361 matches
-
și simplu, din senin. — Trebuie să te duci În Chile, zic ferm. O să fie super. Iar lucrurile cu Tom or să se aranjeze. Nu știu cum, cumva. Pachetul de Pringles s-a evaporat, așa că mă ridic și mă duc la bufet. Deschid ușița și cîntăresc din ochi rafturile. Nu mai avem chipsuri... Nuci n-am voie... avem niște biscuiți sărați Ritz, uitați pe-aici... — A, am cumpărat eu niște floricele, zice Jess, un pic cam trandafirie la față. Cu gust de caramel. — Ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din umeri. L-am făcut Împreună. — Dar a fost ideea lui Jess, se bagă Suze. Nu-i super? Mor că nu m-am gîndit eu la așa ceva. — E perfect. SÎnt complet dată peste cap. — Uite cît de frumos se Închid ușițele... și cum sînt făcute răftulețele... — Tom a fost Întotdeauna bun la lucrul manual, Își duce Janice o batistă la ochi. Poate că asta o să fie piatra lui funerară. Probabil n-o să știm niciodată pe unde-i zac rămășițele. Schimb priviri
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dimineața următoare, îți puneai sacoșa sau scaunul și îl urmăreai, mai veneai din când în când să vezi dacă mai este acolo. Era o sacoșă roșie, alta verde... Momentul cel mai frumos era atunci când începea să se vândă. Era o ușiță. Nu era ca acum, când te autoservești. Printr-un gemuleț de 20-30 cm tu dădeai banii și era bine să ai bani potriviți, căci altfel te împingeau cei din spate sau nu-ți dădea rest (iar tu erai bucuros că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
va face. O altă măsură importantă pentru ceea ce a urmat s-a luat prin iulie 1949, odată cu izolarea vârfurilor, când s-au construit ziduri interioare, chipurile pentru a preveni evadările, dar ele s-au construit între toate secțiile, cu o ușiță mică, permițând izolarea lor perfectă 2. Cei din jurul lui Pătrășcanu au fost izolați unii de alții, apoi toți cinci au fost mutați în camera 6-corecție. Presiunile au continuat și în săptămânile următoare, când au fost anchetați în mai multe rânduri
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Dolșanka nu mai exista. Dar ruinele ei nu aveau violența unei distrugeri recente. Ploile spălaseră de multă vreme negreala pereților arși, bălăriile ascundeau pietrele temeliilor. Doar cuptoarele își mai înălțau coșurile, indicând locurile unde fuseseră case. Pavel se ghemui, trase ușița din fontă a cuptorului - scârțâitul balamalelor era unicul zgomot care evoca prezența umană în liniștea aceea vegetală. Vorbi cu voce tare, mergând încet de-a lungul uliței principale. Cuvintele, rostite chiar la întâmplare, dădeau acelor minute un dram de logică
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cumnatei Sevastița cămașa și izmenele lui Ion. Baba pipăi lucrurile bucată cu bucată, apoi le înfundă cu satisfacție înapoi. Ruga fusese pentru depărtarea viitoarelor ispite, nu și pentru păcate mai vechi. Din poiată s-auzea foiala nerăbdătoare a găinilor. Dând ușița de perete, bătrâna le îndemnă cu tandreță : - Hai, fetelor, ieșiți ! De pe răzlog o găină pestriță o privea numai cu un ochi. - Ieși, boghetă hăi, ce te uiți ? Pui, pui ! Bogheta cârcâi și, blândă, îi sări pe umăr. Cu trei știuleți
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
peretele cabanei. Un soldat intră și vârî În sobă niște crengi de pin ciopârțite. — Încet, Pinin, Îi spuse adjutantul. Maiorul doarme. Pinin era ordonanța maiorului. Era un băiat tuciuriu. Pregăti focul În sobă, punând cu grijă crengile de pin, Închise ușița și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o structură ca o căsuță de păpuși, sculptată minuțios, cu un acoperiș foarte complicat ale cărui streșini aduceau cu botul papucilor mei persani. Era un altar În miniatură pentru un Nat. Puse o țigară ca ofrandă Împingând-o printr-o ușiță. La patruzeci și cinci de minute cale-ntoarsă, Harry Încerca să le explice celor doi polițiști Îmbrăcați În soldați de ce era singur, bântuind pe o porțiune pustie din Drumul Birmaniei, noaptea. Cel mai tânăr stătea cu pușca Îndreptată spre el. —Buletin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza. A doua conținea o meșă de păr moțul copilului împletită împreună cu un fir de lână roșie, un ban de botez și o mică linguriță argintată. Urma apoi o fotografie veche
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza." Urmează descrierea tuturor celorlalte despărțituri ale cutiei ce conțin "un asamblaj cronologic de obiecte". Autorul are grijă să ne prezinte și rostul cutiei, de fapt o pledoarie pro domo: "False
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza. A doua conținea o meșă de păr moțul copilului împletită împreună cu un fir de lână roșie, un ban de botez și o mică linguriță argintată. Urma apoi o fotografie veche
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza." Urmează descrierea tuturor celorlalte despărțituri ale cutiei ce conțin "un asamblaj cronologic de obiecte". Autorul are grijă să ne prezinte și rostul cutiei, de fapt o pledoarie pro domo: "False
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
deasupra capului meu. A fost ca o pocnitură dintr-un radio dat la maximum fără să fie acordat pe vreun post. Nenumărate degete zbîrcite zdrăngăneau pe rămurelele și crenguțele copacilor din crîngul de pe deal. Am măsurat din ochi placajul cu ușiță din spatele bucătarului nebărbierit. Părea mai aproape de locul șoferului decît de centrul autobuzului. Da, se pare că era suficient loc pentru o saltea. Mi-am Îndoit de cîteva ori degetele de la picioare ca să-mi pun sîngele În mișcare. — Și locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce zi? Și în ce lună? L-am întrebat pe unul dintre temniceri în vreme ce străbăteam un coridor în direcția Vaticanului. Cel care a răspuns a fost Guicciardini, cât mai sec cu putință. — Este vineri, 20 noiembrie 1523. Ajunsese la o ușiță. Bătu și intră, făcându-mi semn să-l urmez. Erau acolo trei fotolii roșii și goale, în chip de mobilier. Se așeză, fără a mă pofti să fac la fel. Nu-mi puteam explica atitudinea lui. El care fusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât de apropiat, un confident, el care, o știam bine, aprecia așa de mult compania mea, care schimbase cu mine vorbe de duh și înghionteli prietenești... Brusc, se ridică în picioare. — Sfinte Părinte, iată prizonierul! Papa intrase fără zgomot prin ușița din spatele meu. M-am întors ca să-l văd. — Doamne sfinte! Doamne sfinte! Doamne sfinte! Eram incapabil să mai rostesc alte cuvinte. Am căzut în genunchi și, în loc să sărut mâna suveranului pontif, am strâns-o la piept, mi-am apăsat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Au stricat berea. Consum acu’ la „Tic-Tac“. Undeva, în fundul berăriei, la „Gambrinus“, va fi altă masă a mea. Privesc acum într-acolo, nu știu că peste ani mă voi oploși în zona aceea, lângă soba înaltă, aproape de draperiile celor două ușițe ducând spre toalete. Îmi va fi frig, peste ani, la masa mea de lângă ușă. Voi simți curentul cum mă învăluie chiar în miezul zilelor toride de vară. Voi simți, fără să-mi dau seama atunci, că acest aer rece care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asculta astfel de blasfemie fără să se Înroșească. Starețul Își ridică barba către ceruri și-l afurisi. Oliver Îl blestemă, la rândul său, bătând din aripi și cântând, În semn de deșteptare, cucurigu de trei ori. După care, deschizând o ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De acolo Oliver, legănându-se pe frânghie, Își transmise prin intermediul clopotelor adevărul până adormi. Se trezi a doua zi tronând pe un taburet Înalt În mijlocul unei camere imense, Înconjurat de o groază de halate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așteptând deznodământul. Din propria lor experiență, ei știau că În curând, În ciuda cerbiciei de care dăduse dovadă, masterandul va capitula. Urma ultima scenă. Șuieratul disperat al omului-locomotivă din camera vecină preceda, de obicei, gongul final. În salon, strecurându-se pe ușița laterală, intrau două halate albe Înarmate cu o targă. Apropiindu-se tiptil-tiptil de masterand, se apucau să-l gâdile la subsuori. Și atunci Oliver râdea, continuând să-și propage Învățătura În aer, până lepăda toate frunzele de pe el, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
proști, i-au luat anteriu lu’ popa. Și ăla care-l avea pe el și Încă unu mai vechi, care-l avea În altar, sau unde l-o fi avut acolo. Au pus anteriele peste pijamale, au ieșit pe o ușiță din spatele altarului și, tuleo, drept la autobuz să plece la oraș. Acolo nu știu cum e că-i autobuz tot la o jumătate de oră. S-au urcat ei, dar până să plece autobuzul au venit ăia, oamenii ăia de serviciu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pereții de alabastru arunca o lumină blândă în jur. Pătrunsă de un simțământ cucernic, Bradamanta s-a apropiat de altar și, căzând în genunchi, a mulțumit lui Dumnezeu că i-a scăpat viața, implorându-i protecția. În clipa aceea o ușiță s-a deschis și prin ea a intrat o femeie cu picioarele goale, cu părul și rochia fluturându-i în mers și care i-a vorbit astfel: Vitează și generoasă Bradamanta, află că o putere de sus te-a trimis
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Studiam obiceiurile nocturne ale mustelidelor. Pe atunci aveam un lot de wolverine care se îngrășaseră tare de tot. Știam că cineva le hrănea pe ascuns, pentru că găseam în cuști mai multe hoituri de șoareci și hamsteri decât trebuia. Cineva deschidea ușițele pentru hrană și-mi hrănea dragile de wolverine. M-am gândit că e vreun puști din cartier, care auzise de reputația mea și era curios să vadă despre ce e vorba. Adevărul e că nu mă deranja, ba chiar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mele un voal de mireasă dintr-o perdea veche, iar în loc de beteală i-am atârnat o sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mele un voal de mireasă dintr-o perdea veche, iar în loc de beteală i-am atârnat o sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]