301 matches
-
ochi albaștri, s-a prăpădit la naștere împreună cu pruncul, un băiețel. Pândele a crescut fetele cum a putut, nu s-a mai însurat să le aducă altă mama în casă. Brândușa o moștenea pe mă-sa, era brunetă, dar nu tuciurie că țiganii și avea niște ochi albaștri că un cer senin de primăvară. Cine stie de prin ce bălării fuseseră culeși ochii ăștia albaștri, era taină mămicii lui Brândușa. Eu veneam la spital de fiecare dată încărcat că un Moș
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
derulează. Portretistica personajelor lui Marian MALCIU este realizată întocmai cu calitățile, trăsăturile de caracter, temperamentul și fizionomia specifice acestora, solicitate de tipologia fiecărui personaj în parte. Iată, de exemplu, cum ne este prezentat violatorul Iulianei, de către autor: „Era brunet, aproape tuciuriu, nebărbierit și, din cauza părului de pe față, nu i se putea citi vârsta. De înălțime medie, chiar scund, dar bine legat, vârtos la trup, bărbatul se mișca greoi, în aparență, dar avea gesturi extrem de rapide în anumite momente , mai ales în
DESTINE ÎNTRETĂIATE PE O FRESCĂ DE VIAŢĂ FĂRĂ CULORI. de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343973_a_345302]
-
porumbii ei! E țata Rada, soacra brigadierului! Brigadierul Neamțu! Spaima celor din sat care și-au găsit de multe ori vacile duse la brigadă, miliția ce verifica fiecare așa zisă infracțiune și teama de omul mic, negru la față, aproape tuciuriu umblând mereu cu o bardă micuță la sub braț... Unde e vaca mea? A, uite-o mai încolo! Noroc că nu e în toane bune și Ana a mai întors-o de cîteva ori.Zambila? Zambila e și ea aproape
AMELY P3 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343628_a_344957]
-
zi fiind terminate, cei trei ortaci se ridicară și porniră către puțul centru, unde colivia avea să îi coboare în subteranele minei. Apucară să mai prindă din spate, ca din zbor, câteva cuvinte ale maistrului care reproșa unui miner mai tuciuriu faptul, nepermis de altminteri, că a venit mahmur și obosit la muncă. Intrară în colivie și - după semnalele de rigoare ale semnalistului și pornirea mașinii de extracție - porniră cu viteză în jos. Un „jos” care pentru ei însemna viață sau
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
fluviu sau din iazuri, măsline, curmale, lapte, sau, cine știe, poate chiar faguri de miere. Nici n-au terminau copiii cei mici și Hannah să mănânce, că la portița scârțâitoare de la intrarea în curte se iviră doi băieți mai măricei, tuciurii din cauza arșiței soarelui, cu ochi mari, negri, uitându-se întrebători dacă e gata pregătită masa de cină. Hannah îi întâmpină cu îngrijorare și duioșie de cum intrară în curte. - Băieții mei, Tamir și Menahem ! V-ați întors ? Ați găsit ceva pe
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
cu săbii lungi și ascuțite, ca cele care se vând la noi în piață. Mama deschide ușa și se sperie. „Argentina noastră a fost fată mare. Sau plătiți 10.000 de Euro sau băiatul se logodește cu fata” spune un tuciuriu imens, cu burtă mare și voce groasă. Și ai mei, cum nu au bani... a trebuit să mă logodesc. Dar cum ai rezolvat, că acum nu mai ești logodit, întrebă Fernando. • Ei, acesta-i secretul meu! Nu-l spun la
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
este Răzvan elev, mulți sunt cu bani, continuă fata. Părinții lor plătesc încă din clasa întâi o sumă imensă să urmeze instituție școlară germană. Nemții adevărați nici nu sunt primiți. Nici profesorii ce cunosc germana. Directoarea, mare mafioată a strâns tuciuriile ca profesoare, absolvente de private, care nu cunosc o boabă de germană. Și părinții, să scape de copiii lor răsfățați - care fac numai năzdrăvănii și țipă permanent - îi trimit în vacanțe foarte scumpe. Știți unde? La ferme cu animale, la
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
cele mai penibile pasaje din presa scrisă, fie ferindu-ți privirea de imaginile etichetate de știriști ca fiind „cu impact emoțional”), nu la fel stau lucrurile pe trotuar sau pe trecerea de pietoni, unde gorilele mai mult sau mai puțin tuciurii te înjură și sunt gata-gata să te rupă-n bătaie pentru că ai curajul să protestezi după ce nu te-ai lăsat strivit de mașinile lor bengoase, ori în predilectele cotloane publice ale aflării în treabă, unde indolența și sfidarea birocraților, la
NEOAMENII S-AU ÎNMULŢIT CĂ NU MAI E CHIP DE TRĂIT... de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381028_a_382357]
-
a plecat. Ea îl privea cu multă atenție, ferindu-și privirea de îndată ce se întorcea cu fața către ea. La lumina zilei îl vedea mult mai bine decât la lumina slabă a becurilor murdare din încăpere. Era un bărbat brunet, aproape tuciuriu, nebărbierit, dar, din cauza părului de pe față, nu i se putea citi vârsta. De înălțime medie, chiar scund, dar bine legat, vârtos la trup, bărbatul se mișca greoi, în aparență, dar avea gesturi extrem de rapide în anumite momente, mai ales în
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
lăsați-mă să-mi revin, sunt obosit rău, n-am dormit de două nopți! Și n-am pus nimic pe limbă de-acum două zile... -Iote-te, bă, nenicule, tu crezi că aici ai venit la restaorant? - îl luă la rost tuciuriul. Avea nasul tăiat în două și toți ceilalți îi ziceau Bondoace. -Lasă-l, Bondoace, tu nu vezi că e un copil! -Câți ani ai, mă?- îl luă la rost un hoț din Brăila cu o mutră de clovn. -În ianuarie pe
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
pe o hartă indescifrabilă, biletele. Printre acești nedumeriți, se strecurau pe rând tot felul de vânzători ambulanți ce-și îmbiau insistent potențialii clienți să le cumpere marfa. “Lumeaaa”, “Femeiaaa”, “Tabuu”, “Reeebus”, încercau în zadar vocile lor să-i ispitească. Slăbuți, tuciurii...Abia dispărea din raza vizuală unul, strecurându-se abil printre bagaje și călători, că și apărea altul fluturând agasant prin fața ochilor tuturor alte reviste, sau oferta de cola, ciocolată, bere rece, apă. Șchiopătând și ridicând din timp în timp cracul
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
într-un singur vagon și într-un interval de timp atât de scurt; doar călătorea destul de des. Tocmai pe când se gândea că iureșul acela de călători și vânzători ambulanți se potolește, văzu înaintând plin de importanță pe culoar, un tinerel tuciuriu îmbrăcat curat, cu cravată la cămașă și care purta ridicată deasupra capului o valiză, urmat, după cum își dăduse repede seama, de proprietarul acesteia. După ce duse valiza până la un scaun încă neocupat, o așeză pe locul bagajelor și - aproape că se
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
vadă mai de aproape licăririle și iată, apa i se scurge repede printre degete și bate înciudată cu palmele apa care sare în stropi limpezi tot mai sus, ploaie de mătase, ce se scurge apoi în dâre argintii peste pielea tuciurie. Râde mijindu-și ochii, ferindu-i de apa sărată și dintr-o dată, timpul pare că se dilată și încremenește așa, cu soarele în crucea cerului, cu lumina ce se cerne fără de sfârșit, difuzând în apă, în auriul nisipului, peste piele
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
biletul de ieșire... Lajos a îmbrăcat hainele noi aduse de mama sa. Îi stăteau bine. Deși palid, cu rană în jurul gâtului, nu arăta chiar rău. Era copil drăguț, blonduț, cu ochii albaștri, aproape ca ai mei, tenul însă alb, nu tuciuriu și obrajii cu câteva pistrui. Poate atunci chiar ei au fost pentru mine, farmecul lui. L-am privit îndelung, însă cum eram nedormită și mai ales de pe drum, nu prea am fost, ca de obicei, vorbăreață, și nici nu am
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
a fi sancționați de cei care nu îi cunoșteau. La echipa de transport aveam marea majoritate niște tipi mai bruneți, ceea ce m-a făcut să-i botez ,,indieni’’. Și cum indienii au doua nume aceștia au devenit; Aripă Neagră, Marele Tuciuriu. Tăciunele Alb, astfel încât la rândul lor mă porecliseră pe mine; Vulturul Pleșuv, fiindca aveam un început de chelie. Unii aveau porecle din localitățile de unde veneau sau chiar de prin alte locuri de muncă. Dintre aceștia se remarca moș Koșava, un
INDIENII MEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348245_a_349574]
-
din ce în ce mai mic, din ce în ce mai mic ... /” Cei din cortegiu se adună acasă, unde îi așteptau mesele praznicului. Transmutația se produce: ceremonialul înmormântării se transformă în nuntă pământească aprinsă de cea cosmică. Ion și Iarel se întorc și petrecerea începe, cu participarea vioristului tuciuriu Ghiță Șapteluni, a zdrahonului Viță Măgădău, pe care sătenii nu-l invitau la nunți, fiindcă descindea din uriașii Flămânzilă și Setilă. Nu lipsește Brică Belea, hoțul de porți, care ungea cu păcură banca din fața porții spre blestemul suratelor lipsite de
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
terminată. La ora cinci dimineața în acea zi de ianuarie gerul e cumplit iar vântul bagă zapada în ochi și în gură. Se urca în primul taxi. În câteva minute coboară în fața gării. “Aveti bagaj doamnă?”, o întrebă un bărbat tuciuriu în timp ce altul îi înșfăcă geanta de pe umăr. Până să se dezmeticească, cei doi au dispărut fără urmă luați parcă de vântul înghețat. Ce mă fac? De unde iau bani de bilet?” Mintea îi lucrează repede dar trupul se mișca încet în
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
și Hoggarul algerian, cu malul indian al Tanzaniei și al Mozambicului?! Prima reprezintă aventura călătorului, celelalte două, răsfățul oceanului, al plajelor interminabile și inegalabile. Și oamenii, ca să revin la întrebare. Cu suflete mari, în culori diferite. De la albul magrebian, la tuciuriul tuareg, de la castaniul mozambican, la negrul tanzanian. Frumuseți diferite, pentru noi europenii, care mai avem și noi culori creolate, plăcute ochiului, dar ne entuziasmăm în fața frumuseții femeilor metise. Nu glumesc. Într-o seară, la un elegant restaurant din Dar Es
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
Duca porni înapoi spre casă, cu gândul la ultimele cuvinte ale idolului său " Mergeți la colindat și fiți buni unii cu alții". Nu își mai aducea aminte de când nu mai fusese cu colindul sau de când nu mai deschisese ușa copiilor tuciurii, singurii care îl mai colindau acum. Poate că venise momentul să își ia inima în dinți și să se urce pe trenul spre București să-și colinde fetele, așa cum îl colindase pe Ștefan Hruscă împreună cu masa de spectatori prezenți la
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
s-au aprins ochii, precum ai lupului când vede prada. -Ai venit Floare? Glasul lui Ion era dogit de mahorcă, când deschidea gura un miros puternic de băutură se făcea simțit. Bărbatul avea treizeci și opt de ani, era: brunet tuciuriu, tuns zero, cu ochii mari negri, nas coroiat, cu privirea acvilină, buzele subțiri, cu un rânjet permanent în colțul gurii; masiv, cu brațele puternice care se terminau cu niște palme mari cu degete noduroase și boante. -Vino să-ți arăt
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
carne din cap de porc și o jumătate de pâine albă. Se așează pe pat, fără s-o poftesc, zâmbește: „Măncați cât e caldă, domnișoară!” Nu pleacă până ce nu golesc castronul. În timp ce mănânc varza, prea multă și prea grasă, gospodina tuciurie îl laudă pe fiul ei muzicantul. Îmi spune de fiecare dată ce mulți bani a câștigat la ultima nuntă. Mă privește cu dragoste neasemuită, de viitoare soacră de etnie. E hotărâtă să mă hrănească cu varza cu carne până când mă
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
vinovată de faptul că mă răneam cu vreo așchie în talpă sau că brusc mă trezeam cu mâinile înroșite, biciuite, de parcă un animal invizibil, ca trupul unui șarpe (căci așa îl simțeam) foarte dibaci, mi se strecura sub epiderma mâinilor tuciurii, împletindu-se cu mii de firișoare reci ca gheața, brăzdându-mi carnea. Așa am făcut cunoștință pentru prima oară cu urzica. De-atunci m-am ferit să o mai ating cu mâinile goale, astfel că îmi protejam mâinile cu mănuși
PTIUUU’, SĂ NU TE DEOCHI! de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375635_a_376964]
-
tenebrele groazei ce o cuprindea. - Florine, ce dracu tot moșmondești acolo, că ne apucă dimineața! strigă furios unul din prădători. Sper că nu ai de gând să ne tragi pe sfoară, că ar fi vai și amar de pielea ta tuciurie și împuțită! Dacă nu ești în stare, treci în rezervă că plânge masa! Ceilalți rânjiră aprobator, fluierând și înjurând, ațâțați de cuvintele tovarășului înfierbântat. Alexandra nu mai avea putere să-și joace rolul de femeie fatală. Mintea începu să lucreze
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
din nou în furnicar. Tarabe cu tot ce-ți vrea inima: pantofi, țigări, caș, bărboși, ciungă, ciungi, biscuiți, bluze, ridichi, ciorapi, ochelari, marule, marote, flori, foști, sandale, actuali, mere, grași, slabi, albi, oacheși, alifii, canari, trișcă, trișori, oglinzi, lame, hazeaici, tuciurii, doamne, domni, Doamne, ce de domni!, murături, proteze, ciacîri, cîini (vorba unuia, pe-un zid: jos cîinii!, vorba altuia, pe același zid: sus pisicile!) Și toate astea-s numai aici, în Lăpușneanu, dar mai e și Hala, mai e și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu glumă! Și, numai la secția de votare unde am stat de Duminica Orbului la coadă ca-n vremuri, nu-i așa? de tristă amintire, cîți dintre semenii ăștia ai mei: pantofi, țigări, caș, bărboși, ciungă, cingi, mere, foști, actuali, tuciurii, ridichi, nu erau acolo, i-am recunoscut, așteptînd să le vină rîndul la vot, la cabină, la ștampilă, așteptau răbdători, murmurau și dădeau, persuasivi, din mîini, puneau, vorba aia, țara la cale... 1 iunie De cîte ori îl văd trecînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]