1,997 matches
-
urmă de consoarta lui printre ei. Trebuie să ne îndepărtăm, Lupino! Lupii aceștia, sau ce vor fi fiind ei, ne vor da prea mult de furcă dacă ne vor prinde. Nu apucară să dispară cu totul, ascunși vederii de cîteva tufe cu fructe mici și rozalii cînd, dinăuntrul adăpostului uriaș, ieși o viețuitoare stranie. Înțeleptul îi simți mirosul și grăbi pasul. În urma lui, Lupino, descumpănit și curios, întoarse de cîteva ori capul. Auzise atîtea despre el. Avea acum ocazia să-l
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
deschidă. Era înțepenită. Se uită în jurul ei și nu văzu pe nimeni care să o ajute. Mai încercă încă o dată, dar tot fără succes. Era deja ușor îngrijorată. Se și vedea dormind în noaptea aceea pe o bancă sub o tufă parfumată de trandafiri și nu-i surâdea deloc ideea. Era singură, închisă în spatele acelei porți imense fără posibilitatea să iasă. În acel moment însă poarta se deschise cu ușurință din exterior, de parcă nu ar fi avut nici o problemă. Un bărbat
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cuvintele logice perfecte" cum le numea G. B. Viconu mai sunt de ajuns, artistul creând, prin for?a de sugestie a cuvântului, orizonturi nelimitate ce se reveleaz? necontenit privirii: „Întotdeauna mi-a fost drag colnicul acesta singuratic ?i perdeaua de tufe nalte ce r?pesc privirii o bun? partea-a z?rii dep?rtate Dar stând aici ?i preajma contemplând o, creeaz? mintea-mi..." . Poezia are privilegiul de a transcende limită oric?rui spa?iu finit. „Perdeaua de tufe nalte" desemneaz
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
perdeaua de tufe nalte ce r?pesc privirii o bun? partea-a z?rii dep?rtate Dar stând aici ?i preajma contemplând o, creeaz? mintea-mi..." . Poezia are privilegiul de a transcende limită oric?rui spa?iu finit. „Perdeaua de tufe nalte" desemneaz? În versurile Iui Leopardi „limită" dincolo de care se sugereaz? o continuitate a spa?iului că „infinitate non definit?" (dup? cum o denume?te Assunto În studiul „Interpret?ri ale spa?iului"). Poetul aspir?, prin urmare, la crearea unor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tot așa, urcând cu chiu cu vai pe munte, baba Înfierbântată de venirea primăverii aruncă cojoc după cojoc, până ce a scăpat de toate cele nouă cojoace . Când ajunse pe munte, era sleită de puteri.În poiana Maicii Domnului era o tufă de mure coapte și zemoase.Baba cea rea nici nu se gândi să spună o rugăciune ori să ceară voie să culeagă din râvnitele fructe, ci Întinse mâna și apucă câteva, când deodată simți că-i amorțește mâna atât de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și spera că dacă bunica ar mânca măcar puțin, ar mai prinde ceva putere. Muncise toată ziua la brutar pentru acea pâine neagră: măturase, frecase podelele cu mâinele lui mici. Cum mergea singur pe uliță, la o cotitură, de după niște tufe dese,Îi sări În cale un tâlhar, care Îi ceru pâinea.La Început copilul nu Îl luă În seamă, dar tâlharul, cu mâinile butucănoase și fără doi dinți din față, Îl apucă de umăr, Îl lovi peste față și-i
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Cred că nu trebuia să spun acest lucru. Am rănit-o fără să vreau. A câta oară? Dar era o altfel de fericire. Era o împlinire a unei dorințe, a unui vis. Iar iubirea pentru ea era ceva ca o tufă proaspătă de zmeură în mijloc de pădure. Pe care o caut, o caut îndelung până o s-o găsesc. Culoarea îmi încântă ochii, în întunecimea pădurii, sucul îmi umezește și parfumează buzele, răcoarea pădurii îmi face bine, mă primește, mă înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era toată numai zâmbet și Petre se minună din nou ce fată frumoasă are și ce mare crescuse. Au zburat până la Bucura, de la poartă Ana nu mai sfârșea cu mirările când văzu livada plină cu fructe, potecuța străjuită acum de tufe de trandafiri de toate culorile, care îmbălsămau aerul cu parfumul lor. Ana se lipi de umărul tatălui, parcă vrând să-i mulțumească, fără cuvinte, pentru colțul de rai clădit pentru ei. Tată, am o surpriză pentru tine. Ce surpriză? Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lucrurile mergeau bine, construcțiile avansau... Vorbi cu domnul Pavelescu, badea Ion, inginerul constructor și contabilul, trecu să-l salute pe primar, care nu mai contenea cu temenelele și plecă la căsuța lui. Îl întâmpinară, ca de obicei, în poartă, Toni, tufele de trandafiri, pomii plini de roade... Era fericit, era bucuros, scăpase de spaime, de griji, spera să-și regăsească liniștea. În casă toate erau la locul lor, se simțea mâna lui Carmen. Pentru cât timp va mai rămâne la Bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
început de toamnă, stăteam cu mama în grădina din spatele casei de pe strada Nishikata. Ne odihneam în chioșcul de la marginea iazului și discutam, amuzate, despre pregătirile de nuntă ale vulpilor și șoarecilor. Mama s-a ridicat brusc și a intrat printre tufele înflorite. M-a strigat, râzând, de printre florile albe. — Kazuko, ce crezi că fac acum? — Culegi flori. — Fac pipi, spuse ea râzând cu poftă. Nici măcar nu se lăsase pe vine. Aveam senzația că eu nu eram capabilă să imit acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a orașului nemuritor ca apele oceanului de sub oglinda suprafeței alunecând pe nesimțite de la transparența luminoasă a zilei la albastrul intens al amurgului." Liric: Bănuiam înserarea coborând pe luciul metalic al frunzelor de cireși și pe galbenul cenușiu al marmorelor dintre tufele de oleandru, mărginind aleile Institutului de istoria artei." Cel indecis realizează contrastul: " Atunci mi-am evocat, fără să vreau, fluviul de oameni de pe bulevardul Magheru și chipurile neclare ale unor femei cu mers grăbit, în planuri ce veneau spre mine
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
am răspuns. Hai după mine. Am alergat amândoi înainte, înfruntând furtuna, și după câtva timp, am ajuns la pădure. Acolo, viscolul s-a mai potolit, însă a început să ne urmărească cineva. Am simțit că ne urmărea ba de prin tufe, ba de prin crengi, aflându-se ori în lateral, ori în spate, ori chiar deasupra noastră, prin copacii înzăpeziți. Din când în când, se vedeau niște ochi sclipind intens, pânditor, și la un moment dat, ne-a sărit în față
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
dacă vreau și eu să vin cu voi? De ce? Așa... de curiozitate. Ești tu în stare să vii cu noi? La urma urmei, nu mă interesează chiar așa de mult..., a spus Pantera și ne-a întors spatele, sărind în tufe. Am mers mai departe, însă știam că Pantera era pe urmele noastre, pândindu-ne pe furiș. Ne-am continuat drumul, deși se întunecase și umbrele se lungeau prin pădure, iar copacii păreau să ne pândească la rândul lor, deși erau
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
investighez pe-aici prin preajmă, m-a anunțat Regele Lup. Bine. El a plecat să se plimbe prin pădure, să cerceteze împrejurimile. Eu am rămas să privesc întunericul. Și tocmai când mi se părea că avea să sară ceva din tufe, ori Pantera, ori vreun copac umblător, au apărut în jurul meu patru licurici, zburătăcind și chicotind. Ce mai faci, Hoinarule? Bine, le-am răspuns nedumerit, apoi le-am recunoscut râsetele. Ghidușa, Portocala! am exclamat. Cum ați ajuns aici? Și de ce v-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
părțile. Un păr bătrân cu coaja crăpată, numărând ani mulți în tulpina lui, privește prietenos spre mărul la fel de bătrân ca și el și-și împărtășesc ultimele vești: venirea păsărilor călătoare, drumul bunicului printre ei spre cercetarea locurilor necurățate sau a tufelor ce răsar sălbatice înăbușindu-i. Deodată, două glasuri subțirele se aud a ceartă întrerupând gândurile de pace ale bătrânilor copaci. Te-ai rumenit bine, mărule, și obrazul tău dolofan pare tare încrezut! Iar tu, pară, ești galbenă de atâta invidie
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Că ei dorm/ Sub pacea salcîmului.// îmi reapar în gînd/ Cum cireșii în floare,/ Mă îmbrățișează, învie/ Cîntece din nord// Cucul vorbește/ Cu celălalt tărîm./ Aș vrea să fiu iar copil,/ Cenușa anilor să n-o știu,/ să zburd printre tufe de trandafir,/ Argint viu" (Caligrafie). Peisajul montan cu care e familiartizat e unul pur și melodios: Pe vîrf de munte/ Cad fulgii tîrzii/ Peste omătul anului; Secundele curg calm,/ îmi aud inima cîntînd" (Paralelă). O tihnă vegetală îl împrejmuie pe
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
pe scurtătură, mi-a propus ea la un moment dat, pentru că drumul cotea șerpuit, și printre copaci se vedeau copiii care ajunseseră în partea cealaltă. Bine, am acceptat eu imediat, bucurându-mă de idee, și am pornit-o direct printre tufe, buruieni și ciuperci, ocolind crengile și trunchiurile risipite prin pădure. I-am ajuns din urmă pe copii, care se opriseră în fața unui pod. Era un pod din lemn și frânghii, pe deasupra unei văi adânci, unde se zărea un râu. Copiii
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ceasuri intacte ca fructe în coș/ lângă jilț/ rufe la soare pe frânghia dintre salcâmi/ stratul de troscot arată în verde/ trecerea șarpelui/ sub nucul cu muguri lungi -/ filigran de otravă// e vremea memoriei/ deschis va rămâne un clește/ în tufele de trandafiri/ intrăm prin fereastră/ surprinși regăsindu-ne în cuprinsul ei/ ideal/ oftări din aceeași durere-părere// umbre subțiri țurțuri de vară/ a căror topire începe// sînt toate ca-n rai dublate suav în/ formele mici ale muzicii acoperindu-ne/ imaginea
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
-și putu reține o anumită curiozitate produsă de vorbele șefului său. Bătu la ușă și când auzi un „intră” foarte feminin deschise ușa cu o oarecare reținere. De la biroul plin cu tabele și tabelașe, balanțe, referate și altele, de sub o tufă de păr acaju-Închis, culoare aflată la mare modă, o voce frumoasă Îl Întrebă profesional: Da, cu ce problemă la contabilitate? Am fost trimis În legătură cu un termoplonjon defect. Atunci, de la birou se ridică o fată atât de frumoasă Încât bietul băiat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pruni. Și o seră. Când intri în grădină, continuă el vorbind mai mult pentru sine decât pentru Janvier, casa nu se vede. La intrare e o poartă din lemn și de acolo o alee cu pietriș mărginită de pomi și tufe. Aleea merge până la terasă și se desparte în două: poteca din stânga duce spre aripa destinată servitorilor, cea din dreapta spre intrarea principală. Mama stătea mereu de veghe să vadă dacă nu cumva apar musafiri nepoftiți. Nimeni nu se putea apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
născuse, aici se jucase în copilărie de-a v-ați ascunselea prin tufișuri, aici își plimbase pe aleea umbrită melancolia dulce a primei iubiri. La zece metri mai încolo trebuia să fie o portiță, la capătul potecii care ducea, printre tufe de dafin, spre grădina de zarzavat. Portița dispăruse - doar stâlpii porții îi arătau că nu-l înșală memoria. Chiar și cuiele care țineau balamalele fuseseră scoase pentru a fi folosite în altă parte, unde era mai mare nevoie de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
creață. Parcă era o grădiniță făcută ca să se joace copiii: o suprafață nu mai mare decât aceea a unui covor. În rest, de jur împrejur, totul avea un aspect dezolant. Își aminti cum arăta locul odinioară, cu straturi de căpșuni, tufe de coacăze și de zmeură, scăldat în parfumul dulce-amărui al ierburilor. Zidul care despărțea grădina de ogoare se prăbușise într-un loc - sau poate pe aici își croise drum spre grădină vreun hoț; asta se întâmplase cu mult timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dețineau amănunte despre caz, altminteri fapta ar fi fost prezentată drept crimă, fără îndoială. El acționase în legitimă apărare, pentru a-l împiedica pe burghezul bondoc și prostănac să-l dea în vileag. Ascunsese bine trupul, gândea el, sub niște tufe de la marginea izlazului și împrumutase documentele care i-ar putea fi de folos la un control superficial. Acum, că nu-i mai erau de nici un ajutor, ba chiar s-ar putea dovedi periculoase, le dăduse foc în șopron și îngropase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fost dorințele mele. M-am ridicat cu mare greu, după cum spuneam, și am vorbit hotărât: „Mărită zână! Ultima mea dorință este să nu fiu legat la ochi când voi fi în fața plutonului de execuție și să fiu înmormântat sub o tufă de liliac alb.” Zâna m-o ascultat în tăcere și apoi, printr-o aplecare a capului, m-o făcut să înțeleg că așa se va face. Ai fost în stare să vorbești în fața unei zâne? a întrebat Vasile Hliboceanu. Cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce crezi tu, că te ia pe sus, te leagă de stâlp și trage-i bădie ca la iepuri? Nuuu! Să vezi cum te ia cu binișoru’... Intâi m-o pus să-mi spun ultima dorință, pe urmă popa - o tufă de busuioc - mi-o cerut să spun rugăciunea dinaintea morții...Apoi, spre locul execuției nu mergeam singur, ci mă duceau două cârciumărese zdravene, care nu mă slăbeau deloc. După o bună cale, m-am trezit într-o poiană înflorită și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]