587 matches
-
precum e cazul unor uzbeci sau tătari). Majoritatea persoanelor turcice au pomeții ridicați, capete rotunde și părul drept. Sunt multe discuții pe seama originii rasiale a popoarelor turcice, unii considerând că există o rasă ural-altaică compusă din unguri, finlandezi, estoni, popoare turcice, mongoli și tunguși; alții considerând că exista o rasă turcică separată, parțial amestecată cu mongoli. Alții atrag atenția din nou că multe limbi au fost adoptate fie benevol fie silit de alte popoare diferite rasial. Teoria acceptată curent este aceea
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
au pomeții ridicați, capete rotunde și părul drept. Sunt multe discuții pe seama originii rasiale a popoarelor turcice, unii considerând că există o rasă ural-altaică compusă din unguri, finlandezi, estoni, popoare turcice, mongoli și tunguși; alții considerând că exista o rasă turcică separată, parțial amestecată cu mongoli. Alții atrag atenția din nou că multe limbi au fost adoptate fie benevol fie silit de alte popoare diferite rasial. Teoria acceptată curent este aceea a moștenirii lingvistice și rasiale separate, bazate pe o multitudine
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
că multe limbi au fost adoptate fie benevol fie silit de alte popoare diferite rasial. Teoria acceptată curent este aceea a moștenirii lingvistice și rasiale separate, bazate pe o multitudine de invazii, războaie, imperii și migrații ale populației. Cele mai multe popoare turcice sunt musulmane sunnite. Dar mulți oameni din estul Turciei sunt aleviți și cea mai mare parte a locuitorilor Iranului și Azerbaijanului sunt musulmani șiiți. Ciuvașii din Rusia și găgăuzii din Republica Moldova sunt în mare parte creștini. Unele popoare turcice (în
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
popoare turcice sunt musulmane sunnite. Dar mulți oameni din estul Turciei sunt aleviți și cea mai mare parte a locuitorilor Iranului și Azerbaijanului sunt musulmani șiiți. Ciuvașii din Rusia și găgăuzii din Republica Moldova sunt în mare parte creștini. Unele popoare turcice (în mod special în regiunile autonome rusești Altai, Hakas, și Tiva) sunt adepți ai șamanismului. Șamanismul a fost religia predominantă a diverselor ramuri turcice până prin secolul al VIII-lea, când cei mai mulți au trecut la islamism. Mai sunt unele popoare turcice
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
musulmani șiiți. Ciuvașii din Rusia și găgăuzii din Republica Moldova sunt în mare parte creștini. Unele popoare turcice (în mod special în regiunile autonome rusești Altai, Hakas, și Tiva) sunt adepți ai șamanismului. Șamanismul a fost religia predominantă a diverselor ramuri turcice până prin secolul al VIII-lea, când cei mai mulți au trecut la islamism. Mai sunt unele popoare turcice de religie budistă, mozaică, zoroastrică și bahá'í Unii se referă la țările, regiunile și popoarele turcice ca la o parte a "lumii turce
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
turcice (în mod special în regiunile autonome rusești Altai, Hakas, și Tiva) sunt adepți ai șamanismului. Șamanismul a fost religia predominantă a diverselor ramuri turcice până prin secolul al VIII-lea, când cei mai mulți au trecut la islamism. Mai sunt unele popoare turcice de religie budistă, mozaică, zoroastrică și bahá'í Unii se referă la țările, regiunile și popoarele turcice ca la o parte a "lumii turce". Alții sunt îngrijorați că aceasta este un rezultat și un exemplu al "pan-turcismului", creat să
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
a fost religia predominantă a diverselor ramuri turcice până prin secolul al VIII-lea, când cei mai mulți au trecut la islamism. Mai sunt unele popoare turcice de religie budistă, mozaică, zoroastrică și bahá'í Unii se referă la țările, regiunile și popoarele turcice ca la o parte a "lumii turce". Alții sunt îngrijorați că aceasta este un rezultat și un exemplu al "pan-turcismului", creat să încurajeze dorințele hegemonice sau chiar imperiale ale Turciei moderne. Susținătorii acestui termen arată că, în același fel
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
dintr-o mai mare "lume arabă". Este de asemenea spus că încurajarea acestor afinități lingvistice poate fi utilizată ca un vector pentru dezvoltarea regională și mărirea securității în zonă. Oponenții indică naționalismul și trecutul imperial al Turciei, rolul mișcărilor pan-turcice în războiul civil din Rusia și diversitatea culturală, religioasă și politică a popoarelor și grupurilor etnice turcice; ei cred că o mișcare pentru o mai mare unitate pan-turcică poate avea o influență negativă în zonă.
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
utilizată ca un vector pentru dezvoltarea regională și mărirea securității în zonă. Oponenții indică naționalismul și trecutul imperial al Turciei, rolul mișcărilor pan-turcice în războiul civil din Rusia și diversitatea culturală, religioasă și politică a popoarelor și grupurilor etnice turcice; ei cred că o mișcare pentru o mai mare unitate pan-turcică poate avea o influență negativă în zonă.
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
Oponenții indică naționalismul și trecutul imperial al Turciei, rolul mișcărilor pan-turcice în războiul civil din Rusia și diversitatea culturală, religioasă și politică a popoarelor și grupurilor etnice turcice; ei cred că o mișcare pentru o mai mare unitate pan-turcică poate avea o influență negativă în zonă.
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
principală este grâul. Resursele subsolului sunt: cărbune, minereuri de cupru și feroase. Populația este foarte rară(2.550.000 loc.). Aproape patru cincimi din populație sunt mongoli, minoritățile se compun din kazahi, ruși și chinezi. Limbile vorbite: mongola khalkha, limbi turcice, rusa și chineza. Religii: tradiționale, budism, islam. "Articol principal: Cultura Mongoliei" Între 2003-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 3 obiective culturale sau naturale din Mongolia.
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
cunoscut și ca Attila Hunul, fiind supranumit în unele texte bisericești „Biciul lui Dumnezeu”. Originea numelui lui Attila este neclară. Se spune că termenul de Attila provenea de la râul Volga. Alți istorici consideră că numele semnifică "conducătorul universal" în limba turcica relatata în Bulgaria Dunăreana. Sunt multe variante în limbile moderne: Atli sau Atle în nordică, Attila/Atilla/Etele în maghiară , Etzel în germană, Attila, Atilla, Atilay ori Atila în Turcă, si Adil sau Edil în Kazakh ori Adil sau Edil
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
Edil în Mongoliana. Ar avea sensul denumirii de tată, asemănătoare cu cea din limba gotica, și unele limbi slave (vezi în , pronunțat: [ateț], sau termenul probabil de origine mixtă, „ataman”, în ucraineană), existentă în maghiară, „atya”, și în nume proprii turcice că Atatürk sau Almatî (Alma-Ata) și în denumirea de dregătorie turcă medievală „atalîk” Un alt sens ipotetic ar fi o înrudire cu numele vechi turcic al fluviului Volga — Atyl/Atal/Atil. În cazul acesta numele ar însemna „Fluviu mare” Attila
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
probabil de origine mixtă, „ataman”, în ucraineană), existentă în maghiară, „atya”, și în nume proprii turcice că Atatürk sau Almatî (Alma-Ata) și în denumirea de dregătorie turcă medievală „atalîk” Un alt sens ipotetic ar fi o înrudire cu numele vechi turcic al fluviului Volga — Atyl/Atal/Atil. În cazul acesta numele ar însemna „Fluviu mare” Attila este menționat că Etzel în epopeea-legendă "Cântecul Nibelungilor" ("Nibelungenlied"), de asemenea că Atli în legendă nordică „Volsunga Șaga” și că Attilius în „Thidrekssaga”; în germană
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
pe turci, chiar răpindu-l pe sultanul Baiazid. După moartea sa, imperiul se dezmembrează. Turcii sunt la origine o populație ce a locuit în Asia centrală. Aceștia au devenit islamici prin contactul cu negustorii arabi în secolul VII. Câteva triburi turcice, cele ale selgiucizilor au devenit războinici de temut în secolul X, cucerind Bagdadul, conducătorul lor fiind recunoscut drept sultan. După trei secole de dominație asupra Asiei, imperiul turcilor selgiucizi s-a dezmembrat în mai multe state. În fruntea unuia dintre
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
se revendică de la un sistem religios sincretic, care înglobează tradiții islamice șiite, elemente de panteism, dar și credințe specifice anumitor zone rurale anatoliene. Pe lângă credințele și practicile specifice ordinelor șūfī, se regăsesc o serie de elemente preislamice introduse de populațiile turcice influențate de diverse sisteme religioase precum șamanismul, maniheismul, budhhismul, creștinismul. În zona Balcanilor, doctrina ordinului prezintă concepții nestoriene și neoplatoniste. Unele grupuri Bektași promovau o formă foarte asemănătoare șiismului duodeciman, în special, începând cu secolul XVI, când se impune, în
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
primele așezări musulmane din China fiind populate de negustori arabi și persani. Musulmanii din China pot fi împărțiți în două grupuri principale: "huii" și popoarele din Asia Interioară, care includ uigurii, cazacii, kârgâzii și alte grupuri etnice care vorbesc limbi turcice. Populația "hui" sunt musulmanii răspândiți printre populația majoritară "han", ei fiind ca fizionomie și din punct de vedere lingvistic chinezi, dar se consideră diferiți pentru că nu mănâncă carne de porc, nu își idolatrizează strămoșii, nu joacă jocuri de noroc, nu
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
dezvoltat și adaptat arta marțială chineză "wushu" în arte marțiale proprii, ca bază având persecuția lor în timpul dinastiei Quing. "Huii" au inventat și adaptat multe stiluri "wushu", de exemplu "bajiquan", "piguazhang" și "liuhequan". Aceste stiluri sunt foarte diferite de stilurile turcice din Xingjiang.
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
hazarii (Ebraică sing. "Kuzari" כוזרי plur. "Kuzarim" כוזרים; Turcă sing. "" plur. lar; Rusă Хазары; Tătară sing. Xäzär plur. Xäzärlär; limba tătară crimeeană: sing. Hazar, plur. Hazarlar; Greacă Χαζάροι/Χάζαροι· Arabă خزر; Persanăخزر; Latină "Gazari" or "Cosri") au fost un popor turcic seminomad, cu ascendență scită, din Asia Centrală a cărui majoritate s-a convertit la iudaism. Numele 'hazar' pare a fi legat de o formă a unui verb turcic care înseamnă "a umbla" ("gezer" în turca modernă). În secolului VII au creat
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
Χαζάροι/Χάζαροι· Arabă خزر; Persanăخزر; Latină "Gazari" or "Cosri") au fost un popor turcic seminomad, cu ascendență scită, din Asia Centrală a cărui majoritate s-a convertit la iudaism. Numele 'hazar' pare a fi legat de o formă a unui verb turcic care înseamnă "a umbla" ("gezer" în turca modernă). În secolului VII au creat un kaganat (hanat) independent în nordul Caucazului, de-a lungul Mării Caspice, unde, în timp, iudaismul a devenit religia de stat. La apogeul statalității lor, hazarii și
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
tribut, controlau mare parte din ceea ce reprezintă azi sudul Rusiei, vestul Kazahstanului, estul Ucrainei, Azerbaijanul, mari porțiuni ale Caucazului (incluzând Daghestanul, Georgia) și Crimeea. După mijlocul secolului XIII hazarii nu mai sunt menționați în izvoarele istorice. În sprijinul descendenței sale turcice pledează aproximativ 60 de nume proprii și titluri hazare păstrate (de exemplu: Tängri, hagam sau kagan, tarkan), etc.), diverse inscripții vechi turcice, cu caractere pseudorunice, atribuite hazarilor și descoperite în zona Donului și în sudul Caucazului, precum și în monumentul de
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
și Crimeea. După mijlocul secolului XIII hazarii nu mai sunt menționați în izvoarele istorice. În sprijinul descendenței sale turcice pledează aproximativ 60 de nume proprii și titluri hazare păstrate (de exemplu: Tängri, hagam sau kagan, tarkan), etc.), diverse inscripții vechi turcice, cu caractere pseudorunice, atribuite hazarilor și descoperite în zona Donului și în sudul Caucazului, precum și în monumentul de limbă cunoscut sub denumirea "Corespondența hazară", datat însă ulterior secolului al XII-lea. Această corespondență a fost purtată, se pare, în anii
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
Imperiul heftalit (hunii albi), în Asia Centrală, în zona din sudul Lacului Aral, întemeiat în jurul anului 400 d.Hr. Câteva decenii mai târziu, probabil în perioada domniei regelui Kawad I al Persiei (488-531), hazarii ating Caucazul, unde se asociază probabil tribului turcic al sabirilor ("turcii siberieni"). Denumirea "akațir" menționată de cronicari bizantini, pentru un grup etnic din federația hunilor, este probabil o adaptare a denumirii "akhazar" („hazar alb”). După distrugerea hanatului heftalit de către împăratul bizantin Iustinian I (527-565) în jurul anului 560, hazarii
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
527-565) în jurul anului 560, hazarii se deplasează spre vest, stabilindu-se pe teritoriul actualului Daghestan. Principalele centre de putere se aflau în Balangar pe Sulak și în Samandar, în zona Terek. Aici intră în uniune cu o serie de triburi turcice "„kök”" (sau "„gök”"), adică turcii albaștri, și cu alanii (supranumiți "așii" ori "iașii", grup etno-lingvistic iranic, scito-sarmat), iar în 567 recunosc supremația unui han turcic din dinastia Așina, de origine alană. După încheierea războiului persano-bizantin, în urma păcii încheiate în anul
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
și în Samandar, în zona Terek. Aici intră în uniune cu o serie de triburi turcice "„kök”" (sau "„gök”"), adică turcii albaștri, și cu alanii (supranumiți "așii" ori "iașii", grup etno-lingvistic iranic, scito-sarmat), iar în 567 recunosc supremația unui han turcic din dinastia Așina, de origine alană. După încheierea războiului persano-bizantin, în urma păcii încheiate în anul 628, hazarii continuă confrutările armate cu popoarele învecinate și ocupă temporar, în anii următori, părți din Armenia și Iberia, stat cunoscut în prezent sub denumirea
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]