248 matches
-
procuror Doctor Ragnavaldur Sicl. Așa este. Îmi cer scuze, dar eu mă pregătesc foarte conștiincios pentru fiecare înfățișare. Și pe un alt ton: Ce a cerut poporul francez în 1789? Și, tot el, întorcându-se spre asistență, cu o voce tunătoare: Egalitate, Libertate, Fraternitate! Ce legătură are cu speța noastră?! (Judecătorul Augustus Pavlovici-Bubulak și-a jurat să nu-l mai lase pe Ludovic L. să transforme un act al Justiției suverane într-un spectacol de teatru ieftin, dar cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
marele Borak cel Bătrân despre viol. Treceți la subiect! Mă scuzați! dar eu mă pregătesc foarte conștiincios pentru fiecare înfățișare. (Și pe un alt ton) Ce a cerut poporul francez în 1789? Și întorcându-se spre asistență, cu o voce tunătoare: Egalitate, Libertate, Fraternitate! (Aplauze puternice din sală.) Ce legătură are cu speța noastră? Judecătorul Augustus Pavlovici-Bubulak a lovit cu pumnul în masă! Nu vă permit să transformați iarăși un act al Justiției suverane într-un spectacol de teatru ieftin! Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
albastru al unei veioze, putea trezi curiozitatea noastră. Cât despre cele cinci sau șase restaurante din orașul de pe Volga în care locuia familia noastră, toate semănau între ele: la ora șapte fix, portarul deschidea ușile în fața unei mulțimi nerăbdătoare, muzica tunătoare amestecată cu miros de grăsime încinsă navălea în stradă și, la ora unsprezece, aceeași mulțime, moleșită și mahmură, se revărsa pe trepte, lângă care un girofar al miliției aducea o notă de fantezie ritmului aceluia neschimbat... Cochiliile de argint din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în râs de spectatori=, acolo putea într-adevar artistul să pună cu drept cel mai mare pont pe aprobarea zgomotoasă a spectatorilor entuziasmați. Cine iese în public se supune printr-asta și judecății poporului, într-astă privință suveran. Însă valurilor tunătoare de aplauzuri a poporului atins electrice stătea în preajmă antiteza asprei telince de păstor, prin care poporul manifesta sistematice dezaprobarea sa. Cicero chiar nu-și ascunde bucuria când se zice că la spectacole publice ce se dădeau înainte vreme au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lege de proscripțiune; atunci a fost Mirabeau care a strigat cătră ceata încă foarte mică a jacobinilor: "Cele treizeci de voci să tacă! " Și ele au tăcut; legea de proscriere a căzut. Dar unde este azi un Mirabeau, care prin tunătoarea sa voce să facă pe fanatici și nebuni să amuțească și să scape libertatea de cei mai periculoși dușmani ai ei, de aceia cari se folosesc de formele ei și invocă numele ei spre a o nimici? Demagogul uzează și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dezamăgit. Un murmur de uimire străbătu mulțimea: Știe cum îl cheamă!" ― Vă cunosc pe toți, copiii mei. Mai bine decât vă puteți imagina. Pentru că voi sunteți Lucrarea ultimă a lui Dumnezeu, însărcinarea noastră cea mai importantă, rosti Abatele cu glas tunător. Stin nu își putea lua ochii însă de la cel pe care Abatele îl numise Rim. Nu era un călugăr obișnuit. Era proaspăt tuns și avea un fel ciudat de a ședea nemișcat. Își concentra privirile și văzu cum trăsăturile feței
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încruntă și urlă de-a dreptul în mintea lui N'Gai Loon: Ce-ai gândit când mi-ai ascuns atâta vreme prezența unui quint în psiac? Femeia alesese din nou viziunea în care mintea ei era un dragon cu voce tunătoare, care făcea să tremure până și cele mai intime resorturi ale gândirii celuilalt. Alaana percepu o lumină ciudată, care o uimi, fiindcă știa că ea corespunde de cele mai multe ori încîntării. - Deci așa trebuie să fie, auzi ea gândul Maestrului. Ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și acum istoria prazului. Pot fi Păcală și Tândală actori-eroi ai istoriei românești? De ce nu? Dar În care registru al istoriei? E limpede că nu mai este același unic solemn registru, În care se rostesc fraze sacramentale, cu o voce tunătoare. Această lipsă ordonată de ordine În alaiul personajelor care se Îmbulzesc să facă istorie În textele autorului nostru mi se pare foarte interesantă, ca să spun un lucru cuprinzător... Corin Braga: Înainte de a-l lăsa pe Ovidiu să răspundă, În imediata
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
elitelor intelectuale, cât mai ales a celor umiliți și obidiți: ieșirea din timpul și cauzalitatea istoriei, acceptarea și provocarea providenței. ș...ț Dar... dar: la capătul oricărei reflexiuni, când se deschide cerul, de sus nu auzim decât o singură voce tunătoare: „Mergeți În piețe și Învățați să muriți, numai cine știe să moară merită să trăiască!”6. Lui Liviu Antonesei, de asemenea, moartea teribilă, izbăvitoare, ajunge să i se pară singura ieșire: „Cât ne va mai răbda pământul? Când vom Înțelege
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
astă trudă mare/ Vecinic recunoscători/ Am venit astăzi la tine/ Noi, ai tăi admiratori/ Ca să poți ridica neamul." Bineînțeles că latinistul nostru nu era tocmai cel chemat pentru a ridica neamul, dar să ne închipuim aceste versuri recitate cu glas tunător în pragul cancelariei profesorale! Cum nici la matematică urmașii lui Tata Oancea nu se descurcau - sau, poate, fiindcă Tata Oancea, fire de artist, bănuia că matematica este o știință născută pentru a tortura sufletele tinere -, începutul anului (1935) aducea, în
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
comite formidabila eroare de a o înfățișa cu coadă perpendiculară. Există și un impunător tom in-quarto, scris de un anume Colnett, căpitan din marina de război, intitulat O călătorie în jurul Capului Horn spre Mările Sudului, cu scopul de a extinde tunătoarea de cașaloți. în această lucrare găsim o schiță, ce se pretinde Portretul unui physeter sau cașalot, desenat după un exemplar real omorît pe coasta Mexicului în august 1793 și transportat pe punte. Căpitanul a schițat desigur acest desen veridic pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poeta își exprimă amărăciunea, regretul profund că cititorul nu-l cunoaște pe maistrul Hurduc: «dacă l-ai cunoaște» etc. (...). Pe rând, așteptările cititorului sunt - ca să zicem așa - satisfăcute: «Zdravăn e!» ne comunică entuziastă autoarea despre eroul său (...). «Maistrul» cu vocea tunătoare vorbește rar, și atunci numai în imagini (...). Platitudinea, inexpresivitatea acestei poezii care vrea să-și mascheze lipsa de conținut prin interjecții, nu-i nevoie să fie demonstrată în continuare. Poezii de mântuială sunt și Echipa fetelor și Ulița colectiviștilor semnate
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ce vrea Cel de Sus. Cortina de lumină Tabloul III Curtea Soarelui. Un spațiu adecvat în care tronează Soarele pe un jilț. Este îmbrăcat în roșu auriu, pe cap are o coroană, iar în mână un sceptru. Soarele: (cu voce tunătoare, către infinit) Stele, Împărății, Galaxii ale Cosmosului, cer iertare dacă am încălcat legile sacre ale Universului. Dar Împărăția mea se află în pericol, care poate deveni un haos care să vă lovească și pe voi. (muzică specifică pe care, din
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
că suntem nemuritori? Halley: Cosmosul este nemuritor... Soarele: (turnător): Dar Pământul de ce întârzie? Marte: Am spus eu Soarele, că Pământul ....(intră Pământul. Ținută elegantă, frac, joben) Halley: Soare, a sosit și Pământul... Pâmăntul: Bun găsit, Soare! Am întârziat pentru ca... Soarele: (tunător) Nu te- au lăsat oamenii să vii la Împărăție? Pâmăntul: Am ocolit mai multe ploi de meteoriți, ar fi suferit prea mult oamenii... Soarele (tunător): Oamenii tăi? Pâmăntul: Da, Soare, oamenii mei. Pentru ei rodește Pământul. Altfel, fără ei n-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
joben) Halley: Soare, a sosit și Pământul... Pâmăntul: Bun găsit, Soare! Am întârziat pentru ca... Soarele: (tunător) Nu te- au lăsat oamenii să vii la Împărăție? Pâmăntul: Am ocolit mai multe ploi de meteoriți, ar fi suferit prea mult oamenii... Soarele (tunător): Oamenii tăi? Pâmăntul: Da, Soare, oamenii mei. Pentru ei rodește Pământul. Altfel, fără ei n-aș mai avea nici un rost în Împărăția ta. Când îi privesc și-i văd fericiți, mă simt atât de liniștit și... Selena (furioasă): Fericire? Vorbe
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Tabloul IV Același spațiu de joc. Împărăția Soarelui Soarele: Am hotărât ca Pământul și oamenii lui să fie pedepsiți. (se oprește. Voci. Intră cosmonautul urmat de Radu și Gigel. Copiii sunt echipați și ei, cosmonauți) Cosmon: Bun găsit, Soare! Soarele: (tunător) Cine ești tu de îndrăznești să vii la curtea mea? Cosmon: (cu demnitate) Sunt Om! Eu, copiiii, suntem oamenii Pământului. Soarele: (iritat, ironic) Oamenii Pământului? Ați fost, pentru că nu veți mai fi! Gigel: Soare, nu prea înțeleg ce spui, dar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ai chemat la tine toate planetele din Împărăție și aceasta împotriva legilor Cosmosului Soarele: Am chemat la judecată Pământul pentru toate păcatele, așa cum spuneți voi, oamenii Gigel: Să pedepsești Pământul?! Păi noi de ce am venit? (către ceilalți) Nu? Soarele: (râde tunător) Să apărați Pământul? Gigel: Pentru Pământ ne dăm și viața! (către Radu și cosmonaut) Nu? (cei doi aprobă. Planetele râd zgomotos) Venus: Voi, care sunteți ca firele de praf în Cosmos, unde orice adiere vă poate strivi într-o clipă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Gândindu-se din nou la fată, reconstituindu-i din memorie trăsăturile chipului, regăsi și prețioasa bijuterie pe care i-o văzuse la gât, cu crucea aceea bătută cu rubine. Așadar, puternicul zeu protector care îl lovise nu fusese teribilul Thor, „tunătorul“ cu barbă roșcată, zeul focului și al ciocanului, și nici puternicul Wodan, fiul furtunii, zeul tuturor zeilor, de care germanicii vorbeau cu un amestec de respect și teamă, ci dumnezeul creștin, la care burgunzii - dar nu și Gualfard cu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de a promite chiar și imposibilul, fiindcă alianța cu burgunzii era vitală. Cu toate acestea, hotărî să nu meargă prea departe cu minciuna: — Nu mai puțin de treizeci de mii de soldați și încă pe jumătate cavalerie! proclamă cu glas tunător. Păreri contradictorii se ridicară printre burgunzi, iar prin mulțime se porniră discuții aprinse. Mulți aprobau mulțumiți și comentau cu satisfacție acel anunț, neștiind că cifra era mai mult decât dublul celei reale. însă auzi pe cineva strigând că nici treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tăcerea. în sfârșit, scuturând din cap, vorbi iarăși mulțimii. — Nu mila mea trebuie s-o implorați, ci pe a Celui Preaînalt! porunci obosit. înțelegea acum că, după ce îi împovărase cu reproșuri, trebuia să le dea o speranță. Trecând de la cuvintele tunătoare la un ton de hotărâre calmă, adăugă: — Această femeie spune bine: penitență! Rugăciune și penitență! Căutând prin mulțime, îl găsi imediat alături pe bărbatul bărbos care, puțin mai devreme, vorbise în numele tuturor: — Ambianus, îți vorbesc ție, care ești capul satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spuse. Această construcție e, practic, imposibil de cucerit. Se vor duce curând de aici. Imposibil de cucerit, zici? izbucni Mafurrus, făcându-și loc prin mulțime. Dar cum o să-i hrănești pe toți oamenii ăștia? Privind în jur, adăugă cu gas tunător: — Or să ne asedieze. O să murim de foame, v-o spun. în ochii Hippolitei luci o flacără: — L-ai auzit pe Camentius, nu? Oricum, amintește-ți că de tine ne putem lipsi oricând. Mafurrus, jignit și tot mai înspăimântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bagauzi, care se dovedeau destul de nepricepuți în folosirea armelor, și îi împinseră tot mai în spate, spre poartă, în speranța că vor reuși s-o închidă la timp. Deodată, însă, huruitul răsunător - cel din urmă - al lanțului și un bufnet tunător din afară, urmate de strigăte puternice de triumf, anunțară că puntea mobilă era de-acum lăsată. Imediat după aceea, prin poarta deschisă aproape cu totul înaintea lui Sebastianus se profilă masa întunecată și înțesată de lănci a dușmanului. Sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unei asemenea mase distrugătoare. Barbarii înaintau în rânduri compacte și cu pas sigur, în formație de pană, intonând un cântec sumbru, terifiant, și lovind scuturile cu armele. Ca un răspuns, sunară trâmbițele galoromanilor, iar ofițerii lor dădură ordine, cu glas tunător; supunându-se ordinelor, soldații se grăbiră să lanseze javeline. Infanteriștii erau cuprinși de o vie agitație - cu siguranță, neliniștea ce le-o producea lupta pe viță și pe moarte pe care aveau s-o ducă în curând. însă ochiul expert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i spună tot ce avea să le reproșeze, își îndemnă calul și se îndreptă repede în direcția aceea. Veselia pe care o simți în glasurile lor făcu să-i crească la maximum iritarea, iar când auzi, printre râsete, vocea tunătoare a lui Ambarrus, sări din șa încă înainte de a-și fi oprit calul și își făcu loc cu pas hotărât, mergând către bivuac. Ambarrus îl recunoscu și se ridică prompt să-i vină în întâmpinare, ținând în mâna dreaptă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
roman. Fulgerător, soldatul îl răni pe primul la umăr. Șuvoiul de sânge îl împroșcă pe Valerius. Acesta se târî, însă avu timp să vadă cum lama romanului străpungea gâtul celui de-al doilea gal. — Julius Caesar înăbușea toate revoltele!... Glasul tunător al soldatului îl urmări pe Valerius, care alerga îngrozit, agățându-se de mâna fratelui său; acesta apăruse pe neașteptate, iar acum îl trăgea după el. Fumul îi îneca, gâtul le era ars de focul care, împreună cu satul, prefăcea în cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]