820 matches
-
...Trecuseră intempestiv, pe nesimțite, aproape două ore de când, în adânc de seară, la Festivalul Internațional de Teatru ,,Atelier”, motivasem Premiul ,,Dan Turbatu” - pentru cel mai tânăr actor - și Premiul ,,Radu Comănici” - pentru cea mai bună actriță -, acordate de organizatori și sporite în consistență de Revista Lamura din Craiova, prin directorul fondator și editorul coordonator. Laureați: doi tineri slujitori ai artei de la luminile
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
anului 2010, revenind spre Craiova - de la Festivalul Internațional al Cinecluburilor, organizat în seculara cetate a metalurgiei românești Oțelul Roșu (așezare urbană ce a purtat numele regelui Ferdinand, până în 1948) - am făcut, de la Hațeg, o buclă până la Prislop, împreună cu prietenii Romulus Turbatu și George Obrocea. Nu aveam de gând să înnoptăm la Prislop, ci doar să vizităm sfântul așezământ, mormântul duhovnicului vizionar Arsenie Boca și să lăsăm, pentru biblioteca Mânăstirii, exemplare din patru-cinci ediții ale revistei ,,Lamura”. Căutând-o pe Maica Stareță
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
să te duc la mă-ta, să te spele la fund! Lisandra a început să plângă amarnic și să urle : -Nu vreau să-mi iei băiețeluuu’! Îl spăl eu! Eu îl spăl! Omul a răcnit din nou: -Taci dracului, că turbez! Hai, mă, odată, la mă-ta! Mi-a luat nervos traista și bățul, m-a luat și pe mine în brațe și a ieșit furios din casă. Afară, m-a întrebat, buimac : -Unde mă duc eu cu tine, mă? Nici măcar
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
chinezească; mereu o citește, în zece ani i se vor îngusta ochii. El, Filozoful și Actorul nu vor aduce niciodată cu mine. Să-i reduc la tăcere, mereu mă încearcă gândul. Ar fi o greșeală. Îi las să latre. Să turbeze. Să se înece în propriile lor bale, în propria lor neputință. Servindu-mă, în același timp: mă țin în stare de veghe. Îmi dau dimensiuni pe care - de fapt - nici nu le am. Hiperbolizează. Se tem de tiranie, dospesc exagerări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-și mâinile sub masă mici ghiulele din pâine pe care apoi, din vârful unghiei, cu o rapiditate și o precizie înspăimântătoare la un om așa bătrân, le trimitea drept în fața ciupită de vărsat a lui Husain Ramza-pașa, ce-și rotea turbat ochii în jur, încercând să-l descopere pe tâlhar și blestemând încă o dată acest popor ludic care cu cât era îngenuncheat mai tare, cu atâta se veselea mai mult: nu mai departe decât la începutul ospățului, așezându-se pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
umbra unde vîntul nu atinge puful de păpădie Domnul D. a ieșit În oraș. Doamna E. se plictisește. Un prilej să facă ordine În dulap. CÎnd ajunge la sertarul cel mai de jos, subsolul, cum Îl numește ea, simte că turbează. Acolo guvernează dezordinea perfectă a domnului D. Așa-zisele lui scule de care nu s-a mai atins de ani de zile. Prize de ebonită crăpate, cu șuruburile lipsă, papiote de liță, sfori de diferite dimensiuni Încurcate În pînzele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În România e nouă țin ochii Închiși mă prefac că dorm... nici nu știi Schelli cît iubesc eu copilul ăsta ți-o spun acum că nu mă aude) ...nu-și mai vedea capu de treburi, da și io... crezui că turbez nu alta. Mă grăbi să vin la dumneata și cînd să pui cutia cu zahăr pă dulap mi să agață mîneca de coada ibricului, se vărsă și cafeaua și zahărul, tot. Apucă-te, Aneto, și șterge, și spală, ierea izinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aud dacă mai sună nu vreau să mai știu mi-e frică cum să-mi vîr mîna În gura ei căscată să mi-o afund În hăul acela pînă la cot să-mi colcăie printre degete balele ei de animal turbat de groază și dacă o Înăbuș de tot dacă o omor și toți ochii ăia pironiți pe mine ca niște cîini speriați așteptînd momentul să se repeadă nu pot nu mă duc n-are decît să moară așa i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
grenadă În peretele din spate al catedralei visez În clipa În care părul meu se Împletește cu părul unui munte vin două limuzine din direcții opuse am de apărat o infirmitate o ciupercă roșie crescută Într-un pașaport clandestin orașul turbează sub turboreactoare o iau razna pe cîmpuri mă lățesc foi de dovleci acoperă pustiul unei colivii din altă eră personal nu doresc decît un scurt dialog cu un anume domn Poldi - aici am șters parbrizul am maculat camera obscură - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fiecare gospodăria celeilalte, un bărbat cu barbă Înghiontit de trei proaspăt bărbieriți, o femeie borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică ce se zbate ca o maimuță turbată În cușcă, oameni urmăriți alergînd Înlăuntrul lor besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În plin carnaval, un carnaval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
văzându-l cât de înalt era și tremură toată de iubire virgulă de iubirea neștiută ce picura asemeni laptelui virgulă asemeni strigătelor de lilieci ce luminau noaptea cavernele tumultoase punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic în ovațiile tuturor. - Aaaah! Aaaaah! Ajutooor! răgea Euripide, zvârcolindu-se pe parchet ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mor urât, mi-e clar, asemenea este turbarea care odată cu mine face să tremure de frică pe toți cei care privesc oroarea ființei mele. Aceasta a fost salvarea mea, Fiu al Omului, aceea ca eu să mor ca un câine turbat în fața acestor oameni cumsecade? Nu se poate! Dați-mi arme și sânge suficient încât să sfâșii, într-o ultimă încercare de revoltă, ordinea universului! Iar voi pregătiți cea mai severă și organizată exorcizare a lumii pentru ca demența din mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
labiile, lindicul, doar-doar. Mergeam la vreo petrecere, că începuserăm să ieșim împreună în lumea artistică a orașului, o vedeam cum se mișca pe scaun, imperceptibil aproape, i se învinețeau buzele de concentrare și, după un timp, ofta încet, ușurată, eu turbam de ciudă, nu mi se mai întâmplase așa ceva cu vreo femeie. Și cunoscusem destule. Femeia mea ca un măr abia copt a rămas însărcinată. Îmi făcea un copil, iar eu știam pe atunci că, dacă o femeie rămâne însărcinată, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eram în mașina lui, când vroiam eu să mă împac cu el, înainte de căsătorie, dar în noaptea aia îl trimitea sigur Tinei din fața lui, aia care nu era. Numai cât vă spun despre ea, că o să ziceți că sunt nebună, turbez. Cu ochii ei albaștri, cu pletele până la brâu, cu vocea ei, cu mirosul ăla de mă-nnebunea, un parfum de parcă ar fi căzut din cer, straniu, nu-l recunoșteam, i l-o fi luat Maestrul... ? — Cui trimiteai mesajul? — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cercetarea... mormăi paznicul, apoi, negru de furie, se-ntoarse și-i altoi una cu bâta câinelui care plutea în imponderabilitate, lătrând de mama focului. Spuneți și dumneavoastră - se adresă el roboților care ieșiseră pe scară - dacă nu-ți vine să turbezi: de două luni aștept să apară „Transcom”-ul să ia ciupercile, și nimic! Nici o navă, nici o veste măcar! — Dar de ce atâta grabă? — Cum de ce? răspunse paznicul. Dacă le culeg și nu se transportă imediat, se strică. — Atunci nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Acum înțeleg de ce urla Gheorgheru, ăla ăl tânăr, la vreun an după ce s-a însurat, când a găsit-o, într-o seară, pe nevastă-sa, o puștoiacă, cu altul în pat. - Sărăcuțul! S-a speriat? - Ei, și cu tine?! A turbat! Cât ai clipi, a pus mâna pe un par și... - Ooo! Alah, Alah! - Ce Alah?! I-a rupt ăla oasele, că altfel nici că se putea! ...Apoi, firește, că suntem iertători, au luat-o, iarăși, de la cap! *** După acel ,,iertători
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
liceu, să scandeze „În materie de sex / Cel mai bun este Alex!”. Lucru ce l-a făcut invidios pe Manolescu... În „Bărbat adormit în fotoliu”, povestește despre vizita cuiva, făcută acasă, unei foste colege de facultate, finalizată cu sex spontan, turbat în hol la despărțire, în timp ce soțul ei adormise în fotoliu după multă țuică. Ușa de la cameră era întredeschisă...În carte este prezentată ca povestea altcuiva, dar eu i-am scris într-un mesaj că sunt convins că era dânsul. În
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
se târâră pe coate și genunchi până în sala tronului. Mărțișor le mulțumi prietenilor, care-i spuseră: - Rămâi sănătos, Mărțișor! Când ai nevoie, să ne mai chemi! Și dispărură. Când văzu împăratul în ce hal arătau cei doi viteji ai săi, turbă de supărare: - Ce e cu voi, nătângilor? Măcar i-ați lichidat? - Nu, Măria Ta, iertare! îngăimă Rază Fierbinte. Ne-a terminat el pe noi! - Măria Ta, se bâlbâi și Vânt Fierbinte, este cel mai temut luptător pe care l-am
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
arătă de după jilț, cu gura moale: - Aici sunt, Măria Ta! - Încă mai ești aici? - Ce să fac, Măria Ta? - Cum ce să faci, neghiobule? Marș la luptă și ucide tâlharul! - Îl fac praf, Măria Ta, scrum îl fac! Se umflă, turbă și începu să arunce în jur jeturi de flăcări și raze ucigătoare. Pocnea, urla, sufla, trosnea, bubuia, într-o atmosferă apocaliptică, înfricoșătoare. În vremea asta, Mărțișor se plimba fălos pe lângă cuptoare, căpcăunii Cap Pătrat fugind speriați din calea lui. Norocel
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
trăit ani de-a rândul lângă personagii oculto-securiste, care nu știau altceva decât să-ți scuipe aproape zilnic obrazul și demnitatea. „Ce tot atâta puritate?” - mi s-a urlat într-o zi dintr-o gură ce împroșca bale de câine turbat la orice silabă articulată dur, atunci când puținele sale forme lingvistice lipsite totalmente de semnificații adânci țâșneau cu o viteză ametitoare din propriile-i corzi, moment teatral pentru care l-ar fi invidiat orice actor amator sau profesionist cu mai mult
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
Toate Articolele Autorului Cu ochii goliți, ca pahare spălate de ploaie, Si tunet în piept, ca o frunză lovită de vânt, Pe racla ascunsă de trupul ce noaptea-l îndoaie, Se musca de buze timpul pierdut în pământ. Un ghimpe turbează când floarea își mișcă petala Și limba de foc aprinde pe cer biciuri de fum, Iar ceară se-ncheagă pe fruntea culcată-n Valhalla, Cănd norii se pierd sub pașii din gropi și din drum. Am gustat dintr-o stâncă
MĂTURĂ-MI RACLA ŞI SPALĂ-MI CU LAPTE CRUCEA MURDARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361043_a_362372]
-
dacă nu-i albă, atunci poate fi și neagră. Eu nu prea mă iau după manuale. Predau elevilor mei istoria învățată și apoi studiată de mine după cărți scrise de istoricii adevărați, nu de conțopiștii de astăzi. Îți vine să turbezi, domnule, continuă ea monologul său cu năduf, indignată la culme. Termină individul sau individa o facultate pe banii tătânelui și se prezintă peste tot în mass media drept „istoric” domnule, iar alții studiază ani de zile, susțin nenumărate examene suplimentare
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]
-
când te gândești că trebuia să plece la Brașov! Acum trebuia să fie în Poiană... Țârâitul telefonului i-a trezit brusc din starea asta mirifică. -Bine, măi, Mihai, ai căpiat? De șase ore încerc să vorbesc cu tine. Noi toți turbăm și tu închizi telefonul mobil? De ce nu vrei să mergi cu noi la Brașov? Nu era mai corect să ne spui din timp și să ne vedem de drumul nostru? Apropo! Ce te reține, mă, când avem locurile reținute acolo
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
Majestate! începu să cârâie, văicărindu-se. Împărăteasa se încruntă: - Ce alarmă? Ce vrei să spui? Fii mai clar! - Blestemata de vrăjitoare și teroristul au intrat în împărăție. Ne-au ucis toți oamenii de la hotare și acum înaintează spre palat. - Cuuum? turbă împărăteasa. Vestiții mei luptători ce fac? Nu v-am spus eu să luați măsuri de apărare a imperiului? Puse mâna pe harapnicul cel mare cu 99 de noduri plumbuite. Răcni: - Să vină generalul Prăpădenie! Negru-Cioară o zbughi afară din sală
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
-i pe luptătorii care își suceau căpățânile după ei. Mărșăluiau în pas alergător, gata să dea piept cu năvălitorii. Primul care observă inamicul fu Nor Vânăt, pentru că zbura prin cer. Când îl văzu pe Nor Alb căsăpind la nespălații vineții, turbă de furie. Buzele-i groase începură să-i tremure, bulbucații ochi îi ieșiră din orbite, din vânăt la față se făcu tăciune, iar fălcile începură să se agite. De departe urlă: - Te spulber, băă, cearșaf umflat! Te fac cârpe, grăsane
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]