64,968 matches
-
abia dezvăluindu-și conturul sub o vegetație așa de opulentă, pe când alta, surprinsă pesemne iarna, e vegheată de un trunchi desfrunzit și melancolic. denotă, ca toată pictura lui, o aplecare spre esențial, o regândire a lumii, a realului în ansamblu. Ușile se pretau de minune la o lectură plastică precum aceea propusă în albumul de față. Dincolo de ele, abia sugerată, o lume solemnă sau umilă, după caz, invită oricum la atitudine comprehensivă. Memoria ei se regăsește în suita de imagini cuprinse
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
respectuos și tandru, de valorile specifice locului, așa cum făcuse altădată în Dorohoiul natal, la Voroneț sau la Ardeluța, stabilind firește analogii și misterioase conexiuni, ca în acea "etnografie spirituală" la care s-a referit cândva, studiind viața formelor, H. Focillon. Uși destule a văzut oricine în viața lui, trebuind să le treacă pragul ca să pătrundă în realitatea de dincolo. Ușile pictorului diferă însă prin sugestiile pe care le provoacă, prin magia lor plastică, aceeași în esență la ușile masive de cetăți
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
firește analogii și misterioase conexiuni, ca în acea "etnografie spirituală" la care s-a referit cândva, studiind viața formelor, H. Focillon. Uși destule a văzut oricine în viața lui, trebuind să le treacă pragul ca să pătrundă în realitatea de dincolo. Ușile pictorului diferă însă prin sugestiile pe care le provoacă, prin magia lor plastică, aceeași în esență la ușile masive de cetăți și palate, ca și la colibele umile. Stă în puterea artei să transfigureze. Într-un film de Robert Bresson
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
formelor, H. Focillon. Uși destule a văzut oricine în viața lui, trebuind să le treacă pragul ca să pătrundă în realitatea de dincolo. Ușile pictorului diferă însă prin sugestiile pe care le provoacă, prin magia lor plastică, aceeași în esență la ușile masive de cetăți și palate, ca și la colibele umile. Stă în puterea artei să transfigureze. Într-un film de Robert Bresson, Balthazar, incită frecvența cu care eroii deschid și închid uși: gesturi simbolice, cu sensuri ce invită la reflecții
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
prin magia lor plastică, aceeași în esență la ușile masive de cetăți și palate, ca și la colibele umile. Stă în puterea artei să transfigureze. Într-un film de Robert Bresson, Balthazar, incită frecvența cu care eroii deschid și închid uși: gesturi simbolice, cu sensuri ce invită la reflecții pe marginea a ceea ce înseamnă prezență sau lipsă, chemare sau refuz, perspectivă sau opacitate, inocență sau greșeală, apropiere sau depărtare etc. Ușa separă lumi, dar le și unește, lumea din afară, a
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
Bresson, Balthazar, incită frecvența cu care eroii deschid și închid uși: gesturi simbolice, cu sensuri ce invită la reflecții pe marginea a ceea ce înseamnă prezență sau lipsă, chemare sau refuz, perspectivă sau opacitate, inocență sau greșeală, apropiere sau depărtare etc. Ușa separă lumi, dar le și unește, lumea din afară, a privitorului, e consubstanțială cu cea dinăuntru, aceea pe care pictorul o sugerează discret și persuasiv. Fiecare ușă comportă o personalitate distinctă. Izolată de context, îți dezvăluie o poveste. Luate împreună
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
chemare sau refuz, perspectivă sau opacitate, inocență sau greșeală, apropiere sau depărtare etc. Ușa separă lumi, dar le și unește, lumea din afară, a privitorului, e consubstanțială cu cea dinăuntru, aceea pe care pictorul o sugerează discret și persuasiv. Fiecare ușă comportă o personalitate distinctă. Izolată de context, îți dezvăluie o poveste. Luate împreună, juxtapuse după afinități cromatice, ușile din album evocă legitime complementarități. Dialogul plastic inițiat aici de Val Gheorghiu nu putea fi decât foarte selectiv. Căci el nu și-
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
și unește, lumea din afară, a privitorului, e consubstanțială cu cea dinăuntru, aceea pe care pictorul o sugerează discret și persuasiv. Fiecare ușă comportă o personalitate distinctă. Izolată de context, îți dezvăluie o poveste. Luate împreună, juxtapuse după afinități cromatice, ușile din album evocă legitime complementarități. Dialogul plastic inițiat aici de Val Gheorghiu nu putea fi decât foarte selectiv. Căci el nu și-a propus să inventarieze obiecte, ci să degaje sensuri, profunzimi, esențe. Cu toate astea, nu s-a lăsat
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
legitime complementarități. Dialogul plastic inițiat aici de Val Gheorghiu nu putea fi decât foarte selectiv. Căci el nu și-a propus să inventarieze obiecte, ci să degaje sensuri, profunzimi, esențe. Cu toate astea, nu s-a lăsat atras de acele "uși închise" care adăpostesc intimitatea oricui, pregătind-o să devină fecundă, ca în reconfortantele Entretiens spirituels rămase de la Monseniorul Vladimir Ghica. Nu același lucru se poate spune despre Ușa lui Paul Goma, un roman pe tema recluziunii, publicat la Suhrkamp sub
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
profunzimi, esențe. Cu toate astea, nu s-a lăsat atras de acele "uși închise" care adăpostesc intimitatea oricui, pregătind-o să devină fecundă, ca în reconfortantele Entretiens spirituels rămase de la Monseniorul Vladimir Ghica. Nu același lucru se poate spune despre Ușa lui Paul Goma, un roman pe tema recluziunii, publicat la Suhrkamp sub titlul de Ușa noastră cea de toate zilele. Viziunea scriitorului, fost deținut politic, e sumbră și denotă mai curând dorință punitivă decât resemnare în fața destinului sau refugiu în
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
adăpostesc intimitatea oricui, pregătind-o să devină fecundă, ca în reconfortantele Entretiens spirituels rămase de la Monseniorul Vladimir Ghica. Nu același lucru se poate spune despre Ușa lui Paul Goma, un roman pe tema recluziunii, publicat la Suhrkamp sub titlul de Ușa noastră cea de toate zilele. Viziunea scriitorului, fost deținut politic, e sumbră și denotă mai curând dorință punitivă decât resemnare în fața destinului sau refugiu în meditație, ca în epigraful de sursă costiniană, așezat de Maiorescu la intrarea în biblioteca sa
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
toate zilele. Viziunea scriitorului, fost deținut politic, e sumbră și denotă mai curând dorință punitivă decât resemnare în fața destinului sau refugiu în meditație, ca în epigraful de sursă costiniană, așezat de Maiorescu la intrarea în biblioteca sa: Birui-va gândul... Ușile comportă desigur o istorie a lor, așa cum au pentru scriitori mesele de lucru (Eulenberg le-a pus cândva, în Siluete literare, să facă destăinuiri fascinante) sau șevaletele pentru pictori, acestea convocate la dialog, în felul său, și de Val Gheorghiu
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
și de azi, adaugă o nouă secvență, una susceptibilă să dezvăluie sensuri și să aprofundeze cunoașterea unui spațiu cultural. Pictorul pare a-i atribui o însemnătate specială, din moment ce expoziția din Cupola ieșeană a avut o "replică " pe Canaregio, alături de vechile uși venețiene, a căror faimă îi era desigur cunoscută. Albumul de față îi va asigura, fără îndoială, o mai amplă difuziune și gratitudinea celor sensibili la "bunurile simbolice".
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
n-a fost niciodată. Ce s-o fi întâmplat însă pe străzile, scările și coridoarele pe care de mult s-au tot petrecut? Aș vrea să-i întreb: - dacă nu-și amintesc - când au stat față în față în niște uși? dacă nu și-au spus scuzați într-o îmbulzeală? dacă nu și-au spus în receptor, pardon greșeală? - știu totuși răspunsul lor. Nu, nu-și amintesc. I-ar mira foarte mult, că de-atâta vreme întâmplarea le-a făcut festa
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
nu erau clare. Poate acum trei ani sau marțea trecută o frunză le-a zburat de pe un umăr pe altul? A fost și ceva pierdut care se înălța. Cine știe dacă nu mingea prin tufișurile copilăriei? Au fost clanțele de pe la uși și butoanele soneriilor pe care cândva urme pe urme s-au așezat. In sălile de așteptare valizele una lângă alta au stat Poate într-o noapte același lucru l-au visat și după ce s-au trezit l-au uitat. Căci
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
Marina Constantinescu Eugène Ionesco a deschis o ușă spre un alt fel de teatru. Deși accesul pare larg, deși sînt numeroase persoanele care se agită în fața intrării, deși nu există nici o restricție, ci aproape numai tentații, o stare paradoxală se instalează, pervers, triindu-i, pe nesimțite, pe adevărații
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
la pat vreo cîteva săptămîni de o febră tifoidă. Ea îl supraveghează grijulie, dar apăsată de o mică vină. Alături de camera lor, în hotelul de undeva din Grecia, era cazat un sirian, bărbat foarte frumos. Maruca lasă în fiecare zi ușa deschisă pentru a-l vedea cînd trece. încearcă o mică vinovăție pentru că soțul se afla la un pas de moarte și ea era deja îndrăgostită de altcineva. Altă scenă antologică din călătoria de nuntă este vizita celebrelor fresce de la Pompei
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
afla la un pas de moarte și ea era deja îndrăgostită de altcineva. Altă scenă antologică din călătoria de nuntă este vizita celebrelor fresce de la Pompei. în camera unde erau expuse "pornografiile", doamnele nu aveau voie. Maruca își așteaptă la ușă soțul care intră și inspectează cu atenție încăperea... O altă ruptură importantă se produce în relația celor doi în acel moment. Exemplele doamnelor libertine pe care le admiră le ia tot din familie. în copilărie își alege modele dintre cele
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
și câte un ziar. Puteai să te așezi pe marginea șoselei și să citești ultimele noutăți, în liniște. Prietenii din Nord m-au întrebat: "De ce sudiștii n-au grijă de pantofii lor?". Și eu le-am zis: "Aici călătorim cu ușile deschise, și în timpul călătoriei spunem povestiri sau conversăm sau ne gândim la ele, și atunci nu obsevăm că pantofii ne cad din picioare. Călătorim cu ușile deschise. Ne aerisim și la propriu, și la figurat. Aceasta a devenit o metaforă
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
n-au grijă de pantofii lor?". Și eu le-am zis: "Aici călătorim cu ușile deschise, și în timpul călătoriei spunem povestiri sau conversăm sau ne gândim la ele, și atunci nu obsevăm că pantofii ne cad din picioare. Călătorim cu ușile deschise. Ne aerisim și la propriu, și la figurat. Aceasta a devenit o metaforă și pentru oameni. Noi suntem mai deschiși, ne place să ne confesăm. Riscăm să pierdem ceva, vreun obiect, vreun pantof, vreun pieptene, un ruj, o oglinjoară
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
străbunici, unchi, mătuși, veri și mi-a venit să mor de râs. De râs, a trebuit să mă proptesc de peretele hangarului. Vorbeș-te-mi de alea... cum le zice... concepțiile imacualte: de parașuta desfășurată în hangarul din California, iar doctorul, deschizând ușa, cică i-a chemat la el pe Shumann și pe parașutist. Atunci, parașutistul a scos zarurile din buzunar și i-a zis femeii: "Aruncă-le tu!". Și ea le-a aruncat. Și numărul ăl mare l-a tras Shumann; iar
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
de informații de tip "secret de stat" pentru readucerea în prim plan a unei stări cu totul specifice intelectualului român sub comunism: "Lipsesc actele de acuzare propriu-zise, rapoartele incriminatorii, concluziile fatale. Poți să ai imaginea unei case și printr-o ușă întredeschisă". Stelian Tănase ne propune să citim pînă și dosarele ca pe niște ficțiuni, cînd la noi încă se citesc jurnale "artistice" pe post de dosare: "în ciuda aparenței lor de autenticitate, dosarele trebuie citite cu multă prudență: ele oglindesc nenumărate
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
la tactilitate, am renunțat la senzorialitate în favoarea unui anumit gen de construcție, de ,,construcție", așa, între ghilimete. Rămînînd în plan, dar nesatisfăcîndu-mă planul, am făcut obiecte. Nu rondes bosses, ci obiecte bidimensionale, adosate, care aveau o puternică emergență către privitor: uși, ferestre, geamuri, dulapuri magice ș.a. Ideea privea, în fond, și sper că s-a observat acest lucru la momentul potrivit, desființarea planului. De altminteri, eu n-am fost niciodată de acord cu prezența fizică, subliniez, fizică, a tabloului ca ultim
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
înfuleci în neștire, încercînd să-i intri în grații gospodinei epuizată de atîta corvoadă, mofluză și iritabilă la culme. La plecare te miști greoi iar efortul politețurilor umblă să-ți pună piedică la fiecare pas pe care îl faci spre ușă. În urma ta, vasele murdare și resturile festinului sînt suficiente motive pentru vorbe drăgălașe. Arta de a trăi înseamnă și aceea de a mînca, de a ști cît și cum, de ce are nevoie trupul pentru a se bucura, dar și ochiul
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
și țîfnoasă îmi spune: "Mulțumesc. O zi bună." Mă sucesc, mă-nvîrtesc, îmi dau seama că frigiderul e gol și fug în colț, la măcelărie, să cumpăr ceva. Lili a mea mă vede, știe ce vreau, cîntărește, plătesc și plec. La ușă aud: "O zi bună." Pe drum îmi amintesc că n-am țigări. Mă duc la chioșcul meu bine aprovizionat cu marfă de contrabandă, evident netimbrată. Cumpăr și, la despărțire, "O zi bună." Vin spre casă și zăresc pe stradă tărăboi
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]