554 matches
-
dar toți vedem că opera se desăvârșește în lacrimi, în sacrificii, în suferințe de tot felul dar mai ales morale. Timpurile liniștite ale vieții ușoare, ale ideilor pe care nimeni nu le contesta, ale ordinii pe care nimeni nu o turbura, ale afacerilor curente, ale muncii asigurate și până și ale odihnei asigurate - timpurile acestea s-au dus..." Admirabilă pagină de filosofie a istoriei și de etică virilă. Niciodată Salazar n-a vorbit cu mai multă însuflețire ca în această cuvântare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fi putut lesne găsi un sprijin în tatăl ei, care o adora, dar acele virtuți tocmai aci se arătau. Nu cerea, ocolea chiar intervenția lui Hallipa, pentru a nu pricinui scene de gelozie din partea soției îndrăgostite și pentru a nu turbura calmul, orânduiala, exactitatea perfectă a traiului, care erau așa de plăcute tatălui ei. In acea ordonanțare perfectă a vieții lui Hallipa amorul-pasiu-sare unei fete crescute lângă o mamă, acea frumoasă Lenora, al Elenei, de la prima vârstă a judecății copilărești, trecând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
feciorul, menu-ul, porțelanele și cristalele. In liniștea aparentă în care așteptau cafeaua, servită tot în sufrageria de stejar, Mini se întrebase care să fie pricina acelei turburări casnice și nu o putuse găsi. Pe Lenora nimic alt nu o putea turbura decât cu privire la amorul ei conjugal și nimic de acest fel nu se putea închipui. Hallipa era în afara oricărei bănuieli. Sclavia lui era așa de absolută și temperamentul lui așa de bine definit, incit nu îngăduia nici un fel de ipoteză comună
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Mini. Da! Vinovată era Mika-Le. Știa! .. . Dar ce fel? . . . Erau acolo două victime - Lenora și Elena - și durerile lor nu erau deloc împreunate - nu erau una și aceeași. Mini privi iar pe Lenora. După primul moment de satisfacție, se turburase din nou. Ceva cenușiu i se așternuse pe față, ca și cum o sită i-ar fi cernut cenușă pe subt piele. Se săltase pe canapea, sprijinindu-se așa de tare pe un braț, cu toată greutatea trupului nevolnic, că îi simțeai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cei răi la trăsură, ca să sperie pe Nory, ce protestă cu desperare. Pentru a-și întări tachinerea, adaogă că cei blegi, cei de noapte, au plecat cu Mika-Le - care ar fi vroit să dea bună seara, dar n-a mai turburat pe mamă-sa bolnavă. Diplomația fusese împinsă prea departe. La pomenirea numelui funest, Lenora își rupse dantelele hainei de casă. Acum tăcerea iar spărgea alune. Era o imagină a lui Mini, când gânduri anevoie de spus ciocăneau timpul și spațiul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un partizan, un străin aliat ei. De aceea azi atmosfera locului burghez era așa de ciudată: gesturile, vorbele oamenilor acestora mediocri erau așa de stânjenite și tainice. Lucruri nepipăite prevesteau, deviau traiul lor banal. Cele mai dezordonate legi ale simțirei turburau așezarea statornică a familiei, pentru că un om trecuse pe-acolo, cîndva: italianul. Mini se gândi la casa de moșie nici rustică, nici modernă, cu arhitectura solidă, regulată; cu confortul ei orășenesc și totodată gospodăresc; la mobilierul simetric, onest, la budua-ul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nory făcu o strâmbătură echivocă. - Se teme oare de tine pentru că frecventezi lumea studențească? E poate galant pe acolo? glumi Mini. li poți compromite. - Adică crezi poate că nu e! Fiindcă e urât ca o maimuță?! Nu asta l-ar turbura. Dimpotrivă, s-ar îngîmfa, și Lina când ar auzi nu și-ar crede urechilor și ar fi încîntată de succesele Rimului, atâta e de proastă . . . N-o cred însă capabilă de rușinea de a fi geloasă. S-a deprins rău
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fost substanța dizolvată a gălbejitului de-adinioarea, care, așa cum trecuse prin ușă dispărând, tot așa desigur se descompusese în acea licărire sinistră. . . După dezmorțire venise pesemne somnul cu care luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul Palatului regal era mohorât. . . Dar sus, pe coperiș, se desfășura seninul acelei dimineți!... Halucinația pierise. Mi-era acum frig
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ei și au creat pe lume suferința lucrului neizbăvit. - Dar nu e chiar popă, Nory! E numai cardinal în conclavă. Greg e încă tînăr! - Nu atât cât pare! Mai deunăzi l-am întîlnit! " Ce te uiți așa la mine, mă turburi! mi-a spus incorigibilul galant. ,, Caut să văd dacă nu ai cumva "vîrsta critică" . . . Parcă ceva relaxare în colțul gurei. Am făcut un an la medicină, știi?. Și l-am fixat mai mult ca să-1 descumpănesc. " Dumneata faci tot ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu docilitate. Atît!. Când Drăgănescu venise într-o zi la moșie, Lenora, pe motive de cochetărie, dejunase la ea în odaie. Cafeaua o luaseră toți în buduarul ei și vizita se petrecuse ca oricare alta. Nu era nimeni care să turbure cu vreo imprudență complotul tacit cu care ai casei o înconjurau. Ascultând pe Lina, care povestea cu mulțumire demersul lin al lucrurilor, Mini avu o impresie de spaimă, ca ceva premergător unui sinistru; momentul acela cenușiu și imobil, cu o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lumină, nevoile fizice ale altora: foamea sau amorul. Hallipa era monosilabic dar nu din vreo stânjenire din preocupările lui, care nu se legau cu cele trecute, pe care Mini le-ar fi putut răscoli. Erau altele. Prezența lui Mini nu-1 turbura, cel mult îl deranja. Doamna Eliza se extazia în fața Doamnei cu ciuta, privind întrebător rând pe rând pe Mini și Hallipa, cu ochi lâncezi, punând rând pe rând mâna dezmierdătoare pe brațul lor. Alintările doamnei Eliza adânceau pe Hallipa și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dacă nu e, să lăsăm acest mare semn de întrebare copiilor noștri, să răspundă la el și să oprească energic, dacă asta va fi concluzia la care vor ajunge, cursa care se impune omenirii nu știm de către cine și ne turbură mințile. Degeaba citește un posesor de automobil că, în frumoasa dimineață în care el se pregătește să plece și să-și petreacă week-end-ul la iarbă verde, o sută dintre cei ca el au deja certificatul de deces în buzunar, iar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
îi făceau tot pe ei să râdă de idioțenia propriei lor gîndiri? Jucau mici scenete, improvizau sau cântau acompaniați de pian, reclame (eram uluit de memoria colosală pe care o aveau în acest sens), și, pentru ca nimic să nu le turbure câtuși de puțin seninătatea sufletească, inventau, inspirîndu-se din Urmuz, jocuri numite, de pildă, Ismailuri, cu ajutorul cărora luau în tărbacă oameni și idei ale timpului, scriind fiecare, pe o temă dată, lucruri grotești și aberante, care constituiau răzbunarea inteligenței lor sclipitoare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
iar ceea ce e slab se explică din gros prin etalarea intențiilor morale. Părintele "cade" în greșeala trufiei când ne arată cu degetul ideile creștine care i-au călăuzit existența și creația. "Așa cum se întîmplă cu orișicine care a cutezat sa turbure pe contemporani cu visurile și cu scrisul lui, am cășunat și eu discuții, controverse și schisme, declară el. Unii nu se pot împacă cu limba mea literară; alții mă găsesc prea bigot și moralizam; alții ― cu mai multa devoțiune și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
manifestă printr-o independență turburătoare atât față de stadiul biologic al vieții creatorului, cât și față de stadiul spiritualității lui. Părintele Galaction povestește cum o fată l-a plăcut la vârsta de doisprezece ani și i-a dat un buchet de trandafiri. Turburat, băiatul găsește apoi în sine un impuls religios care învinge dorința sexuală care creștea în el asemeni unui fir de iarbă otrăvită și depune acești trandafiri sub o troiță. ""Aici să depui florile tale" am auzit clar în mintea mea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
putea scrie în viitor un autor de "tabele cronologice" de vieți. N-a stat mult acolo Horestina Papadat-Bengescu. Nu se simțea bine, ne-a explicat Claudia Milian. Dacă ar fi murit atunci, gândul la destinul ei nu mi-ar fi turburat cu nimic astăzi amintirea acestor efemere întîlniri. Dar am auzit că a mai trăit câțiva ani, și un alt prieten al meu, tot critic, a vizitat-o într-o iarnă acasă. Locuia în condiții înspăimîntătoare, și acest prieten nu mi-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că închide telefonul. Nu prea era entuziasmat. Acel Vasile îl contrazisese, aveam dreptate eu, conducătorul auto. Îl văd că schimbă iar culorile, imperturbabil. Iar eu aveam treabă și simțeam cum ceva nou, o agresivitate împinsă până la limite începea să-mi turbure.: mintea. Dar nu împotriva lui, ci a celuilalt, civilul, care dispăruse. ― Poftiți actele, zise milițianul binevoitor. ― Bine, zic, dar cine era ăla? Spuneți-mi cine e! ― Nu putem! ― De ce? ― Lucrează pentru noi... ― Benevol? Iar văd că tace, confirmând. ― Adică cum
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lume în care soluția care ni se oferă nu poate fi acceptabilă, pentru că oricât de științifică poate fi această cultură tehnicistă bazată pe obiectivitate, ea nu este deci capabilă să ne satisfacă nevoia noastră de valori ideale. Fiindcă oricât de turburat aș fi eu de ideea că societatea agrară, din care am venit, a generat prin penuria ei economică valori spirituale idealiste care au format o cultură cu caracter universal, n-o să cred că o să putem și că va trebui să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu cât rațiunea nu-și dă seama de nimic. Tatăl meu era posomorât și nu scotea un cuvânt mergând pe lângă cai. Nu se uita la mine, se ferea de ochii mei, a căror expresie îl împiedica, pesemne, să înțeleagă avertismentele turburi pe care le simțea zdruncinîndu-i credința în steaua mea. Ce eram eu? Ce putea să-i spună lui încrederea naivă a unui copil că într-acolo unde mergeam ne așitepta toată lumea cu brațele deschise, să confirme adevărul înzestrării băiatului din
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
numai tristețea pricinuită de hărțuiala la care îl supunea de la o vreme familia noastră cu trei soiri de copii, și pe care numai eu și mama i-o cunoșteam. ― Unde ne ducem noi acum, Marine!? Am înțeles fără să mă turbur ce vrea să-mi spună: era oare ăsta drumul nostru? Ne duceam bine acolo unde ne duceam? Cine ne spunea nouă că din zecile de căruțe care se îndreptau ca și a noastră spre orașul de munte cu renumita lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
zic eu. ― Nu! ― Și nici tu n-ai pățit nimic? A clătinat din cap și a negat mut și parcă autofas-cinat de viziunea care parcă îi trăia încă înaintea ochi-lor și îi dilata nu numai pupilele, ci și sufletul său turburat de această predispoziție care nu-l părăsise cu trecerea anilor: pornirea irezistibilă și inconștientă de a ieși din real și de a intra în lumea închipuirii în care însă începi să crezi și tu că e tot reală. Dar oare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
normali, acești inși au acest obicei curios să ne arate pe noi, cei normali, cu degetul la tâmplă. Tocmai ei, despre care afli, azi despre unul, mâine despre altul, că și-a omorât nevasta, că a fost internat pentru reale turburăm de comportament pricinuite de sifilis, că a înfundat pușcăria, sau a ajuns pe cea mai umilă treaptă în profesiune din pricina beției sau a vreunei muieri oarecare... O ORĂ DE ISTORIE I De ce îmi plăcea istoria? Fiindcă aveam sentimentul că trăiesc
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
numele. Glasul său era aproape frățesc, părea să-mi spună: uite, tot ce gândești și simți tu eu știu de mult, dar te-am lăsat și nu ți-am dat note mari fiindcă mi-am dat seama că dacă te turbur poate că nu vei mai iubi atât de mult istoria, care e secretul lecturilor tale, dar acum am nevoie de tine și trebuie să-mi spui ce știi. M-am ridicat în picioare și în clipa aceea toate culorile pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și să mă amenințe, dar nu acest străin, care dacă nu știam n-avea decât să-mi dea notă proastă, dar să nu se atingă de mine. În jurul meu se strânseseră șapte-opt băieți cu care eram prieten și tăceau toți turburați de strania întîm-plare. Când, intră monitorul, un elev dintr-a opta, și spuse din prag că elevul cutare, adică eu, să poftească în biblioteca profesorului de geografie, care mă chema. Avea o astfel de bibliotecă specială plină cu cărți de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ieșit. Nu-l mai uram, dar nici nu-l iubeam. DESPĂRȚIREA NEȘTIUTĂ ...Și într-o zi, fără să-mi spună, tata luă hotărârea să se despartă de mine. Era în septembrie 1940... Înainte să ajung s-o fac eu, istoria, turbure și amenințătoare, dădea buzna peste noi: școala normală unde învățasem, din Cristur-Odorhei, nu mai exista, împreună cu jumătate din Ardeal... Primisem o hârtie în care eram anunțat că sânt înscris la București... Plecasem cu căruța spre gară și tata lăsase caii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]