu mai aveau nici o șansă - nu numai să învingă, ci chiar să supraviețuiască. La o temperatură de peste cincizeci de grade, apa era un element absolut necesar; și era perfect conștient că, începând din clipa aceea, nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să ne-o tragă. Pur și simplu de necrezut! — Sunt de acord că, în parte, este vina mea... - recunoscu cinstit armeanul. Aș fi putut să prevăd orice stratagemă, dar nu faptul că se va hotărî să lupte în câmp deschis. — Tuaregii au faima de luptători magnifici în câmp deschis - sublinie unul dintre cei prezenți. Ar fi trebuit să prevezi asta. — Păi, adevărul e că nu m-am gândit la asta, și-mi pare rău. Ce să mai zic? — Nimic, la ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
fie de folos în viitor. Cel mai mic dintre frații Sayah făcu un semn ușor cu capul spre întinderea de nisip. — Se mișcă - spuse. — Era de așteptat. — Pe înserat or să ajungă la stâncile alea. — „Noaptea este prietena bună a tuaregilor, care-și înfig stelele în vârful sulițelor, pentru ca ele să le lumineze calea“ - spuse Gacel, evocând un vechi proverb din deșert. Dar ei pot să vadă noaptea mai bine decât mine. — Ți-am arătat doar cum funcționează aceste aparate... - îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
fi mai bine să încerce el. — De ce? — Pentru că acum avem nevoie de un bun negociator, care să știe să se tocmească. El e mai flexibil decât tine, iar pe arabi îi încântă să se tocmească. — Ăștia nu sunt arabi. Sunt tuaregi. Încă n-am învățat să-i deosebesc, deși cred că nu-i mare diferență. - Schimbându-și tonul, încercă să fie convingător: Ascultă-mă! - îi ceru. Lasă-l pe Sam să meargă! Armeanul privi pe rând chipurile celor prezenți și ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ce propui? — Pace în schimbul apei. Nu avem prea multă apă. — Ne mulțumim cu atât cât să supraviețuim până vine avionul să ne ia. — Și cine-mi garantează că din acel moment n-o să începeți din nou ostilitățile? vru să știe tuaregul. — Despre asta am venit să vorbim. Dacă ajungem la un acord în privința garanțiilor, vom avea de câștigat cu toții. Când trebuie să vină avionul? — Poimâine. Și cum știu eu că nu vă aduce întăriri? Nu poți să știi, pentru că nici măcar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
din urmă, preciză pronunțând foarte apăsat cuvintele: — Ați fi capitulat, și știi asta foarte bine. Fără apă, mâine pe vremea asta n-ați mai putea obliga nici măcar propriile voastre mâini să apuce o armă. — E foarte posibil. — E sigur. Noi, tuaregii, știm mai multe despre efectele setei, și de aceea nu ne face plăcere ca nici măcar cel mai rău dintre dușmanii noștri să sufere ceea ce, fără îndoială, este cea mai groaznică moarte. - Arătă cu degetul spre adversarul său: Fii sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-ți trece niciodată nimic prin cap. Dumnezeule sfinte! Nu știu de ce naiba nu ți-l zburăm chiar aici... Îmi pare rău. — Îți pare rău...? repetă stupefiat cel rănit la picior. Patru oameni au murit, unii pierdem mult sânge și, dacă tuaregii ăștia nu ne ajută, mâine seară o să fim hrană pentru vulturi. Și tu spui doar că-ți pare rău. - Îl scuipă zgomotos și conchise: Du-te-n mă-ta! Mecanicul se așeză pe o piatră, își ascunse câteva clipe fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să ne mai angajeze altfel decât ca bătăuși la discotecă? - Se întoarse spre armean și-l întrebă: Ești gata? — Am altă soluție...? veni răspunsul acru. Cu cât terminăm mai repede, cu atât mai bine. — La drum, atunci! Și liniștește-te; tuaregul s-a jurat că nu ești în primejdie. Și tu îl crezi? Celălalt încuviință în timp ce-l luă de braț și-l împinse ușor spre ieșire, aproape prietenos. Dacă nu l-aș crede, n-aș face ceea ce fac. — Sper să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
După aceea, când o să te simți bine, o să devii prizonier, dar nu te îngrijora; n-am de gând să-ți fac nici un rău. — Eu venisem să te omor. — Știu. — Și cu toate astea o să mă eliberezi? — Așa am hotărât, și tuaregii își respectă întotdeauna hotărârile luate... - Beduinul făcu o scurtă pauză și adăugă: Doar o singură dată. — O singură dată mi-e de-ajuns. Dacă-mi salvezi oamenii, niciodată n-o te mai deranjez. — Oamenii tăi or să se salveze dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
îi răspunse cu asprime. De când e lumea lume, de când faraonii au visat să-l cucerească, sute de oști au dispărut în nisipurile lui. Doar cel care se supune și acceptă dinainte indiscutabila lui superioritate are ceva șanse de supraviețuire. — Ca tuaregii, de exemplu? Celălalt încuviință, fără falsă modestie. — Ca tuaregii, de exemplu. Suntem un popor destul de orgolios ca să acceptăm să ne supunem cuiva, dar suficient de umili ca să ne supunem naturii, pentru că știm că Allah a creat lumea cu milioane de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
faraonii au visat să-l cucerească, sute de oști au dispărut în nisipurile lui. Doar cel care se supune și acceptă dinainte indiscutabila lui superioritate are ceva șanse de supraviețuire. — Ca tuaregii, de exemplu? Celălalt încuviință, fără falsă modestie. — Ca tuaregii, de exemplu. Suntem un popor destul de orgolios ca să acceptăm să ne supunem cuiva, dar suficient de umili ca să ne supunem naturii, pentru că știm că Allah a creat lumea cu milioane de ani înainte de a crea omul și că acesta este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
abia auzit: — Harmatanul? — Nu - îi răspunse calm. Vântul din est, bate cu putere, dar încă nu pare a fi periculos. Pericolul va veni dacă-și va schimba direcția spre nord. — Crezi că o va face? — Asta doar Dumnezeu știe... - spuse tuaregul cu naturalețe. Când luna începe să descrească, vânturile devin imprevizibile și capricioase. Este vremea să ne fixăm bine jaima și să ne rugăm. Dar când luna începe să crească, vânturile se liniștesc și vine vremea să strângem corturile și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
nici fratele meu n-avem ce oferi unei femei, iar în lumea noastră este imposibil să-ți găsești o soție în condițiile astea. Poți să vinzi armele pe care ți le-am dat. — Eu nu fac trafic cu arme... - replică tuaregul cu acreală. Cine o face îi îndeamnă pe alții să se omoare. Marea problemă a Africii este că se cheltuiesc destul de mulți bani pe armament și destul de puțini pentru rezolvarea problemelor oamenilor. O persoană cinstită nu trebuie să accepte niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mi-a mai rămas decât cinstea? Dacă aș pierde-o, aș deveni cel mai mizerabil paria. Destule greșeli am făcut în ultimul timp ca s-o mai adaug și pe aceea de a deveni un mizerabil traficant de arme. — Toți tuaregii gândesc ca tine? — Bănuiesc că nu. Între tuaregi sunt și oameni demni de dispreț, deoarece Allah nu face deosebire de rase atunci când împarte calitățile sau defectele. Dar pe mine așa m-au crescut și astea sunt regulile pe care vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și noapte. — Și niciodată nu aveți senzația că nu sunteți în formă? Că nu suntem în formă...? repetă celălalt ca și cum n-ar fi înțeles la ce se referea. Oh, haide! - exclamă imediat. Nu vorbi prostii! În ziua în care un tuareg n-o să fie în formă, îl înghite deșertul. Nu deșertul, ci noaptea îl înghiți dintr-o dată, fiindcă dispăru pe neașteptate, fără ca interlocutorul său să fi avut timp să răspundă sau măcar să se întrebe cum de făcuse să dispară așa. Vântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ce dispăru doar când șacalii înfometați sfârșiră până și ultimul os; și atunci vulturii se pierdură în depărtare și o pustietate absolută puse stăpânire încă o dată pe masivul stâncos. În sfârșit, când se aștepta cel mai puțin, silueta subțire a tuaregului se profilă pe cer. — Metulem, metulem... - îl salută. Cum te simți? — Cât pe ce să înnebunesc. Unde ai fost? — Am dormit. — Trei zile la rând? — Te-am avertizat că un beduin trebuie să fie în formă, atât pentru cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
două zile, zbură un timp deasupra zonei, așteptă ca Gacel să-l salute cu gesturi care fără îndoială arătau că totul e în ordine, și apoi se hotărî să aterizeze pe o largă esplanadă de piatră. Când ceva mai târziu tuaregul îl puse la curent cu tot ce se întâmplase în timpul acelor zile dificile, dădu din cap cu tristețe. — Îmi pare rău de cei care au murit... - spuse. Mai ales de acel sărman băiat care n-a avut nici o vină, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
o răscumpărare. — Nu este o răscumpărare... - insistă celălalt. Este o compensație pentru daunele pe care vi le-am pricinuit. — Nici așa nu accept. Dar ați pierdut totul...! - insistă pilotul. Puțul, grădina, vitele...! Totul! — Am spus că nu, și când un tuareg spune că nu, este nu! — La naiba cu blestematul vostru orgoliu! - Francezul se întoarse spre Laila și-o imploră cu glasul frânt: Fă-l să înțeleagă! Cu asta o să puteți începe o nouă viață în orice loc, și lichelele astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
o parte din acei bani pentru a repara puțurile din regiune, fără să se afle că familia Sayah este cea care plătește. Deșertul nu este un loc unde dă bine să te fălești cu bogăția. Nu toți locuitorii săi sunt tuaregi. Și nici toți tuaregii nu sunt de încredere. Gacel se arăta oarecum rezervat în privința exageratelor iluzii ale femeilor. Visele lui erau altele. La un moment dat, visă chiar să plece la Paris și să studieze vreo doi, trei ani felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
bani pentru a repara puțurile din regiune, fără să se afle că familia Sayah este cea care plătește. Deșertul nu este un loc unde dă bine să te fălești cu bogăția. Nu toți locuitorii săi sunt tuaregi. Și nici toți tuaregii nu sunt de încredere. Gacel se arăta oarecum rezervat în privința exageratelor iluzii ale femeilor. Visele lui erau altele. La un moment dat, visă chiar să plece la Paris și să studieze vreo doi, trei ani felul de a fi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să plece la Paris și să studieze vreo doi, trei ani felul de a fi și a gândi al francezilor, cu scopul de a se întoarce suficient de pregătit ca să aspire să devină conducătorul de care ar avea nevoie triburile tuarege dacă, într-o bună zi, ar fi hotărât să creeze o adevărată națiune, liberă și suverană. Așa cum vedea el lucrurile, puternicele clanuri ale „Poporului Vălului“, „Poporului Spadei“ și „Poporului Lăncii“ aveau inevitabila obligație de a uita vechile lor neînțelegeri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]