165 matches
-
seama că nu poate avea un viitor alături de un bărbat sortit nesfârșitelor rătăciri pe mări și oceane. Pandora e personajul central al benzii desenate într-un sens pur liric: altminteri, întâmplările, înfruntările, încăierările sunt lăsate în grija bărbaților atrași în turbioane evenimențiale a căror semnificație le scapă cu desăvârșire. În timp ce Pandora întrupează victima predilectă (în perfectă consonanță cu istoria diverselor „orfeline” ale literaturii romantice și sentimentale din veacul lui Sue, dar și din vecinătatea noastră temporală, ca-n romanele despre Angélique
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
cel mai important festival de jazz din America Latină. E unul dintre puținii jazzmeni din afara patriei jazzului acceptați în „canonul” celor mai influente personalități, impus de empireul critic al revistei „Down Beat”. Octetul prezent la Sibiu a declanșat asupra spectatorilor un turbion de ritmuri, policromii sonore, savuroase improvizații, unisoane incendiare, o mixtură muzicală în consonanță cu energetismul debordând de senzualitate al talentatei națiuni caraibiene (de amintit că în holul Sălii Thalia din Sibiu putea fi vizitată, pe durata festivalului, o expoziție înfățișând
Măsurând timp și viață prin jazz by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5474_a_6799]
-
voluptăți whitmaniene întreținute anume. Confesiile și profesiile poetice traduse în subsoluri (în același vîrtej de notații, doar că aici mai eseistice) optează pentru extaza ritmică („leșin de plăcere, ca o nubilă anemică /.../ cînd simt ritmuri ample”, zice Iftime) și pentru „turbioanele de iraționalități care să scoată ceva la suprafață”. Și nu-ncape vorbă că scot ceva, stîrnite cum sunt de orice și din toate părțile. Poetica aceasta s-ar vrea de strict entuziasm, lăsat, pe cît posibil, să se deruleze fără
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
o viziune a subiectului ce se asumă fără adjuvante ocolitoare. Acum, Mariana Bojan se înveșmîntă în penitenta Haină de cînepă (titlul celui de-al doilea ciclu). Dacă în Phantastikon poeta coopera fertil cu pictorița, plăsmuind frenetice tablouri ludice, iscînd un turbion carnavalesc al unei satire contrase în imaginar, în textele mai noi d-sa se disociază de limbajul plastic, se denudează sufletește în vederea confesiunii. La ușa confesionalului, mitologia e părăsită precum o slăbiciune. Poetica înscrie, prin reducția sa la notația frugală
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
pictori, sculptori, arhitecți, scriitori ai epocii, el însuși fiind un autor de versuri pe motive antice. Revenind însă la adolescenta Mona Lisa, nu este deloc ușor să fii o fată tânără în Florența sfârșitului de veac 15, sfâșiat de un turbion de tulburări și vendete politice. Romanul începe cu faimosul complot al dinastiei de bancheri Pazzi în contra celor câțiva Medici, participanți la slujba din somptuoasa catedrală Santa Maria del Fiore, în frunte cu Lorenzo de’ Medici, ce scapă teafăr, nu însă
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
claritățile ideii. Dar stihia istoriei l-a silit a se măsura cu pîclele absurdului totalitar, pe un ,cer potrivnic", trasînd ,contururi abracadabrante", înfricoșătoare. Eul sensibil, febricitant al tînărului autor, atras de observație și analiză, s-a văzut azvîrlit într-un turbion de anomalii al unei epoci triste, de unde turnura frecvent kafkian-orwelliană a discursului său, îmbinarea partiturii analitice cu cea a relevării unor monstruozități masive, care, prin forța lucrurilor, transcend latura ,documentară" a creației, proiectîndu-ne într-o zonă misterioasă, irațională a umanului
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
puternice și exact circumscrise avea nevoie de un spațiu nemărginit, luminos și fără densitate. Și acesta nu putea fi decît cerul. Dar acolo, sus, formele se risipesc, nemărginirea mușcă din conturul lucrurilor, corpurile devin schematice și vidul absoarbe irepresibil ca turbionul unei găuri negre. Moartea l-a surprins pe Ion Dumitriu aici, în acest spațiu de tranziție, împărțit între două realități la fel de imperative: între Pămînt și Cer, între amurg și lumină, între cald și rece, între încremenire și levitație. Poate că
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
călătorul, spune Cees Noteboom, simte «curenții de aer printre crăpăturile clădirii cauzale». Realul se arată într-o formă probabilistă, indeterminat, supus neașteptatelor colapsuri cuantice care fac să dispară unele din elementele sale, înghițite, devorate de vârtejurile spațiului și ale timpului, turbioane ale mortalității tuturor lucrurilor, dar și ale imprevizibilei nașteri ale unei noi vieți. Călătoria este o experiență musiliană, încredințată mai mult sentimentului posibilității decât principiului realității. Se descoperă, ca într-o săpătură arheologică, alte straturi ale realului, posibilitățile concrete care
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
muzică de greier" ( Doctorul nu-mi mai spune nimic). Pe scurt spus, avem a face cu "poesia ca status de concentrare a existenței" (Eudaimonia avea un bonsai suficient de sceptic). Așadar artificiul scriptic preia energia vitală, îngheață în desenul său turbioanele emoționale, filtrează clocotul trăirii prin convenția strictă a semnului. E un permanent efort în vederea obținerii unei cote maxime a încordării expresive. Pe traiectele senzoriale, afective, intelectuale, încercînd a le prelua sarcina în planul său ficțional, limbajul poeziei dă replici psihologiei
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
mișcărilor tot jocul brațelor, de astă dată goale, numai unul dintre ele având atașată o mânecă liberă, ca o enormă aripă de fluture. Dar mișcarea lor s-a transmis în mai mare măsură și întregului corp, prins uneori în adevărate turbioane, preluând în toate situațiile dramatismul sau poezia inițiată de mișcarea mâinilor. O lucrare de o deosebită frumusețe plastică, pe care, am aflat tot de pe INTERNET, noi am avut privilegiul de a o vedea în avanpremieră, premiera mondială urmând să aibă
Răzvan Mazilu și invitații săi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8662_a_9987]
-
aibă un model de profet? Cum s-ar putea naște vreodată un zeu dacă n-am ști că există zei?" Fra Armando se-ntoarse către coloana vuitoare de lapte și spermă, ale cărei vițe se suceau și se-ncolăceau în turbioane rapide. Vorbi către ea, cu brațele-ntinse spre ea, într-o limbă necunoscută. Uneori mi se părea că recunosc guturalele negrilor somalezi, sau glotalele arameilor. Plescăitul dogonilor, cvintele javanezilor. "Ti-kitan", striga foarte des, ca un tact obsesiv al discursului, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fericit în teroare, înspăimîntat în extaz, era nu un sunet, ci însăși înaintarea. Fruntea bombată, de coajă de sticlă, a mormolocului se opri în cele din urmă la doar o palmă de enormul pântec filigranat. Membranele tari se oglindeau reciproc, turbioane colorate apăreau în punctele frontale ca să cuprindă, în cercuri tot mai largi, sferele tremurătoare. Un dialog se-nfiripa acolo, se comutau canale și frecvențe, se dădeau parole, mii de chei pătrundeau în tot atâtea broaște de aer și de vid
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu care nimeni n-are ce face, ca lumina în universurile fără globi oculari și ca frigul în lumile fără epiderme. Sânt un singur mare organ de simț, deschis asemeni crinilor de mare, filtrând prin carnea albă a nervilor mei turbioanele acestei unice vieți, unice mări ce mă hrănește și mă conține. Un singur analizator, o singură celulă senzuală, lucidă, primind mereu vântul solar al vieții mele, cu franjele ei capricioase de auroră polară, cu amurgurile ei întortocheate și zorii ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unde nu a rămas piatră pe piatră. Când ies diminețile să-mi iau pâine și lapte mă afund până la glezne în praful în care s-au prefăcut fostele case negustorești și tihnite ale cartierului. De când s-a schimbat lumina și turbioanele de vânt cald ale primăverii au început să lingă zidurile, casele s-au golit de locatari și de mobile, geamurile s-au făcut țăndări, lemnul cercevelelor a putrezit și frumoasele, tandrele, ciudatele, voluptuoasele, atrocele, spectralele triburi de ipsos ale gorgonelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
meu, cum vezicule pline de dopamină se-apropie de pielița striată din vârf, cum se lipesc și se contopesc cu ea, cum pleznesc și eliberează în spațiul micro-nic dintre deget și buton neurotransmițătorul fierbinte ca o spermă abia țâșnită, îndreptîndu-se-n turbioane spre sinapsa de plastic crăpat. Și iarăși lichidul scânteietor se infiltra prin pori, schimbând mesaje, dând parole, deschizând zăvoare și came și pătrunzând, în fine, pe magistrala neuronală a bătrânului, blazatului ascensor. Comanda suia în nervul rușinos, care ținea blocul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe Soile, luînd-o de mână și-naintînd încet, împreună, către ușă, ca două surori în rochii lungi, decupate pe zidul coșcovit, acoperit de molii de noapte. Când ușa se-nchidea-n urma lor, mușcatele se-aprindeau și mai tare, ca niște turbioane de foc, mugurii lor îndoiți se-ndreptau și deschideau și ei petale de flacără până când, propulsată de jeturile incandescente, casa se ridica încet către cer, ivind din pământ fundații prelungi și însoțită ca o meduză de franjurile cablurilor electrice și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țeastă, o cârpă de neuroni care-ntinsă ar fi fost cam cât patru coli de hârtie. Din cauza-ncrețiturilor ei, zone îndepărtate deveneau deodată vecine și se reuneau în simboluri absurde, în mituri nevrotice, în ceremonii ce nu duceau nicăieri. Fractali, turbioane, ecuații nelineare, pliuri... Cascade horociclice, păpuși rusești vârâte una în alta... Spații gravide cu spații gravide cu spații... Și totuși nu aceasta era realitatea, istoria nu era aleatorie și turbionară decât pentru cei care, încrețiți și boțiți o dată cu ea, trăiau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atât de schimbat. Ne îndreptam cândva, chemotactic, cu nările dilatate, către sursele noastre de hrană și simțeam în cerul gurii amarele emanații ale subțiorilor femeii noastre. Adulmecam duhoarea de fecale, urină și carne stricată a unor inflorescențe perverse. Un minuscul turbion de mireasmă ne aducea în memorie spații vechi și o chinuitor de dulce amețeală. Pe-atunci, miresmele erau bucățele smulse din lucruri, molecule învîrtejite levitînd în gelatina aeriană. Acum lucrurile înseși vin către noi ca miresme. Mărul cel verde-gălbui, bătut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
proaspătă: Dumnezeu însuși își trimite-nspre noi mireasma lui de măr, de femei și clădiri, grăunțe olfactive pe care, cu bulbul ce ne-a umplut toată țeasta, le interpretăm, le clasificăm și-ncercăm să detectăm de unde vin. Construim modele haotice de turbioane de vânt ce le aduc înspre noi, încercăm să-nțelegem mesajul moscat, mereu cutremurați de gândul că am fost aleși și că nu vom putea face față alegerii. Reduși la un mare organ olfactiv, cu nimic altceva-n jur decât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
geografice, acolo unde erau sectoare de terasă și de interfluviu, sub incidența unor curenți de aer, să se formeze mici tornade de loess (loessoide), în care particulele erau pulverizate de jos în sus. Minunat era că atunci când se formau aceste turbioane, ieșeam afară și-aveam o plăcere clocotitoare de a simți energia din centrul tornadei, plăcerea de a-mi ridica mâinile și a face mișcarea în sensul vârtejului. Odată, Maia s-a trezit în ogradă cu prezența unei vecine care riposta
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
geografice, acolo unde erau sectoare de terasă și de interfluviu, sub incidența unor curenți de aer, să se formeze mici tornade de loess (loessoideă, în care particulele erau pulverizate de jos în sus. Minunat era că atunci când se formau aceste turbioane, ieșeam afară și-aveam o plăcere clocotitoare de a simți energia din centrul tornadei, plăcerea de a-mi ridica mâinile și a face mișcarea în sensul vârtejului. Odată, Maia s-a trezit în ogradă cu prezența unei vecine care riposta
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
acest sector al fluviului Dunărea. În această zonă, adâncimile apei erau reduse și foarte variabile din cauza reliefului accidentat, canalele înguste (în unele locuri atingând lățimi de numai 35 metri) nu permiteau încrucișarea navelor, iar vitezele mari ale curentului, cu numeroase turbioane, precum și vânturile puternice și cețurile groase, care durau tot timpul sezonului rece, precum și vasele scufundate de-a lungul timpului, limitau capacitatea de transport a fluviului Dunărea, determinând totodată creșterea cheltuielilor de transport.88 La rândul său, defileul Porților de Fier
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
văzut cum mă vedeam atunci (în altă viață, într-o cameră stranie, fără nici un unghi drept și plină de fum gălbui) în 176 oglinda cu argintul mâncat. Am deschis și ultima ușă! Sângele meu trebuie să fie acum amestecat cu turbioane de aer și-ncărcat de insule de cheag. Vârstat de filoane de limfă, salivă, fiere și spermă. Sistemul meu arterial e acum pleznit ca vechile conducte de gaze, și totuși trebuie să-mi stăpânesc bătăile demente ale inimii, dilatarea și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
eram student le uram... Așadar, beau cafeaua. În diminețile de după insomnie, asta poate dura o mie de ani, adică până pe la prânz. În timpul ăsta citesc presa online și îmi verific e-mail-urile. Uneori îmi pregătesc cursurile. După ce mă dezmeticesc, intru în turbionul zilei. Seara mai citesc sau îmi fac notițe pentru viitoarele texte. În timpul anului școlar, rar scriu ceva „definitiv“; asta fac în vacanțe, când ritmul meu este cu totul altul, când scriu și citesc până la epuizare. Ați povestit cândva că primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
să prindă un pește”. Cînd o citești nici nu știi unde se ascunde gravitatea situației... în faptul că personajul este singur ? în faptul că este bătrîn ? În faptul că pescuiește într-o zonă pe unde trece faimosul Gulf-Stream, cunoscut pentru turbioanele sale ? Sau în faptul că nu mai prinsese niciun pește de aproape trei luni ? Cititorul face de fapt patru pași, patru, pe terenul minat al acestei fraze și la fiecare dintre ele se produce o explozie, una mai puternică decît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]