271 matches
-
marele Borak cel Bătrân despre viol. Treceți la subiect! Mă scuzați! dar eu mă pregătesc foarte conștiincios pentru fiecare înfățișare. (Și pe un alt ton) Ce a cerut poporul francez în 1789? Și întorcându-se spre asistență, cu o voce tunătoare: Egalitate, Libertate, Fraternitate! (Aplauze puternice din sală.) Ce legătură are cu speța noastră? Judecătorul Augustus Pavlovici-Bubulak a lovit cu pumnul în masă! Nu vă permit să transformați iarăși un act al Justiției suverane într-un spectacol de teatru ieftin! Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
UTM a raionului Rădăuți Done Tudor. Dirigintele nostru, profesorul Galan Traian, a fost ferit de aceste șicane, el era acela care ne mustra dintr-o privire foarte severă, de intrăm în pământ, iar dacă mai spunea scurt și două vorbe tunătoare înseamnă că soția depășise limitele și era grav, dar spre norocul nostru, în cancelarie, avea un cuvânt greu de spus, acolo întotdeauna ne-a ținut partea. Paharul s-a umplut și a deversat la o oră de limbă română când
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
la Panteon. Sosirea la biserică s-a resimțit de aceste frămîntări. În pofida maiestății sanctuarului, capodoperă a arhitecturii vechilor romani, Ambasadorul Germaniei, Generalul conte von Wedel (viitorul Stalhalter pentru Alsacia-Lorena), mirosind pericolul și agitat de porniri războinice, dădea ordine cu voce tunătoare colaboratorilor săi să ocupe punctele strategice ale templului, în timp ce ministrul Braziliei se tîra, cocoșat de loviturile pe care i le dăduseră de-a valma cu patul puștii trupele în timpul bulucelii, iar ministrul Persiei, precaut, își ținea strîns în mîini frumoasa
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ale împăratului Wilhelm 51 și regelui Eduard al VII-lea52. Cea a suveranului britanic s-a desfășurat fără probleme: dineuri, reprezentații de gală la Teatrul Constanzi, în cursul cărora regele, încorsetat în uniforma roșie de field-marshall, a dormit liniștit în pofida vocii tunătoare a lui Tamagno-Othello, deschizînd ochii doar la balet, o dată cu apariția fustițelor și a picioarelor. Recepția suveranului german, dimpotrivă, a ieșit din program la inițiativa sa și a suscitat comentarii atît în rîndul populației, cît și în cercurile mondene și oficiale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prin ardere (văpăi, scântei). Comparația frecventă a calului voinicului cu leul, dar și transfigurarea felinei în planul cabalin au la bază o încărcătură psihopompă comună: „în Apocalips calul morții prezintă un remarcabil izomorfism cu leul” și o prezență acustică similară, tunătoare: „galopul calului e izomorf cu răgetul leului”. Astfel gestul trezirii leului prin strănutul calului respectă natura intimă a bestiei, adusă la starea de manifestare prin acțiunile unei entități înrudite. În basme, „mitologic, deci simbolic și poematic, zmeul reprezintă o expre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lipsă de pricepere a ridicolului în care cădea de câte ori vorbea în Cameră. Epurescu începu să vorbească ca apărător al guvernului, dar un deputat din opoziție îl întrerupse. Atunci Epurescu se întoarce, își înalță bustul, scoate pieptul afară și, cu glasul tunător și cu tonul declamator, strigă: — Nu mă întrerupeți, fiindcă sunt teribil în apostrofă! A fost o izbucnire de râs atât de unanimă, încât se cutremurau geamurile incintei. Eram de față în tribuna presei. Din ziua aceea și până ce a murit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
lut galben calea de acces). Marele confrate îmi povestea, înflăcărat, episoade senzaționale cu Marin Preda la Mogoșoaia. Brusc am simțit că mă prăbușesc într-o groapă. M-am ghemuit, instinctiv, ca în pântecul matern. În ceața nopții am auzit glasul tunător, inconfundabil al poetului concitadin berladnic: "Unde ești, Lucian?". M-am dumirit într-un târziu, murmurând în întunericul șanțului infernal: "Aici, don Cezar, în groapă!". Va imaginați ce efort fizic a făcut poetul să mă extragă, înnămolit, din șanțul Junimii... Parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
feluri de bere în majoritatea localurilor. Vorbesc și râd zgomotos, lăsându-se filmați și fotografiați, ca niște adevărate vedete. Din când în când, câte unul se ridică și pornește cântecul, gesticulând, și este susținut imediat și de ceilalți, cu voci tunătoare. Se observă clar că există „soliști” la mai toate mesele. Ei sunt acei care ațâță simțurile moleșite de căldură și alcool ale camarazilor lor. Bănuiesc că aceeași regulă funcționează, pe durata meciului, și în tribune. Merg prin piață să contemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
așezase pe dig, începuse să se încălzească. Și, în mod ciu dat, căldura nu venea din afară. Un val mai îndrăzneț se năpusti asupra picioarelor ei, încolăcindu-i-se în jurul gleznelor și retrăgându-se apoi la fel de brusc, cu un hohot tunător. Clara îl privi cu un amestec de mi rare și părere de rău. Ar fi vrut să-i răspundă provocării și să se arunce în mare, să se ia la harță cu valul, dar încă nu se simțea pregătită. între
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aceste obiecte, lăsate în vraiștea lor, erau mărturia legii naturale a afinității, demonstrând magnetismul celor abandonați. și, desigur, faptul că acestea făcuseră odată parte din viața cuiva însemna că în spatele fiecărui obiectse ascundea o poveste disperată și tragică. O voce tunătoare de bărbat își făcu simțită prezența printr-o notă artificial și un ton ilar, premeditat. Porfiri îl identifică pe vorbitor imediat, în persoana unui bărbat de vârstă medie cu un burdihan masiv, ochi mici și față roșie. Gesturile bărbatului atrăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lui. O pasăre adormită fâlfâi scurt din aripi și cârâi speriată. Atunci se auzi ca un mormăit venind din adâncul unei peșteri. -Țipă, înseamnă că nu l-a tăiat plugul de zăpadă, slavă Domnului. Apoi vocea deveni pur și simplu tunătoare. -Hai sus, în picioare, dacă stai aici îngheți în mod sigur. A vrut să se ridice dar genunchii nu-l ascultară și de altfel se simțea foarte bine aici, de ce să plece de aici unde era atât de bine și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
șoarece mort ținându-l de coadă. Dispăru pe ușă undeva în spate, nimeni din încăperea ceea joasă nu mai scotea o vorbă, vinul se încălzea în paharele strânse în palmele mari, bătătorite. Din nou după un timp se auzi „șoapta” tunătoare a lui Megieșu: „Ar trebui anunțat jandarmul de la post, că Doamne ferește vine noaptea și eu nu am chef să mă trezesc așa cu un cuțit la gât. Doamne păzește, mai repetă odată și goli paharul dintr-o răsuflare, apoi ieși
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Tu ești cel care nu mai lucrează la câmp și ai face bine să nu mai joci și să bei la târgul de cai. Toți Îi plâng de milă mamei mele. — Cum Îndrăznești să vorbești așa cu tatăl tău? Mugetul tunător al lui Chikuami Îi Închise gura, dar acum Începea să-l vadă pe Hiyoshi Într-o altă lumină. Își spuse: „Pas cu pas, crește.“ De fiecare dată când Hiyoshi pleca În lume și se Înapoia, era vizibil mai mare. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mâncat-o, domnule. — Ai mâncat-o? — Da, așa am făcut, continuă cu sinceritate Hiyoshi. Pentru mine, numai prin faptul că sunt În viață, mama mea e mai demnă de respect decât zeii sau Buddha. Prin urmare... Mitsuhide scoase un strigăt tunător: — Ține-ți gura! Presupun că ai mestecat-o fiindcă era o comunicare secretă. Numai acest fapt e de ajuns ca să devii suspect! Nu! Nu! Vă Înșelați! scrigă Hiyoshi, dând din mâini. Să port la mine o scrisoare de la mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai putea stăpâni. O ocazie militară poate dispărea exact În clipa necesară fulgerului ca să lovească! Cei doi cercetași reveniră În goană să dea raportul: — Observațiile lui Oyamada Nobushige sunt exacte. E un prilej trimis din cer. Glasul lui Shingen bubui tunător. Coama albă a căștii sale se scutură Încoace și-ncolo, În timp ce le dădea comenzi generalilor din stânga și din dreapta lui. Cornul sună. Când cei douăzeci de mii de oameni Îi auziră sunetul, reverberând dinspre avangardă către coada armatei, linia de marș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
profide de cel mai mic semn de slăbiciune. Sanjuro și Yojiro, ocupați-vă de ei. La auzul cuvintelor lui Shigemoto, oamenii se despărțiră. O lance fu luată În grabă, iar săbiile trase din teci. — Blestemați să fiți! Cu un urlet tunător, cineva sări În desișul de bambus. Un zgomot ca al unei ploi de frunze sau poate al unei hoarde de maimuțe, sfâșie tăcerea nopții. — Shigemoto... Shigemoto... șopti Mitsuhide. — Aici sunt, stăpâne. — A... Shigemoto... repetă seniorul. Apoi dibui prin jur, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Înghițitură. — Așa. Și dumneata? — Eu nu am asemenea talente, zâmbi Hideyoshi. La refuzul lui Hideyoshi de a bea, Genba insistă: — De ce nu bei? — Nu țin la băutură. — Cum! Doar un piculeț. — Beau, dar nu mult. Genba izbucni Într-un râs tunător. Apoi spuse, destul de tare ca să audă toată lumea: — Zvonurile pe care le auziți sunt, cu siguranță, adevărate. Seniorul Hideyoshi se pricepe să găsească scuze și este, fără Îndoială, modest. Demult - acum peste douăzeci de ani - nu era decât un rândaș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zile Îi Învrednicise cu favorurile lui. Când Îi veniră În minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce gândea, Katsuie lovi cu călcâiele scărilor În coastele calului, alungându-și expresia Îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot Îndrugi, Shosuke? O dată moare omul, iar mie mi-a venit vremea să mor! Mișcă de-aici! Shosuke se feri din fața calului cabrat, dar Îl apucă de căpăstru. — Atunci, lăsați-mă să vă Însoțesc. Împotriva voinței lui Katsuie, Menju
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trași la sărbătoarea cea de aur. Și Los și Enitharmon stăteau mîhniți și disprețuitori. Cîntecul Nupțial de la acele mii de mii de spirite se înalță Peste Pămîntul și cu Marea-nveselite și se șui în Ceruri; Căci Zeii Elementelor suflară-n tunătoarele Armónii, creînd 370 Mîncăruri delicioase. Demoni ai valurilor trezeau Ecourile lor de apă. Luminoase suflete-ale vieții vegetale înmugurind și înflorind Își întind mîinile nemuritoare ca să izbească Firele de aur și de-argint, Si cu nemuritoare Voce murmurînd tandru, umplu-întreg Pămîntul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
miei. E lesne ca să rîzi la mînioase elemente, Să auzi cîinele lătrînd la ușa-nzăpezită, si bivolul în zahana mugind; 410 Să vezi un zeu pe fiecare vînt și-o binecuvîntare pe-orice vijelie; Să auzi șoapte de iubire în tunătorul vifor ce-a dúșmanului casă o dărîma; Și să te bucuri de tăciunele ce-i năpădește cîmpul, și boală ce-i séceră copiii, În vreme ce măslinul și vită cea de vie cîntă și rîd în jurul ușii noastre, si pruncii noștri ne
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ca un pumnal, cu brațele imense, parcă tot timpul gata a îmbrățișa sau a brusca pe cineva, cu gesturi largi, nițel smucite, cu o voce îngroșată, de-o duritate moale, ca și cum ar face mereu un efort spre a nu deveni tunătoare. O combinație de ingenuitate frustă și demonie emană din făptura bardului, amintindu-ni-l cumva pe Rasputin. Alcătuit din vădite contraste, Adam Puslojiš are darul de-a fixa atenția, de-a domina o adunare printr-un discurs îmbelșugat, ca și
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
născut? Am avut un fiu, de ce mi l-ai luat?” Strigam, strigam, dar de unde să audă! Numai o dată, pe profetul Ilie, am văzut, la miezul nopții că se deschide cerul: „Strigă, ca să-ți treacă de urât!” am auzit un glas tunător, și s-a închis iarăși cerul; iar de-atunci n-am mai strigat. Fiul Mariei se ridică, se plecă să-și ia rămas bun de la bătrână; dar ea își trase înapoi mâna; începu iarăși să șuiere ca șarpele: - Pustiu, așadar
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
cu această zi, nu mai înțeleg decât franceza!" Vorbe care făcuseră o mare impresie asupra lumii franceze și care fuseseră începutul unei sincere iubiri față de viitoarea regină a lor. A doua zi, la 8 mai, la catedrala din Strasbourg, muzica tunătoare a orgilor se amestecase cu aclamațiile mulțimii, cu lumina altarelor, cu mirosul de tămâie, cu purpura și splendoarea uniformelor. Louis de Rohan, episcopul Strasbourgului, în veștmântul său violet o binecuvântase pe prințesa care avea să-i devină adversar într-o
Maria-Antoaneta sau indulgența istoriei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6670_a_7995]
-
L-a lămurit în cele din urmă careva că nu un reprezentant al "partidului de mafioți" îl atacase din sală. Dar vorbele înaripate ale tribunului apucaseră să zboare. Chiar dacă, pentru a o drege, chipurile, la cîteva minute după aceste acuzații tunător formulate, CVT și-a cerut scuze: "PSD e un partid mare... o confuzie... îmi cer scuze..." spre hazul opoziției și al ziariștilor din sală. Senatorii partidului de guvernămînt au declarat că de data asta nu-l mai iartă pe CVT
Ieșirea la atac a lui C.V.Tudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14240_a_15565]
-
Era un sfânt nebun, canonizat doar de noi, poeții. Și firește, era naturalist. Și vegetarian. Laudă legăturile tainice, doar de el cunoscute, dintre sănătatea trupeasca și darurile înnăscute ale pământului. Predică în timp ce mergea și ni se adresa cu vocea lui tunătoare, de parcă i-am fi fost discipoli. Înainta cu figură lui neobișnuită, de sfânt Cristofor născut în mahalale puștii și întunecoase. În sfârșit am ajuns la el acasă: o colibă cu două camere. Patul sfanțului nostru Cristofor se află într-una
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]