1,529 matches
-
pivniței și îl conduse, cu pas domol și bine măsurat, în locul unde știa el. Scările de coborâre se dovediră, însă, a fi mai numeroase și mai întunecate, decât s-ar fi așteptat Șerban. De câteva clipe încoace, chiar devenise vizibil tulburat, se citea asta limpede pe chipul lui. Nu i era teamă, nici măcar emoții n-avea deloc, dar iată că în el lucra acum activ acel tremur de neconfundat, care apare mereu, fără întârziere, înaintea tuturor noutăților din viața noastră, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a-mi lua În primire cheile de la casă. Am alergat cât am putut, alunecâd ades pe zăpada moale sub care se afla un strat de gheață. Coborâse deja. Mă aștepta În scara blocului , lângă ușă. Mi-a Întins cheile, vădit tulburat, neștind ce să spună, ce să facă cu mâinile tremurânde. Dragul meu! Ce mă fac eu fără tine!? Mi-a fost peste puterile mele să-mi stăpânesc lacrimile, care curgeau fără stavilă și-mi ardeau obrajii. Nu Înțeleg de ce plângi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tu trebuie să vii, la nimeni altul nu poate spune. - Doamne, măcar de-ar fi bărbatul acasă, dar așa, ce să fac eu? începuse a se tângui mama. Plecă Natalia. Mama nu putu să doarmă aproape toată noaptea. Era foarte tulburată. Spre dimineață, ațipi și visă următorul vis: Ea se afla într-un lac, având picioarele până la genunchi scufundate în nămol. Nu avea putere să le ridice, ca să poată ieși de acolo, dar nici nu dorea să o facă, pentru că pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
noastră, a mai adăugat cu un zâmbet ironic. Apoi a salutat cu o Înclinare a capului și sa pierdut ușor, fără a lua În seamă trecătorii care alergau spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude, lângă buza de ciment a bazinului. Surâs Du-te și mănâncă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pete mari și roșii peste aripile frumoșilor mei Îngeri de zăpadă. A sunat cineva. Mă Îndrept să deschid. E bătrâna lăptăreasă - a venit, probabil, după banii datorați, care s-au tot adunat În ultima vreme. Nu știu de ce mă privește tulburată, cu fața schimonosindu-i-se dintr-o dată. În ochii ei Îngroziți descopăr lucirea mată a pielii mele și realizez că nu am nimic pe mine. Nu schițez nici un gest de retragere și o privesc liniștit, sadic, cu un firesc imperturbabil
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu fața suptă, pe care l-am văzut cântând la flașnetă. Brațele și le ține Întinse de-a lungul băncii, cu capul atârnându-i peste piept. Pare crucificat. O mare liniște răspândește omul acela... Îl invidiez. Mă Întorc de la fereastră tulburat. Trec prin balta de lacrimi și las În urmă un sunet vâscos, surd. Mă gândesc la Annabel. E cea din urmă zi și s-a Înserat. Dinspre pielea căzută lângă prag vine un miros nesuferit. Ar trebui să-i fac
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă smulg din locul acela și, smucind ușa Îngrozit, să ies. Eram gol, murdar de excremente de tot felul, zgâriat pe mâini și pe picioare. Tremuram nestăpânit. Mi s-a părut că aud râsete stridente În urmă, miorlăituri, schelălăituri. Adânc tulburat, cu o senzație de toropeală, m-am târât până În dormitor, pierdut. Mama stătea În bucătărie, pe scaunu-i iubit (avea o perniță roșie, cu model floral În relief), și mi povestea precipitat despre vecina ei (doamna Milerovna Jurilovca ), o lipoveancă planturoasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că trebuie să se schimbe și să se culce. Am dispărut umilit În bucătărie, unde Îmi improvizasem, din taburete, un pat destul de bun. Ce se Întâmpla cu mine? De ce devenisem dintr-o dată atât de... nestăpânit? De imprevizibil? Eram confuz, agitat, tulburat, ca și cum aș fi luat un drog ușor. Hotărâsem, doar, pe la vârsta de treizeci de ani, după „experiențele” avute, să stau departe de tot ceea ce Însemna viața cu o femeie. Să „nu mă mai bag”, cum Întărise și Valeriu În multele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fum. Dumnezeule, cred că e un... Înger!, rosti Pistruiatul sugrumat, surprins de propria-i voce, nefiresc de schimbată. Am văzut unul asemănător În cartea de rugăciuni a bunicii, dar n-am știut că... S-a atins de fire, șopti Goanță tulburat, privind Înmărmurit, Înroșit de emoție și cu gușița umflată. Libelula s-a apropiat Încet-Încet și s-a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță de păr, Îl mângâie ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse ca pentru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
refuzase cu indiferență dovezile ce voiau să-i demonstreze cât de mult îl iubea, considerându-le mai mult decât facile. În stradă, ploaia o întâmpină întețită. Dar chiar așa, fără umbrelă, se hotărî să colinde străzile, în neștire. Era prea tulburată ca să meargă direct acasă. Sârmele ploii îi biciuiau fața, înmulțindu-i lacrimile ce izvorau fără contenire. Răceala apei însă îi făcea bine. Gândurile pline de o nebulozitate fără precedent își urmară nestingherite traiectoriile. Sub pașii ei, simțea dureros cum sunt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sentință, pentru motivul lipsei de norme, a obscurității sau a tăcerii legii. Din principiile generale ale Dreptului, adică din rațiunea juridică naturală, trebuie să fie și e Întotdeauna posibil a scoate criteriul pentru rezolvarea cazurilor Îndoielnice și restabilirea ordinii juridice tulburate, chiar când expresiile sale pozitive ar fi defectuoase sau cu lacune 2. Statul de Drept Până la Revoluția franceză (1789), de la Antichitate (Platon-Aristotel), și Evul Mediu, Statul a avut sensul unui „mare institut de educație”, apoi de „Stat providență” sau chiar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a drumului se vedeau munți sub formă de dinți de ferăstrău, copaci bizari, cu capetele retezate, blestemați, și, printre ei, apăreau case cenușii, în formă de triunghi sau prismă, cu ferestre mici, sumbre, lipsite de geamuri. Păreau mai degrabă ochii tulburați ai cuiva care delirează. Nu știu ce particularitate aveau pereții, dar îți semănau frig în inimă. Era de neconceput ca o ființă vie să fi locuit vreodată aici. Să fi fost oare locuințe construite pentru umbra creaturilor celeste? Vizitiul alesese fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
există. Singurul loc unde putem găsi echilibru și stabilitate este profunzimea ființei noastre spirituale, unde nu există tulburare, ci doar pace și iubire peste tot. Acest lucru, P|STR|TORUL ECHILIBRULUI îl știe și îl aplică. El nu se lasă tulburat, căci sentimentele sale sunt profunde, nu de suprafață, el nu se implică degeaba, doar pentru a se face remarcat, nu-și bate cu pumnul în piept pentru a ieși cu ceva în evidență, nu încearcă să manipuleze pe nimeni cu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
hotărâm de unde să Începem, așa că până la urmă ne lăsăm păgubași. Pe coridor nu se mai simte curentul. Cineva a Închis, undeva, o ușă. — Bună ziua, Joséphine. — Bună ziua, doctore. — Intră, te rog, și ia loc pe canapea. — Mulțumesc. — Totul e bine? Pari tulburată. — Femeia care tocmai a ieșit... cine era? Parc-o cunosc. — Greu de crezut, Joséphine. Nu sunt nici trei luni de când ai făcut o resetare completă a memoriei. Totuși, e posi bil să fi rămas câteva frânturi prin hipocampus. Se-ntâmplă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Din păcate după ce ultimă foaie este înlăturată ceea ce rămâne este vidul, neputința de a pricepe ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Căutând, din perspectivă psihanalitică, motivele morții lui Marilyn Monroe, Michel Schneider (și, înaintea lui, Ralph Greenson) a descoperit sufletul tulburat, chircit de spaimă al unei fetițe, Norma Jeane Baker, care s-a trezit singură în jungla vieții. O fetiță care a visat doar la căldura protectoare a unui cămin, dar pentru care viața a însemnat o goană dementă, presărată din
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
pămîntului. Nu se vor mai plăti chirii. Nici taxe pentru scrisori. Sau pentru drumuri. Nici impozite. Un galon de bere neagră va fi jumătate de penny. La fel și berea blondă. Răspunsul ei păru să-l fi Învins pe omul tulburat, care lăsă Încet privirea În pămînt. Fusese doar un scurt episod jenant, acum depășit, ca gafa unui spectator care Începe să aplaude În scurta pauză dintre două părți ale aceluiași concert. Se vădi abia acum că toată agitația lui nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Se ridică din fotoliu și făcu de cîteva ori Înconjurul mesei de biliard, pășind apăsat, cu mîinile la spate. Pe chip i se puteau citi preocuparea și efortul dureros de a-și aminti ceva; căuta cu Îndîrjire În mintea sa tulburată, dar gîndurile la care Încerca să ajungă erau În altă parte. În cele din urmă, fie că nu-și aminti, fie că nu vru să-i dezvăluie maiorului ce Își amintise. Se așeză din nou În fotoliu și spuse, cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de dimineață. În mod normal Antonia își schimba ținuta de două-trei ori pe zi. — Nu te-ai schimbat, draga mea, am spus ridicându-mă. Mă aflam încă în lumea aceea îndepărtată și domoală. — Ce s-a întâmplat? Îmi pari cam tulburată. Vino încoace, ia-ți paharul și spune-mi tot, am continuat, lăsând din mână volumul lui Napier. Antonia intră acum, mișcându-se încet în mod deliberat, târându-și picioarele greoi și fixându-mă întruna. M-am întrebat dacă o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
contur auriu. Acea imagine de o clipă îi înfățișa ca pe niște zeități dintr-o friză indiană, inuman de frumoși, senini și detașați, un cuplu regal în tronuri domnești. Se întoarseră spre noi, speriați, încă nedezmeticiți, păstrând aura comuniunii lor tulburate. Am intrat și eu după Honor Klein. În clipa aceea s-a întâmplat un lucru ciudat. Când m-am întors și am privit-o, părea transfigurată. Fără paltonul greoi părea acum mai înaltă, mai plină de demnitate. Dar ceea ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cumva toată această ciudată încurcătură nu se va dovedi benefică pentru noi toți în final? O să fim alături de voi, de tine și de Georgie. Asta am vrut să spun, de fapt. Îmi pare rău că m-am arătat atât de tulburată și de supărată. Faptul că m-ai înșelat m-a afectat profund. Dar cred cu adevărat că m-ai iubit în tot acest timp. Așa că n-ai motiv să te simți vinovat sau îngrijorat, dragul meu Martin. Nu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întrebat. — Nu sunt sigură, mi-a răspuns. — Vrei să fii soția mea, Georgie? S-a întors și a inspirat adânc, scoțând un sunet ca un scâncet. După o clipă mi-a răspuns: — Cred că nu vorbești serios, Martin. Ai mintea tulburată și ești gelos. Întreabă-mă din nou ceva mai încolo, dacă încă o să mai vrei. — Te iubesc, Georgie, am spus. — Ah, cât despre asta... și râse scurt, sec. — Of, Doamne! am exclamat și mi-am ascuns fața în palme. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În cazul În care cauți chestiile standard, va trebui să te duci la altă fată. Oricum, dacă doream, m-ar fi putut ajuta - dar numai „sub acoperire“. Se aplecă să ridice mănușile pe care tocmai le văzusem pe cotiera canapelei. Tulburat, m-am dat la o parte ca să le poată lua, Întrebându-mă oare la ce se referea. După ce Își rulă mânușile de piele până la coate cu mișcări dibace, profesioniste, Dora Își Întinse degetele și cu o mână schiță niște gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să efectueze un vals militar sau ceva de genul ăsta, când i-ai explicat ce mă frământa. — Dar de ce nu mi-ați zis asta de la Început? Îmi Întinse politicos un formular pentru vizitatori, pe care l-am semnat, surprins și tulburat. Luând formularul cu degete delicate, ofițerul mă rugă să-l urmez. Schiță un gest reținut, dar amabil; am presupus că era unul din asistenții lui Wickert. Traversând coridorul anost, ornamentele metalice din vârful pantofilor săi țăcăneau profesionist pe linoleu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plictisitoare, apoi de altele, până când am ajuns la o ușă pe care scria „K. MANETTI, INSPECTOR - ȘEF “. Imediat, inima mi se făcu mică. Nu era deloc persoana pe care cerusem s-o văd! Prefăcându-se că nu observă cât de tulburat sunt, ofițerul ciocăni la ușă și așteptă, studiindu-și unghiile cu un interes proaspăt. După un timp se auzi un „Da?“ moale. Ușa a fost deschisă și nu se vedea nimic. Sau, mai bine zis, nu vedeam decât un contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întinse și gura căscată, și după el, o femeie. Apucând sfoara, i-am returnat băiețelului balonul. — Cum spui? Maică-se se oprise mai departe, cu soarele În spate. Se uită mai Întâi la fiul ei, apoi la mine, apoi, vizibil tulburată, și-a dat o șuviță după ureche și a rostit ceva ce suna ca un nume. Dar nu, cred că mă Înșelam. Smucind balonul ca să fie sigur că mai are destul gaz, băiatul dădu din cap repezit, aruncându-mi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]