192 matches
-
plec, ei mai stau cu domnița Maria, după vrerea lui Constantin Vodă Duca. Cred că o să mai dau pe aici. O să trimit vorbă. Aș vrea să mai treci, să-mi povestești despre ctitoria de lângă mânăstirea de pe insulă. — Despre schitul de la Turbați? — Da, am auzit multe despre el. — De la cine? — De la oamenii mei. Fiindcă veni vorba, îmi pare rău că a murit Hamie. Mai trimiteam și eu prin el câte un cuvânt lui vodă Brâncoveanu... — Îl știi pe vodă? — Nu, și nici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ți-am dat cheag pentru averea ce o ai și domnia ta mi-a poleit năzuințele. Suntem alături, neică Mihai și la Slănic la ocne, la mânăstire sus la Sinaia, la Colțea, la Titireciu, la Fundeni, la Zlătari și acolo la Turbați, unde dă preaplinul lacului Snagov în Ialomița. Te-am simțit așijderea și la târnosire la Hurezi când mi-am zis că neica Mihai a învățat meșterii de mi-au întrecut dorința, și la Sfântul Gheorghe, și la Sfântul Ion grecesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
moda vremii. Ștefan sări sprinten de la locul lui și, cu un zâmbet protocolar, se îndreptă spre unchiul tatălui său. Salută scurt și se miră de vizita neașteptată a acestuia. — Am venit să te iau să-ți arăt biserica mânăstirii de la Turbați. Este aproape gata. O luăm și pe doamna Stanca... — Iertare, neică Mihai, dar am sosit aci cu treburi. Nu este domnia ta obraz de făcut treburi, poruncește doar și isprăvniceii or să îndeplinească totul. E drum de două ceasuri. — De ce mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu ne mai căcăm atâta pe noi cu „dragostea“ și cu rezistența ei în timp. De-asta mă-ntreb: cum să mă-nsor cu o persoană pe care o „iubesc“, când știu preabine că în cinci-șase-șapte ani o să umblu ca turbatul pe străzi la vânătoare de fofoloance proaspete - timp în care devotata mea consoartă, care mi-a făurit un cămin atât de încântător etc., își îndură cu bravură singurătatea și abandonul? Cum să dau ochii cu lacrimile ei îngrozitoare? N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
amenințând, făcând uz de influența hainei militare În speranța găsirii unui martor al acuzării. Abuzând flagrand de funcția sa, Lct.Col.Tudose Ion ordonă unor beneficiari să sisteze orice lucrare cu hoțul, deosebit de periculosul Tony Pavone ce jefuise ca un turbat unele Întreprinderi ce se profilau În pragul falimentului...! Nu se mulțumi numai cu atât. La sediul principal al Cooperativei, ordonă o convocare cu toți muncitorii din formația de lucru a lui Tony Pavone plus conducerea unității și cadrele auxiliare. Hotărât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prejudiciu ce cu greu putea fi recuperat dela alte lucrări În curs de execuție. Unii beneficiari Însă, mai puțin timorați de sfaturile lui - Înțelegând tedențioase acuzațiile milițianului - continuară lucrul, onorând situațiile de plată. În acestă situație, Lct. Col. Tudose Ion, turbat, trimise pe capul lor, o armată de anchetatori echipați civil ori militar, culegând informații anchetând pe toată lumea, intimidând cu declarații scrise În așa fel Încât, În cele din urmă refractarul beneficiar se socotea norocos dacă reușea să scape fără destituiri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
you/ Doing in a place like this? și răcnind apoi când dădea cu ochii de mine: "Victoraș, scoate mâna de sub pătură, Victoraș! Crezi că nu te-am văzut? Mai du-te și la gagici, Victoraș tată!" Sau Lulu, mereu ca turbat, 34 fără să vadă nici în dreapta, nici în stânga, cu o țigară în bot, căutând ceva prin noptieră și ieșind apoi în fugă. O dată sau de două ori a băgat capul și câte o fată: "Paaaardon!" In boxe o voce caldă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a putut niciodată suferi. De data aceasta, este de acord cu Piso: — Arta vorbirii l-a ridicat pe treapta cea mai înaltă fără a i păta viața în vreun fel. Agrippina pufnește în palmă către ea: — Parcă Pollio îi zicea Turbatul... Da, Rabienus, chicotește încet Antonia. Fac amândouă eforturi disperate să rămână serioase. Calpurnius Piso este atât de uimit de remarca neașteptată a bătrânului, încât nu-și mai găsește replica. Nimeni nu l-a mai au zit vreodată lăudând pe cineva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mofluze și continuă: — Am decis că e mai bine să devină publice abia după moartea mea. Vipsania e cuprinsă de o poftă nebună de râs. — Da’ ce-ți veni? o mustră scandalizată Agrippina. Nu se cade să te solidarizezi cu turbatul ăsta. Cineva pare să fie însă de partea ei. Tânărul Paterculus se dă un pic mai într-o parte și rostește roșind până la urechi. Eu cred că în literatură, ca și în viață, cel mai frumos lu cru și cel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un om extrem de planificat. Dacă întâmplător îi rămâneau câteva ore libere, pur și simplu plesnea de plictiseală, nu avea plăcerea lecturii, el nu punea mâna pe o carte decât dacă îi deservea unui scop strict, apropiat. Se plimba ca un turbat prin camere, trântea ușile, se proptea cu mâinile de pervazul ferestrei, pe urmă se hotăra brusc, își încălța pantofii, își lua trenciul, cobora scările în goană sărind treptele din două în două. Trei minute mai târziu, strict după ceas, auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din Prefectură, și nu voia ca pentru "o părere" să-și strice reputația. Era răbdător și încrezător. Asta a durat pînă cînd, într-o zi foarte agitată, se greșise de două ori la numărătoare și "șefii de sector" umblau ca turbați prin fața caselor numărînd tare și răgușit, Artur Stavri i-a făcut semn să se apropie și cînd a ajuns lîngă el acesta l-a întrebat cu un ton destul de ironic: "Ei, ce spui, domnule Popianu, nu-i așa că avem destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
privi o clipă cu ochi uimiți furtuna din stradă, oamenii și femeile care ieșeau de pretutindeni întrebându-se, repezindu-se, izbindu-se - se întoarse, năvăli iar în casă și ieși numaidecât cu pușca. —Haah! țipă iar cucoana Caliopi, un câne turbat!... Și cânii lătrau, și oamenii se prăbușiră în toate părțile și se întoarseră cu ce putuseră apuca, cu ciomege, cu bastoane, cu ostrețe rupte din garduri, doi servitori se arătară cu furcile - și începură goana. Cânele străin se strecura rânjind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ulița deșteptată în capătul celălalt se ridică în picioare ca un singur om și oprește fuga urmăritului cu o grindină repede de pietre. Cânele se întoarce, dar de dincoace dușmanii s-au întețit și printre răcnete răzbate o vorbă spăimântată: „Turbat! E turbat! Câne turbat!“. Și vin cu mânie, își bălăbănesc ciomegele, furcile, bastoanele, nu mai este chip de scăpare, și pribeagul începe a urla înfiorător, stă o clipă în loc, apoi se repede și se strecoară subt un podeț. L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Numai că Julien nu era. ― Intră repede! Nu acolo! La dreapta ta, stângaciule! Pune ceva pe tine și așteaptă-mă! Tocmai la timp, pentru că Ledoulx dădea deja buzna în dormitor. ― Toinette!... Toinette!... Uite, uite ce mi-a făcut animalul!... Bestia!... Turbatul ăla de cățel!... Dacă-ți mai prind patrupedul în cabinetul meu, o să-l jupoi de viu, o să-l omor cu... Se opri cam dezorientat. Nu mai regăsea ordinea lucrurilor. Așternutul răscolit, părul ciufulit, neglijéul îmbrăcat doar pe o mânecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dacă Îmi strici calculatorul, asta nu-i va ajuta cu nimic pe arabi. Cine naiba vrea să-i ajute pe arabi, izbucni Fima Într-un răcnet ofensat, eu vorbesc aici despre cum să ne ajutăm pe noi Înșine! Doar ei, turbații, dreapta, spun că-i ajutăm pe arabi! Nu pricep, zise Ted scărpinându-se În cap și ciufulindu-și părul cu un gest exagerat, ca și cum ar fi interpretat rolul unui prostănac. Vrei să susții că nu Încercăm să Îmbunătățim situația arabilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe canapea. În acest timp, Florica se retrage plângându-și de milă, iar Alexandru se zbate ca un leu în cușcă, înțelegând că hazardul le-a jucat cea mai dureroasă festă. — Nu se poate! Nu se poate!striga Alexandru ca turbat. — Din nefericire, se poate Alexandre!îl mângâie Teofana ca o soră, care deși este cea mai bătută de soartă, e singura care-și păstrează calmul. Mă scuzați puțin. Se îndreaptă spre camera cu fotografia ei, după care revine și le-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
aruncat-o, deci, drept În buza și-ntre dinții ferocelui rechin alb, la răspântia marilor furtuni politicoeconomice și financiar-bancare, ca pe o apetisantă nadă, lăsată, cu intenție, Într-o perpetuă mișcare, spre care cumpliți răpitori de toată mâna se aruncă, turbați, ca Într-un unic spectacol al astâmpărării foamei. S-au aruncat, secole de-a rândul, neîntercuții În măiestrie răpitori, se-aruncă și-n prezent, și, Încă, aruncase-vor, În continuare, până, hăt, departe, spre invizibila viitorime! În arealul despre care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lasă astea, ce ziceai c-ai văzut? - Ce să văd? - Muflonul, câinii, pompierii, vânătorii, polițiștii, propun un rezumat. - A, cu ochii mei n-am văzut nimic, am auzit doar urlete, s-a scuzat Aurica, dar mi-a zis Postu că turbații ăia trăgeau de coastele animalului. Iar Iacob... (întorcându-se spre mine) nu știți dumneavoastră cine e, a găsit în fața dughenei lui o țeastă însângerată... - Da, și eu am auzit de căpățâna aia, a intervenit chelnerul, cu un aer competent. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
banca lor? Gosseyn aproape că uitase de bărbat, dar trebuia să-și aducă aminte de el. Se auzi un muget ofensat din cea de a treia celulă. - Te-ai prins? lătră uriașul. Vezi ce vreau să-ți spun? Umbla ca turbat prin celulă. - Așteaptă numai să se ridice grilajul și-ți arăt eu ce să faci cu oamenii care nu stau în banca lor. Ridică vocea într-un urlet frenetic. - Discipole, dacă mă auzi, dă-i drumul. Ridică grilajul. Ridică-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
compresie, atât! Dacă s-ar îngădui o infimă incizie, ar țâșni ceva unic. Puroiul și flacăra și aurora boreală! Geniul, crima, nebunia, iadul orbitor, inimaginabilul! Dacă apucăm cumva clipa-miracol, eliberarea. Dacă apucăm adevărul, ai să vezi ce se întâmplă cu turbații, când își recapătă glasul. Ceva implacabil, unic! Sau doar o bâlbâială morbidă, poate? O bâlbâială bolnavă nu ne-ar înspăimânta mai puțin, te asigur. A găsit, genialul, soluția! A găsit subterfugiul, scumpul de el, potaia! Un potențial uriaș, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Câinii-ntr-o noapte târzie, Făptuiră-o...grozăvie : Au ucis un porc din turmă, Dând vina pe cai ! Eroare! Au crezut că pân’la urmă, Caii vor face-nchisoare, Iar râvnitul lor tain, Va trece-n sector canin! La audieri, turbați, Au pledat: Nevinovați! -Pe grăsun l-au omorât Caii, lovind cu potcoave ! Falseleacuzații grave, Le-au semnat senini! Și-atât ! Un legist fiind chemat, De suspicioși stăpâni, Cercetând a decretat : Vinovați sunt...frații câini! Iar stăpânii ca... stăpânii! Dându-și
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
banca lor? Gosseyn aproape că uitase de bărbat, dar trebuia să-și aducă aminte de el. Se auzi un muget ofensat din cea de a treia celulă. - Te-ai prins? lătră uriașul. Vezi ce vreau să-ți spun? Umbla ca turbat prin celulă. - Așteaptă numai să se ridice grilajul și-ți arăt eu ce să faci cu oamenii care nu stau în banca lor. Ridică vocea într-un urlet frenetic. - Discipole, dacă mă auzi, dă-i drumul. Ridică grilajul. Ridică-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pentru pornirea spre apus. Ni s-a poruncit să atacăm provinciile clanului Mori din Sanin pentru a apăra flancul Seniorului Hideyoshi. Cum am putea pleca la luptă, simțindu-ne astfel? Această situație este un alt exemplu al urzelilor câinelui ăluia turbat de stăpân! — Stăpânește-te! Pe cine faci câine turbat? — Pe Seniorul Nobunaga, unul și același care-l numește încontinuu pe stăpânul nostru „Cap de Kumquat“ în fața celorlalți. Uitați-vă la oameni ca Hayashi Sado sau Sakuma Nobumori și fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atacăm provinciile clanului Mori din Sanin pentru a apăra flancul Seniorului Hideyoshi. Cum am putea pleca la luptă, simțindu-ne astfel? Această situație este un alt exemplu al urzelilor câinelui ăluia turbat de stăpân! — Stăpânește-te! Pe cine faci câine turbat? — Pe Seniorul Nobunaga, unul și același care-l numește încontinuu pe stăpânul nostru „Cap de Kumquat“ în fața celorlalți. Uitați-vă la oameni ca Hayashi Sado sau Sakuma Nobumori și fiul lui. Ani de zile l-au ajutat pe Nobunaga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un dezastru izbise forțele lui Shonyu. Parcă s-ar fi turnat apă clocotită peste un mușuroi de furnici: pretutindeni, luptătorii fugeau înnebuniți. Nici nu merită să-i numim aliați! strigă Shonyu, în timp ce urca spre un loc mai înălțat, bolborosind, ca turbat, spre puținii soldați pe care-i întâlnea, în contrast cu priveliștea pașnică din jur. Aici sunt! Nu vă retrageți acoperiți de rușine! Ați uitat ce-ați învățat în fiecare zi? Înapoi! Întoarceți-vă și luptați! Dar grupul oamenilor cu glugi negre din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]