273 matches
-
ei și este văzută la fel de necruțător ca și mediul, deși nu iese din ordinea comicului. În peisajul epocii, Zoe ocupă un loc de frunte. E mai emancipată, mai voluntară decât Zița și Veta și poate trece, cum și afirmă Cetățeanul turmentat, în finalul comediei, drept „ damă bună”. Cu toate acestea sau din cauza aceasta, Zoe este personajul căruia satira îi dezvăluie necruțător ambiția socială, grija pentru reputație unite cu amorul pentru Tipătescu. Pompiliu Constantinescu stabilește genealogia spirituală a acestui însemnat personaj al
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
știe tot, dar nu crede nimica”. Legătura Zoei cu prefectul nu este secretă. În afară de Pristanda, tăinuitorul care „ De!...” se așteptă la o protecție, mai știu sigur și Cațavencu, deținătorul scrisorii, grupul său, căruia i-a făcut lecturarea acesteia și Cetățeanul turmentat. Farfuridi și Brânzovenescu bănuiesc și ei. Numai Zaharia Trahanache pare să ignore adevărul intuit până și de imbecilul Dandanache, care numește pe prefect soțul „dumneaei”. Trahanache nu numai că nu dă crezare „plastografiei”, dar nici măcar nu vrea „să afle Zoițica
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
footnote>. Forma cea mai simplă a nebuniei comice e producătorul de râs, care în treatru a fost prezentat în diferite forme ale profesionalizării, în funcție de exigențele epocii. În teatrul lui Caragiale străvechea „nebunie mimică” e întruchipată de Catindatul și de Cetățeanul turmentat, personaje cu rol secundar, dar în jurul cărora se concentrează interesul comediei, a „carnavalului umbrelor”. S-a observat că dramaturgul român păstrează nebunul care spune adevăruri, integrându-l în universul piesei. Catindatul 48 nu are încă o situație, e „catindat” la
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
arde...”. Din „magnetism” rezultă o plăcere inocentă a acestui personaj „tachinatul”: „Așa sunt eu; când mă magnetizez, mi-e cald... Pfu!... și când mi-e cald, pfu! tachinez...”. Necazurilor vieții Catindatul le răspunde cu bună dispoziție. Deși personajul secundar, Cetățeanul turmentat este singurul „personaj motor”<footnote Mircea Tomuș, op. cit., p. 232. footnote> al acțiunii, în funcție de care sunt siliți să-și definească atitudinile și mentalitatea principalele personaje ale piesei O scrisoare pierdută. El este cel care găsește scrisoarea care declanșează conflictul. Fostul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de vedere „morala piesei”, arată rolul acestui personaj de a restabili ordinea și a asigura existența în continuare. Reprezentant al claselor și păturilor sociale care nu participă nemijlocit la putere, dar nu iluzia caricată că o exercită prin „sufraj”, Cetățeanul turmentat caută mereu să afle răspunsul la întrebarea „eu pentru cine votez”. Confuzia lui politică este numai aparentă pentru că nici ceilalți nu știu cu cine votează, au și ei o aparentă orientare politică, ocolindu-i mereu răspunsul pe care-l primește
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
politică este numai aparentă pentru că nici ceilalți nu știu cu cine votează, au și ei o aparentă orientare politică, ocolindu-i mereu răspunsul pe care-l primește abia în final. Impulsul acțiunii spre finalul dorit este dat tot de Cetățeanul turmentat, care în momentul în care acțiunea se află într-un punct mort (apăruse candidatul guvernului, Cațavencu nu mai putea fi ales, ceilalți nu dobândiseră scrisoarea și se mai așteptau cu groază la dezvăluirea ei), restituie scrisoarea „andrisantului” din instinct profesional
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
că indică în Caragiale un precursor al teatrului modern. S-a observat că tehnica realizării personajului comic în teatrul lui Caragiale este „până la un punct asemănătoare cu cea a măscăriciului”. Cele mai multe personaje își interpretează rolul, îl completează prin gesturi (Cetățeanul turmentat, Catindatul, Rică Venturiano, Ipistatul, Ipingescu, Dandanache). Arta lui Caragiale este astfel o artă „mimetică”. Ca să-și arate cât mai direct personajele, dramaturgul recurge la „suspans”, la economia de cuvinte. De aici tendința de a pune un mare accent pe mimică
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Cațavencu, Crăcănel, Ipingescu, Dandanache, Țircădău. Ele conțin caracterele comice ale tipului. Numele personajelor mai puțin importante, din planul secund al comediilor, sunt nume reale: Ionescu, Popescu, nume comune, comice și ele prin generalizare, prin „caracterul de gloată”. Catindatul, Ipistatul, Cetățeanul turmentat nu au nume. Fără nume sunt și o parte din personajele care nu apar în scenă, cu excepția câtorva ( Ghiță Țârcădău, Tache Pantofarul, Iancu): becherul, spițerul, nevasta lui Pristanda, primele neveste ale lui Leonida și Trahanache, fiul lui Trahanache, slujnica lui
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
p. 127. footnote>. Fiind de părere că în teatru „orice mișcare poate spune mai mult decât tirade întregi”, Caragiale a adăugat la celelalte mijloace de construire a personajelor „contraindicațiile scenice”. Structura unor personaje este concepută prin contraindicații scenice: Farfuridi, Cetățeanul turmentat, Cațavencu, Leonida și Efimița. Interpret al lumii în simboluri comice, Caragiale a dat eroilor, așa cum a afirmat Eugen Lovinescu, „actele stării civile... Caragiale ne-a înmulțit populația cu un număr de cetățeni, expresii ale mentalității unei pături sociale, într-o
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
am să-i imit în "O scrisoare pierdută" și în "O noapte furtunoasă" de Caragiale. ― Mă rog, mă rog, făcu Todor reverențios, cum dorești dumneata; dar începe, că mai avem puțin, și sună! L-am imitat pe Brezeanu în Cetățeanul turmentat și pe Manu în Agamiță Dandanache; apoi la rând pe Demetriade în Hamlet și în Doctor Tokeramo din "Taifun": pe Nottara în Luca Arbore din "Viforul" de Delavrancea și în Bătrânul Moor din "Hoții" de Schiller, pe Finteșteanu în "Căsătoria
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Iași, volumele „Chef pe titanic”, „La balamuc, birjar!”, proză umoristică și micul dicționar enciclopedic „Nasc și la Tecuci oameni”, cuprinzând peste 400 de destine ale semenilor săi. DE CE TACI, MAMĂ ? Te‐am visat ieri noapte în puținul meu somn rahitic, turmentat cântai la fântâna din vie ca în anii prunciei mele vocea ta sonda adâncuri amare; Neavând radio, pentru noi tu, Maria Ghica erai și Maria Tănase și Maria Calas și mierlă și privighetoare. Mai târziu nu ți‐am mai auzit
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fi imaginat, în existența omului obișnuit. Uite, să recapitulăm cele câteva zile dinainte de invadarea Poloniei...“ Nu mai puteai continua multă vreme zborul prin nori. Erai obligat să arunci o privire spre pustiul pământesc, să zărești, undeva, în forfota de furnici turmentate, un ac arămiu, cu gămălia ruginită, să recunoști statura unui bărbat, oho, chiar pistruiatul, lunganul nostru amic Matei Gafton care se legăna în ritmul frazelor, la doi pași de ascultătorul apatic. „Cunoști scenariul. Operațiuni în doi timpi. Austriei i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gros, înnodat al trupurilor înlănțuite într-unul singur. În fiecare stație se rup alte fragmente, se reface altfel aderența. Între cotul vecinului din stânga și broboada femeii din față se deschise o fantă telescopică, în care se leagănă, în ritmul vehiculului turmentat, icoana de madonă populară. Retina Vancea reține chipul de porțelan alb, privirea rănită, genele lungi, zbatere de fluturi negri. Ar vrea să se miște, s-o vadă, să întregească imaginea, să-i vadă brațele, bustul, gâtul, dar nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se regăsească, să se recunoască, în sfârșit, după atâtea ocoluri, pereche. „Irina și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu clintise. Fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
moment dat, m-au convins să mă ridic în picioare și să țin un discurs. Șampania mi se urcase de mult la cap și cred că am bătut un pic câmpii cu aiureli și bancuri incoerente, în timp ce publicul pe jumătate turmentat făcea eforturi să mă urmărească. Aproape singurul amănunt pe care mi-l mai amintesc din discursul acela trăsnit este un scurt comentariu pe tema abilităților lingvistice ale lui Casey Stengel. Dacă îmi amintesc bine, cred că mi-am încheiat alocuțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se va construi începînd de anul acesta un „cartier de tip american cu case care vor avea o mică curte cu gazon, fără garduri”. Se prefigurează așadar o nouă și inedită „ciocnire a civilizațiilor”... Cetățeanul (mai mult sau mai puțin) turmentat Se apropie alegerile și imaginea cetățeanului turmentat ne bîntuie din nou. Dar, dincolo de această mascotă națională, oare ce mai înseamnă el, „cetățeanul”, ce mai înseamnă pentru români, astăzi, „a fi un bun cetățean” ? De curiozitate, spicuiesc dintr-o anchetă pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un „cartier de tip american cu case care vor avea o mică curte cu gazon, fără garduri”. Se prefigurează așadar o nouă și inedită „ciocnire a civilizațiilor”... Cetățeanul (mai mult sau mai puțin) turmentat Se apropie alegerile și imaginea cetățeanului turmentat ne bîntuie din nou. Dar, dincolo de această mascotă națională, oare ce mai înseamnă el, „cetățeanul”, ce mai înseamnă pentru români, astăzi, „a fi un bun cetățean” ? De curiozitate, spicuiesc dintr-o anchetă pe această temă, care se desfășoară în paralel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cinism, mizantropie și altruism. Ei bine, rolul esențial în recalibrarea ființei și convingerilor mele l-au avut întâlnirile reciproc vampirizante cu tinerii. Empatizând cu liceenii infinit mai mult decât cu studenții. Teenagerii sunt fascinant de tulburi, deschiși cu inconștiență, aprig turmentați, monologali provocatori de dialog războinic, anarhici, dar și năprasnic ampren tabili. Studenții sunt, cel puțin din perspectiva mea, lavă răcită, simțuri obosite, energie birocratizată, obsesia CV-ului, a jobului, mercantilism, fițe, sictir. La liceele „Eminescu“ din Călărași, „Al. Lahovary“ din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
decât roluri de mică importanță. Eram, cum s ar spune, supus unor teste artistice, mi se verificau aptitudinile, talentul... După o vreme, însă, mă cheamă la el regretatul nostru profesor de română Nicolae Bâsceanu. Îmi propune să joc rolul Cetățeanului Turmentat, într-o distribuție în care Cațavencu era Stelică Iosipescu, iar Tipătescu - Liviu Ionescu, amicii mei cei mai buni. Au început repetițiile, însă profesorul-regizor îmi reproșa că nu-s destul de natural în rol. “Tu ai văzut, vreodată, un om beat?” Numai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
din fabrică îi dădeau pace, era dispus să-i trateze cu aceeași amabilitate. Pentru el, ei reprezentau doar o parte a fabricii propriu-zise, care nu avea nici o legătură cu „creierul central“. Muncitorii nu erau responsabilitatea lui. Se aflau sub controlul turmentat al domnului Palermo. Când va găsi curajul necesar, șeful de birou avea de gând să-l întrebe cât se poate de politicos pe domnul Reilly de ce petrece atâta timp în fabrică. Totuși, în ultima vreme, domnul Reilly devenise oarecum distant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în casa voastră am pierdut zece ani din viață. De ce nu-l lăsați pe bietul Reilly în pace? L-ați dat degeaba afară. Domnul Levy formă al doilea număr pe care i-l dădu ea. O femeie care părea ușor turmentată răspunse la telefon și îi spuse că domnul Reilly nu se va întoarce decât spre seară. Apoi începu să plângă. Domnul Levy, cuprins de deprimare, îi mulțumi și închise. — Nu-i acasă, spuse domnul Levy celorlalți din birou care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
capricioase. Spirit înseamnă rezistență, pe când melancolia, mai mult decât orice, presupune ne-rezistența la suflet, la fierberea elementară a simțirii, la incontrolabilul afectelor. Tot ceea ce în noi e nestăpânit, tulbure, iraționalul alcătuit din vis și bestialitate, deficiențe organice și aspirații turmentate, ca și explozii muzicale ce umbresc puritatea îngerilor și ne fac să privim disprețuitor spre crini - constituie zona primară a sufletului. Aici se află melancolia acasă, în poezia acestor slăbiciuni. Când te crezi mai îndepărtat de lume, adierile melancolice îți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și complexitatea de suprafață, atât de specifice sufletului românesc, sânt furate numai de teatrul dramei rusești, numai de aparențele tragediei interioare. Românii au desigur mai puține luminișuri decât francezii, dar ascunzișurile lor sânt departe de a-i apropia de firea turmentată a rușilor. Dezmățul este climatul natural al României. Inima noastră ia contur prin linii frânte. N-avem continuitatea pulsației și, neavând o linie, ce soartă am putea să opunem altora pentru a genera conflicte? Noi nu sîntem prin conflicte, nici măcar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cultură altor forme de viață creează într-o națiune imperialistă un gust ofensiv, justificat atât prin cinism, cât și prin viziuni istorice. Atunci când ultimul burghez german, ghiftuit de bere și dolofan, își preumblă în creier harta lumii și, treaz sau turmentat, îi face Germaniei loc pe unde îi permite capriciul și fantezia, el este reprezentantul inconștient și mediocru al unui gând care roade și macină națiunea în substanța ei. Imperialismul s-a conceput nu numai în palate, ci și la răspântii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]