379 matches
-
Tulea își petrece două zile în casa bătrânului ignorând boala acestuia. Pascalopol aduce un doctor avizat, profesor la universitate, care recomandă multă liniște și odihnă bolnavului. Moș Costache se însănătoșește și îi alungă din casă pe toți cei din familia Tulea fiind de acord cu propunerea lui Pascalopol de a deschide un cont în bancă pe numele Otiliei cu suma de 300.000 lei, însă nu-i dă banii, încrezându-se în sănătatea sa. Moșierul deschide contul și depune în el
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
prin feminitatea ei misterioasă și rafinată. Pe plan social, Otilia se erijează rapid ca adevărată stăpână a casei la care Felix învață să se ducă pentru fiecare problemă. Aceasta o pune în conflictul financiar existent într-o poziție opusă familiei Tulea, ca o rivală pentru averea lui Costache. Este personajul protagonist, dinamic și complex, participând la acțiune în calitate de martor și purtător de cuvânt al naratorului. Statutul său social și psihologic îl încadrează în categoria intelectualilor de elită, autentici. Unul dintre cele
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
vadă la care e mai ieftin, pentru câteva centime. Mănâncă cu lăcomie la masa oferită de un fost chiriaș devenit proprietar, dar aproape nu-i dă bani Marinei pentru mâncare. Scena îmbolnăvirii subite, în care este rapid înconjurat de familia Tulea, dezvăluie elocvent izolarea indusă de teama pierderii averii. Otilia este singura care-i mai este alături, iubindu-l necondiționat, dar avariția lui îndepărtează repetat pe toți ceilalți, pe Felix, pe Marina, pe văduva care-l îngrijea, pe Pascalopol. George Călinescu
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
mai cu seamă moștenind banii lui. Astfel, aceasta devine autoritară și agresivă în fața slăbiciunii, "ca un comandant de militărie", fără nici un considerent moral, caracteristici relevate vibrant de scena ocupării casei fratelui ei în momentele lui de boală. Angrenând toată familia Tulea în urma ei aceasta veghează înfrigurată ca Felix și Otilia să nu înstrăineze ceva în timp ce ceilalți mută și scotocesc mobilierul în căutarea banilor. Despotismul Aglaei se exercita asupra întregii familii, influențând până și alegerea lui Costache de a o înfia pe
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
materie de demagogie și versatilitate, Stănica are geniu. Nu e foarte departe de adevăr când spune: „"He, he, Stănică e profund, degeaba încercați dumneavoastră să-l luați peste picior."” Dacă Stănică „are geniu”, acesta e un geniu al răului. Simion Tulea simbolizează în roman maniacul decrepit, căzut în senilitate. Aurica Tulea reprezintă tipul fetei bătrâne. reprezintă tipul debilului mental Potrivit lui Călinescu, Olimpia o reprezintă pe femeia placidă. reprezintă tipul femeii ușoare. În text era descrisă ca fiind o femeie de moravuri
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
foarte departe de adevăr când spune: „"He, he, Stănică e profund, degeaba încercați dumneavoastră să-l luați peste picior."” Dacă Stănică „are geniu”, acesta e un geniu al răului. Simion Tulea simbolizează în roman maniacul decrepit, căzut în senilitate. Aurica Tulea reprezintă tipul fetei bătrâne. reprezintă tipul debilului mental Potrivit lui Călinescu, Olimpia o reprezintă pe femeia placidă. reprezintă tipul femeii ușoare. În text era descrisă ca fiind o femeie de moravuri ușoare,care se lasă condusă de bani și manipulata de
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
este întărită de folosirea motivelor moștenirii și paternității. Romanul, alcătuit din douăzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmăresc destinul diferitelor personaje, conferind dimensiune celor două conflicte. Dintre cele două planuri principale, un plan urmărește familia Tulea și lupta acestora pentru moștenirea lui Costache Giurgiuveanu și pentru înlăturarea Otiliei. Celălalt urmărește progresul și maturizarea lui Felix, care, rămas orfan, vine să studieze medicina în București. Planurile secundare sunt utilizate pentru a susține imaginea amplă a societății citadine
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
conturare a caracterelor. Titlul inițial al operei "Părinții Otiliei" reprezintă motivul balzacian al paternității, o aluzie la felul în care fiecare personaj determină soarta acesteia. Schimbarea titlului mută accentul pe misterul comportamentului ei. Conflictul e determinat de încercările membrilor clanului Tulea de a pune mâna pe averea lui Costache Giurgiuveanu. Finalul cărții este închis, urmat de un epilog. Simetria acestuia cu începutul se realizează prin descrierea străzii și a casei lui Costache Giurgiuveanu din perspectiva exterioară a lui Felix, în două
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
uite în altă parte și să tacă. Totuși, pe față i se citea durerea, ca și cum ea însăși ar fi fost lovită. — E firesc ca un ștrengar de unșpe ani să ajute la muncă. Dacă-ți închipui că poți s-o tulești și să te joci tot timpul, e vai de fundu' tău! Chikuami cel spurcat la gură se purta aspru cu Hiyoshi. Dar, după ce fusese trimis acasă de la templu, băiatul muncea din greu, ca și cum ar fi venit o cu totul altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
v-ați revoltat contra mea? Ieșiți și luptați, de la om la om! Bubuitul glasului său mânios potoli strigătele de război ale rebelilor. — Trădătorilor! Am venit să vă pedepsesc! Și fuga este o infidelitate! Mimasaka era atât de speriat, încât o tuli. Glasul lui Nobunaga îl urmărea ca un tunet. Chiar și pentru acei oameni, pe care contase Mimasaka, Nobunaga era stăpânul firesc. Când Nobunaga în persoană călărea printre ei și le vorbea, deveneau incapabili să-și mai întoarcă armele împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o ia la fugă. Din partea lui, Hideyoshi fu luat prin surprindere. De cum o zbughi băiatul din loc, îl apucă de guler. În același timp, încercă s-o înhațe pe Chacha cu cealaltă mână, dar fetița zbieră din răsputeri și o tuli plângând. Manju era atât de șocat că fusese prins încât nu scoase nici unscâncet. Dar, întors cu picioarele-n sus, privi pe dedesubtul lui Hideyoshi i, văzând chipul omului și tot cerul cu capul în jos, în sfârșit țipă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fi informația despre cei o sută cincizeci de mii de morți și cazurile de canibalism înregistrate în timpul foametei din Moldova, din 1946-1947, puțin cunoscute încă în România și despre care pregătește o insuportabilă la citit Carte a foametei, basarabeanca Larisa Tulea 3. Nu aveam personal cunoștință nici de primejdia, sau zvonul că România ar fi putut deveni o republică unională, din anii de după ocuparea de către armata sovietică, sau despre blasfemia preoțească de a-i picta pe părinții lui Ceaușescu pe pereții
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
G103, ap. 7 țel. 321501 15304 PIELEANU FLOREA (n. 1947) Alexandria, Str. București, bl. 222 țel. 321107 7007 TEPELIGA MĂRGĂRIT (n. 1938) Com. Plopii Slavitesi 15334 TRIFU ANA (n. 1941) Alexandria, Str. București, bl. 221, ap. 13 țel. 322603 6943 TULEA FLOREA (n. 1932) Tr. Măgurele, Chimiei nr. 8, bl. A Complex, ap. 11 țel. 413327 15184 VOICU CONSTANTIN (n. 1926) Videle, Str. Parcului 3 țel. 353358 15185 VOICU GHEORGHE (n. 1934) Alexandria, Al. Colfescu nr. 75, bl. 354, ap. 8
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
din alte limbi încă câteva consoane, pe care însă nu toți vorbitorii pot să le pronunțe: b g f š și ž. Vocalele pot fi scurte sau lungi, diferența de durată putând fi singura care deosebește două cuvinte, de exemplu "tuli" "foc" și "tuuli" "vânt". Consoanele de asemenea pot fi scurte sau lungi, cu excepția a patru - [d h j v]. Consoanele lungi (duble) pot apărea numai între vocale și, în cazul obstruentelor, și după o rezonantă. De exemplu "mato" "vierme", "matto
Limba finlandeză () [Corola-website/Science/296643_a_297972]
-
l-ai iubit tu pe el. Și că James a crezut întotdeauna c-o să te piardă. Și că nu putea să suporte ideea asta. Așadar, cu tot stresul legat de copil, s-a decis să se recunoască înfrânt. Și-a tulit-o cu Denise, căreia, hai să recunoaștem, nu i-a venit să creadă ce noroc a lovit-o când a pus mâna pe o partidă ca James. Am înțeles, am răspuns eu cu voce egală. E foarte interesant, fiindcă George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
beculețul de la robot continua să licărească acuzator. Dispari, dispari, de ce mă chinui? Îmi doream să pot șterge blestematele de mesaje fără a le fi ascultat, dar mașinăria nu-mi dădea voie, așa că am apăsat butonul de pornire, și apoi am tulit-o în baie, auzind în timp ce plecam: —Anna, sunt Leon. Știu că ți-e greu, dar și mie mi-e greu. Am nevoie să te văd... Ca să-i acopăr vocea am dat drumul la robinet cu un debit cât Niagara, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ies din apartament. Ce zici de Jenni’s? Era o cafenea deschisă non-stop. Din cauza problemelor ei, Rachel știa o mulțime de cafenele deschise non-stop. Ne vedem acolo în treizeci de minute. Mi-am aruncat niște haine pe mine și am tulit-o pe ușă; nu mai puteam sta o clipă în plus în apartament. În taxi, l-am văzut mergând pe Strada 14, dar de data asta știam că nu e el. Am ajuns la Jenni’s mult prea devreme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ăștia pleacă fără să plătească!“ S-au auzit niște tropăituri, urmate de-un cor de drăcuieli. „Ce-ai făcut, mă, nenorocitule?!“, s-a întors Mihnea. Cezar dispăruse. Era deja în capul străzii, pe Victoriei. Ne-am uitat după el: o tulise după „Romarta copiilor“. Ne-am consultat din priviri, o fracțiune de secundă. Apoi am fugit spre Universitate, unul după celălalt, prin beznă. Ne-am oprit abia după fântână, între Cazino și restaurantul pescăresc. Suflam greu, trecusem de prima tinerețe. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
După revoluție ne-a ridicat de-acolo și ne-a trimis la Gherla, că s-a desființat fabrica. Da’ vreau să vă spun că acolo la Aiud, la fabrică, am stat cu șIonț Diaconescu, cu șeful țărăniștilor, și cu Sorin Tulea... Ăsta Împreună cu mai mulți ingineri au și-o motocicletă, care e la muzeu aici, pusă Într-o cameră... Și un deținut avea un consătean la pază, și ăla, când era de servici, ne mai arunca câte-o bucată de ziar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ion (Nelu) 41-42 Toldișan Vasile 33, 34 Toma D’Aquino 22 Toma Mircea 142 Tomescu Gheorghe 370 Tomescu Pilu 304 Tomuța Octavian 230-231, 234 Torosian Costică 333-334 Trandafirescu (căpitan) 307 Troacă Ion 337, 340 Troțki L.D. 106 Tudora (preot) 306 Tulea Sorin 187 Turcu (deținut) 230 Turdeanu (deținut) 141 Turturea (judecător) 306 Turtureanu (deținut) 238 Ț Țopa Petre 74 Țucă Marin 78 Țurcanu (Eugen) 33, 59-61, 68-69, 214, 230, 232-233, 238-241 Țuțea Petre 38 U Unghie Costică 370 Untaru 329, 331
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
târâm prin bălării, vreo zece-douăzeci de metri, de marjă, ca să nu ne prindă suflul. Ne mai trebuie doar detonatorul... Amorsa! Un telefon mobil. Am eu unul! îi răspunde vesel Dănuț, polițistului. Ce mai stăm? Haideți! Să mergem! Pronto! S-o tulim! Numai puțin, copii! bolborosește obosit nenea Sandu. În fața tăcerii întrebătoare a celorlalți, bătrânul polițist se duce legănat către cuier și-și culege cascheta colbuită, cu însemnele serviciului, o îndeasă la sub-braț, vine drept în fața Arhanghelului Cunoașterii, își drege apăsat vocea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe care o poți aburi doar cu o cutie de bomboane și-o promisiune de mariaj. Adică puteai, pentru că midinetele nu mai există. Ele erau muncitoare în atelierele de croitorie din Paris, care, în scurta lor pauză de prânz, o tuleau în Tuileries, ca să înfulece repejor ceva. Numele lor este, de fapt, contragerea unei expresii - „Une midinette se contente d’une dânette à midi“ (adică o midinetă se mulțumește c-o gustărică la prânz, și de la dinette și midi s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
târziu, seara, Înainte să adorm, am plâns, amintindu-mi de ochișorii puiului. Cotrobăiam În geanta mamei până găseam portofelul vișiniu pe care era pictată o chinezoaică ascunsă după evantai. Luam (furam, adică) din el mărunțeii care Îmi lipseau și o tuleam iarăși către atelierul plin de minuni al meșterului făurar. Așa eram eu pe atunci și nu m-am schimbat: prost. Titel ăsta nu doar mi-a vândut, dar a și cumpărat, În felul lui, de la mine câte ceva. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Eu, vericule, n-am Înghițit așa ceva, da’ puteți să-mi spuneți voi cum e, că v-am picurat la amândoi În străchini. Nu vă gâdilă așa, printre dinți, vreun mormoloc?” Până să apuce păcăliții să se ridice, Vieru o și tulise: i se auzeau pașii bocănind Înfundat În bătătură, apoi pe poteca de pământ din fața curții. „Ce-aveți, mă, În țevile-alea?” Întrebase cam bănuitoare și Încruntată femeia. Neavând cum s-o dea cotită, Baronu Îi spusese. Femeia se Înroșise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curului, cum Îi traducea el lui Ghiță, care apucase deja o bâtă noduroasă de sânger, lucioasă de atâta mângâiat În palme, și se pregătea să deschidă ușa și să-l altoiască pe scandalagiu. Așchia de Neamțu nu aștepta Înfruntarea, o tulea afară din Căminul cultural și se aciua pe lângă vreo ceată de băieți mari care jucau barbut pe mesele de șah din beton armat. Acele mese pe care, două decenii mai târziu, comercianții particulari aflați la Începuturile carierelor de prosperi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]