1,983 matches
-
Constantin Țoiu Venind și ziua aceasta, e bine să ne aducem aminte... A fost mai întâi o grevă de operetă. Sticle de șampanie roz pitite prin tufișuri, discursuri, rățoieli făloase... Pe măsura "poetului", fără gramatică, dar cu lămpaș de cowboy subteran, ce conduse operația, în echipamentul său culoarea vișinei putrede. Manevrat? Nu se știe de cine. Adică, știm noi, dar degeaba o spunem. Oricum, este genul de
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
În colimatorul securității. Înaintea sa, cu urechile ciulite mergea Vizanti care amușina mirosul capcanelor pentru iepuri și din când În când Întorcea capul către stăpânul său, dădea din coadă și aștepta ordine noi. Noaptea era deplină, Întunericul transformase arborii și tufișurile În vietăți nepământene, nu se auzea nici un zgomot și liniștea Împărățea peste pădurea Mavrocordat. Victor se opri brusc, Vizante Încremeni ca la comandă evitând astfel palma stăpânului său. Urechile de vechi jandarm Își făcură Încă odată datoria și Victor Olaru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
stăpânirea de sine a vechiului jandarm se instalară În Întreaga sa ființă. Două secunde privi În jur, apoi rosti un ușor dar ferm „Aici, Vizante!” și În cea mai mare liniște, om și câine se ascunseră În cel mai apropiat tufiș, des și plin cu spini, rugi, pui de corni și măceși. Victor fu iar cuprins de nedumerire și un fel de teamă Îl cutremură. Fiori reci coborau pe șira spinării și pentru o clipă, jandarmul din el Își pierdu siguranța
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
era mai rău iar mintea lui nu găsea o altă soluție decât aceea de a aștepta. Numai prudența și experiența Îi dictau În acele momente atât de lungi. De la distanța aceea nu a reușit să vadă nici o siluetă, deși copacii, tufișurile, copăceii și chiar frunzele uscate Începeau să danseze un joc fără ritm. Victor simțea iminența pericolului pe care Încă nu-l putea defini. Trecuseră zece-douăsprezece minute lungi cât tot atâtea luni când urechea fostului jandarm păru că prinse un „fsst
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe acolo o mașină, în drum spre casă. Omul cu fața acoperită de barbă, care înainta cu precauție, ca un străin, cunoștea de fapt fiecare metru. Aici se născuse, aici se jucase în copilărie de-a v-ați ascunselea prin tufișuri, aici își plimbase pe aleea umbrită melancolia dulce a primei iubiri. La zece metri mai încolo trebuia să fie o portiță, la capătul potecii care ducea, printre tufe de dafin, spre grădina de zarzavat. Portița dispăruse - doar stâlpii porții îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Fără îndoială că, dacă l-ar fi auzit din interior, ar fi perceput altfel sunetul: un clinchet mai prietenos, mai puțin găunos, mai puțin imprevizibil, ca tusea venind din plămânii unui bolnav... O pală de vânt rece de dimineață clătină tufișurile, înfiorând iarba înaltă de pe alee. Undeva, poate în șopronul din grădină, se zbătea o scândură desprinsă. Ușa se deschise pe neașteptate. În fața lui stătea sora lui Janvier. Recunoscu aerul de familie și într-o clipă îi construi portretul după trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mare laterală de baobab care o ia în sus, urci pe ea, ținându-ți echilibrul cu o tulpină lungă de bambus, faci pași buni înainte, îți pocnesc urechile, semn că ai ajuns la ceva înălțime, în inima muntelui, treci printre tufișuri pitice și pini înalți, prin hățișuri de liane crude, până ajungi să te strecori, circumspectă, prin zidurile pline de mușchi ale unei cetăți multifațetate, surprinzătoare, părăsite. șase în al patrulea loc: ajungi în turnul de sus al cetății, privești printr-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în stânga, coliba Sfântului Sisoe, în genul colibelor de la harbuzării. În chip de ușă o pânză nu tocmai curată. Într-o parte a colibei un fel de bancă rudimentară. Pe ea, o cofă cu apă. Copaci ciudați și tot felul de tufișuri din loc în loc, separate de cărărui ezitante. Spre plan 3, separat de restul decorului, dar vizibil cu destulă claritate un pom bătrân, amărât, cu câteva frunze vestejite și cu 2-3 mere pipernicite și verzi pe o creangă. Împrejurul lui, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu l-am meșterit atâta vreme ca să plec acuma la preumblare cu mâna goală... Că pân-a suna clopotul la trapeza cea mare ca să adune sfinții și binecredincioșii la gustarea de dimineață mai este de așteptat. (Dinspre spatele colibei, printre tufișuri, se apropie Sfântul Mavrichie. Are un toiag destul de bine șlefuit și poartă în mână o carte foarte subțire, cu tartaje foarte mari. După aureolă, pare a fi de rang ceva mai înalt decât Sisoe.) MAVRICHIE: Vorbești de unul singur, Sisoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mână și m-o trântit jos. „Nu mișca! Uite colo printre crengi se mișcă o lumină!” Mi-o înghețat sângele în vine... N-am așteptat nici preț de-o minută, că lumina o și intrat pe potecă. Am sărit în tufișurile din apropiere și ne-am făcut una cu pământul. Nici nu respiram... După câteva clipe, felinarul defila prin fața noastră... Erau doi militari, cu puștile în bandulieră. Mergeau dondănind ceva în rusește... „Ăștia-s grăniceri. Norocul nostru că nu au și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pădure. Trec pe sub un măr și copilul cere un măr. Tatăl îi dă. Merg mai departe și copilul vede o floare frumoasă și o cere. Tatăl o rupe și i-o dă și pe aceasta. Mai încolo, copilul vede un tufiș cu fructe roșii și atrăgătoare și cere și de acestea. De astă dată, tatăl îi spune că nu se poate. Copilul se întristează. Tatăl nu i-a explicat de ce nu se pot mânca acele fructe, copilul e prea mic și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să-l târăsc la picioarele mele, am să-l omor cu țârâita, așa cum am murit și eu, puțin câte puțin. Trezește-te, fată, aud vocea mea interioară, mă uit în jur, mașina aleargă pe autostradă, de-a lungul coastei, palmieri, tufișuri de trandafiri japonezi în roz, roșu și galben, conifere, Kati îmi urmărește privirea și zice: "Australienii au adus cu mare succes coniferele din Europa, ai să vezi cum sunt exploatate de către fermieri înăuntrul continentului", dar cum am să ajung acolo
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la față îi prisosea, încât strădaniile ei de a-și completa meniul zilnic se reduceau la o grămăjoară de alune și la una de mere pădurețe. Zmeura, murele, fragii le mânca în momentul în care le culegea. Se juca printre tufișuri, uitase să se mai teamă că cineva i-ar putea face vreun rău. De ani buni Sandei era stăpână pe colțul acesta de lume. Trăia într-o armonie perfectă cu natura din jurul ei. La anotimpuri reacționa instinctiv. În timpul iernii îmbrăca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de soldați, Maria cântând la pian în mijlocul dezmățului și al focului, cu o expresie de fericire pe față, un soldat bătrân își înfășoară mâna în părul Mariei și o înșfacă târând-o după el, îi vede doar picioarele dispărând în tufișuri, băiatul din Clădirea Albastră, privirea lui de dincolo de gardul de sârmă ghimpată, trupurile celor care o violau, respirația puturoasă, senzația că o spintecă în bucăți, pianul geme, cântă singur în peșteră, își vede trupul zăcând lângă trupurile Mariei și mamei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Voica strâns, aproape de el, de teamă să nu i-o fure noaptea. Orașul, care li se păruse nu demult foarte aproape, fugise departe, șatra se scufundase undeva în adâncuri. Numai ei doi planau deasupra unei lunci pline de ierburi, de tufișuri și flori nemuritoare ce îmbătau împrejurimile cu mirosurile lor tari. În afară de ei, lumea nu mai exista. Aveau impresie că se aflau în paradis. Vișinel o luă în brațe pe Voica, o sărută prelung. Deși nu-și potolise setea și ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ne. Uite, ciușmeaua e după tufișu' ăla marile dă măceș, cum mergi pă aleea spre clopotniță. Da' ce, n-o știi tu?" "P-aia? P-aia o știu, cum să nu", spuse Petre și rămase așa, cu privirea pierdută către tufișul cu pricina. După un scurt răstimp, se trezi din scurta lui reverie și întrebă fără ocolișuri: "Ți-a lăsat popa Davidescu banu'?". "Ce ban?", făcu Tăsică pe niznaiul. "Cum, mă, ce ban?", începu să se enerveze Petrică. "Banu' pentru lucrare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-o cădere fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În palme de nuiele, iar foșnetele lor Îngrijorate se Împletesc cu miriadele de frunze care colportează zvonuri de furtună. Cu fracul scoarței tras peste tulpină, agitându-și coroana superioară, Încă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cerul ca o peruzea. — Vai, a strigat Vera, ce frumos este! E Paradisul. A Început să valseze ușor dizgrațios, azvârlindu-și brațele În sus și țopăind ca o felie de pâine aruncată din prăjitor, dar s-a Împiedicat de un tufiș proaspăt apărut și a căzut grămadă. Aș fi ajutat-o, pe cuvânt!, să se ridice, numai că o căprioară apărută de nicăieri tocmai se Îndrepta sfios către pârâu să se adape. Am scos, așadar, cu băgare de seamă pistolul din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mării, despre iahtul cu care venea, relațiile cu Atatúrk, detalii pe care nu vom insista din varii motive). Eu și fratele meu am auzit și deși zona era împânzită de jandarmi, noi deghizați cu fesuri turcești, ne-am apropiat prin tufișuri de locul cu pricina. Ne-a simțit însă mopsul doamnei de onoare. Ceea ce am văzut a rămas o amintire eternă pentru mine, chiar dacă s-a terminat cu o fugă, fiind urmăriți de acel mops obraznic. Însă o altă poveste umbrește
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
cînd ei se apropiară la mai puțin de douăzeci de yards, o zbughi pe neașteptate În apă. Soldatul slobozi din proprie inițiativă o rafală de pistol automat pe urmele ei, apoi o luă la fugă și se adăposti după niște tufișuri, așa cum Învățase la ședințele de instrucție tactică. Iuffo și sergentul Pumpkin se aruncară și ei la pămînt, speriați. Pumpkin ridică doar puțin capul, pentru a Întreba: — Unde ești? — Aici, gemu soldatul ițindu-se de după mărăcini. — Măi boule, cine ți-a dat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
european pe care-l abandonează apoi amețiți pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară, trăgînd în piept încă un fum, asta v-ar fi de ajutor, dom’ Roja? întreabă rupînd o creangă dintr-un tufiș, apucîndu-se s-o curețe de frunze. — Ciudat, zice Dendé, nu mi-am închipuit că Echinoxiul de Toamnă o să ne prindă tot pe poziții. Timpul nu e defel galanton cum credea cardinalul Mazarin pe vremea Regelui Soare, dar nici ca un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să secere în carnea fragedă. Măcelul a durat cam o jumătate de oră. Prelatele camioanelor nu erau toate lăsate pînă jos, așa că țintele au fost mai ușor de reperat. Focul deschis de bateria de artilerie bine camuflată în dosul unor tufișuri a luat convoiul prin surprindere. Majoritatea nenorociților n-au mai avut timp nici măcar să-și scoată mîinile din buzunare, darmite să-și mai apuce armele și să riposteze. Nici măcar locotenentul care avea comanda n-a reușit să reacționeze fiind cadorisit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a aruncat o privire acuzatoare pe cînd tu te-ai Întors cu fața la ea: Haide, e În regulă, ei, ai insistat tu. — Nu pot, a scuipat ea, Încurcată și iritată. Tu i-ai eliberat piciorul artificial din capcana de sîrmă și tufișuri. Ți-ai mutat greutatea și, punîndu-ți brațul În jurul ei, ai tras-o Înspre tine. Ai lăsat inerția, așa cum obișnuia domnul Conroy să spună la ora de știință, să o Împingă prin deschizătură spre margine. Ea a intrat În panică, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fără vânt și prin ușa deschisă îi percepeam liniștea concretă. Eram izolați ca într-un mormânt. Apoi, semnalată doar de un contur negru estompat, ca într-o pictură chinezească, am văzut o mierlă zburând spre cuibul ei ascuns sub un tufiș; și-a întors capul spre noi și a pornit tăcută mai departe zburând aproape de covorul de zăpadă. În ultimele raze ale amurgului i-am zărit ochiul și ciocul portocaliu. „Mierloiul negru și glumeț Cu ciocul lui gălbui...“ — Citatul tău se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fermoarul de la șliț și, ștergându-și mâinile pe pantaloni, bâlbâi: „Vei vedea...“ Dând un picior dezinteresat În direcția lui Chérie, Își recuperă Völkischer Beobachter-ul și pătura, apoi plecă. Am Încercat să atrag atenția câinelui stupid al lui Heino, care adulmeca tufișurile. Dar fiindcă nu părea să mă fi recunocut, mi-am continuat drumul spre casă. Deși nu era mai mult de opt, se lucra de zor. Pe șantierul de lângă depozitul de cărbune, muncitorii tăiau cu ferăstrăul, băteau cu ciocanul și Întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]