249 matches
-
Vernet, Xannt, București, 1987; Roman Ráz, Vânzătorul de umor, București, 1991; Milan Kundera, Ridicole iubiri, București, 1991, Gluma, București, 1992, Viața e în altă parte, București, 1995, Valsul de adio, București, 1996, Cartea râsului și a uitării, București, 1998, Insuportabila ușurătate a ființei, București, 1999, Nemurirea, București, 2002. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Prefață la Jaroslav Hasek, Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial, ed. 7, București, 1997; Dicț. scriit. rom., II, 459-461; Elisabeta Lăsconi, Jean Grosu, „Am tradus scriitori interziși în
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
și slab în cele mari, a scânteiat și a fost amorf, a scris unele opere care-l situează pe primul plan și a scris altele care-l descalifică, ca erudit a uimit cu puterea lui de-a aduna sau cu ușurătatea de-a confunda. Poligraf de neobosită activitate, a voit să fie specialist în cele mai variate domenii, când n-a intenționat chiar să creeze în domenii în care materia i se refuza cu îndărătnicie. A avut intuiții fulgerătoare și opacități
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
dans frenetic, antrenând pe dată fauni, satiri și silvani. Exuberanța de plein air, frivolă întrucâtva, se potrivește mai bine cu temperamentul sangvinic (de unde, preferința pentru culorile tari), senzual și agresiv al poetului, care schimbă cu ușurință - și nu neapărat cu ușurătate - harfa în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
o sursă de sugestii pentru punerile în scenă pe care le plănuiește. Reprimându-și o anume pornire spre frivolitate, cronicarul nu prea se abate de la o linie a sobrietății, personalitatea lui, cu atributele unui homo ludens, abia prinzând contur. Sub ușurătatea pe care eseistul, ca să se distreze, o afișează, se pitește un neașteptat simț al echilibrului și, ciudat pentru un șturlubatic, un gust al rigorii. Așa, în Mic dicționar Caragiale (2001), la origine teza sa de doctorat. O exegeză vie, un
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
de idei” (Gabriel Liiceanu). În loc să asiste calificat la complicațiile nașterii gândirii, noua eseistică filozofică te invită la impudica familiarizare cu fanteziile eschivei. Ființa este redusă la prezență, prezența la intuiție, intuiția la semnificație, semnificația la vizibilitate. De aici vine „insuportabila ușurătate a ființei” postmoderne. Atmosfera dezbaterilor literare nu depășește uneori profunzimea comentariilor din vestiarele sportivilor adolescenți. Se rostesc cu poftă, în spațiul public, acele lucruri care asigură, de partea cititorilor, complicitatea celei mai rudimentare curiozități. Trăind „viața ca o pradă”, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cel mare, cel viteaz” -, ci și de melodrama națională sponsorizată de paharnicul Dan Spătaru, fericitul Ion Dolănescu și populara Maria Ciobanu. „Un tramvai numit dorință” se oprește în stațiile frustrării și, prin complicitatea rimei, ale debușeului poetic, ale umorului imund. Ușurătatea vorbei era răspunsul la ușurătatea ființei lipsite de principiul ipostatic (pentru a teologiza, din nou, à rebours). Maeștri sau, poate, călăuze? Nu în perioada liceului, când omul nou se afla la datorie, iar viața tuturor era amenințată de anxietăți primare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și de melodrama națională sponsorizată de paharnicul Dan Spătaru, fericitul Ion Dolănescu și populara Maria Ciobanu. „Un tramvai numit dorință” se oprește în stațiile frustrării și, prin complicitatea rimei, ale debușeului poetic, ale umorului imund. Ușurătatea vorbei era răspunsul la ușurătatea ființei lipsite de principiul ipostatic (pentru a teologiza, din nou, à rebours). Maeștri sau, poate, călăuze? Nu în perioada liceului, când omul nou se afla la datorie, iar viața tuturor era amenințată de anxietăți primare. O școală de mântuială, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
profilul omului recent apare într-o urățenie fără rival. Formula fast-food a fost îngurgitată din mers; ne-am trezit apoi cu noua paradigmă erotică: de la romanticul love affair s-a trecut frenetic la cinicul program sex in the city2. Cultul ușurătății a înlocuit etica eroică - cea care, în primăvara anului 1990, îi mâna pe tinerii anticomuniști în Piața Universității. În termenii lui Mircea Cărtărescu, violul Revoluției antitotalitare și-a consumat ultimul act. Prin urmare, omul recent n-a făcut nici măcar efortul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
utopice. Este suficientă urgența pragmatică a unei compasiuni față de întreaga făptură. Iar pentru aceasta, ne amintește povestea Micului Prinț, on a besoin des rites. Despre cele trecute și viitoare, tradiția ne dă dreptul să spunem, cu smerenie, însă lipsiți de ușurătate: „Nu știu”. Din fericire, viața în Biserica apostolică nu distribuie răspunsuri gata făcute pentru orice întrebare. Epistemologia sfinților beneficiază mereu de un corectiv apofatic, diferit de orice agnosticism. Vederea lor deschide o perspectivă infinit generoasă asupra creației, fiindcă pleacă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că această nomenclatură poate fi prelungită la nesfârșit, pentru a ilustra argumentul nostru despre historia mirabilis. În loc de idei clare și distincte, modernii educați la școala istoriei au dobândit conștiința propriei ignoranțe și insuficiențe epistemice și morale. Știm astăzi cu câtă ușurătate am lansat în trecut judecăți istorice și etice despre cel necunoscut nouă. Adâncind cu onestitate cunoașterea unei lumi plurale și tot mai fărâmițate, istoricii ne-au eliberat de false certitudini ale metanarațiunilor metafizice, fără înrădăcinare în istorie. Nici unul dintre istoricii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
numit legiune și aflat în proximitatea rebeliunii. Violența repulsiei exprimă refuzul resemnării în fața morții, perceput ca ultim vrăjmaș al omului. Dezgustul încercat față de trecutul rătăcirii proprii e deja urma unei căutări. Dezamăgirile sunt nota de plată a celui care, cu ușurătate ori cu împotrivire (ca în nuvela „Nenorocirea” de Cehov), s-a lăsat totuși amăgit. Iadul este nemișcarea glaciară a simțirilor inimii care s-a adăpostit în limbajul contractual al indiferenței. Când iubirea dispare, răsar spontan discuțiile despre afaceri sau investiții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
până la un punct, dar nemeritat pedepsită în final, inclusiv prin cinci ani de închisoare pentru „omisiune de denunț”, descompusă de cancer și cobaltoterapie. Simetric, doi bărbați, Niki - masculinul egocentric, pragmatic și cinic, adulter și gata să-și treacă în exil ușurătatea epicureică; Alexandru Geblescu, alt mare hedonist, crai și cartofor, un Clark Gable devenit ministru de Interne, fugind din țară în 1947, om cu destin umbros. La fel e cazul lui Titi Ialomițeanu, tipul oportunistului fără scrupule, actor de salon, mercantil
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
într-adevăr desăvârșită; căci întocmai cum Suveranul plătea cu viața greșeala lui Joîo Franco de a instaura dictatura într-un moment când nimic nu mai putea fi salvat, tot așa Franco plătea greșelile Regelui; inaderența lui la momentul politic intern, ușurătatea și ironia lui, care-l făcuseră peste măsură de impopular. "N-am văzut pe nimeni plîngînd", scrie Julio de Vilhena, amintindu-și de seara de la Arsenal. Se discuta cazul, făcîndu-se felurite considerații, dar n-am văzut nici o lacrimă alunecând pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
licărire de conștientizare a rafinamentului organizării interne utilizat la lucruri grosolane. — Da, spuse domnul Sammler, acesta este un mod foarte frumos de a pune problema, deși nu sunt sigur că există mulți oameni atât de fini Încât să simtă această ușurătate de a fi cu mult mai mult decât pot pricepe. M-ar interesa În mod deosebit să vă aud vederile, spuse Lal. — Vederile mele? — O, da, papa. — Da, dragă unchiule Sammler. — Vederile mele. Se Întâmplă un lucru straniu. Simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
iubește. — El? Cine știe? Dar nu i-aș cere să vină. Asta ar fi ca și cum m-aș folosi de boala tatei. — Nu Îl vrei Înapoi? — Dacă-l vreau? Poate. Nu sunt sigură. Avea În vedere pe un altul? Dată fiind ușurătatea atașamentelor umane, probabil că existau liste de alternative, rezerve de care nu era conștientă - bărbați Întâlniți În parc În timp ce plimba câinele; persoane cu care discutase la Muzeul de Artă Modernă; tipul acela cu perciuni; celălalt cu ochii negri sexy; persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această aparentă răceală nu o descuraja deloc pe Salma. Ea știuse întotdeauna că un bărbat de calitate nu-și putea etala sentimentele fără a da o impresie de ușurătate, care nu șade bine condiției sale. — La ce te gândeai? Dacă întrebarea ar fi venit din partea tatei, răspunsul Salmei ar fi fost evaziv, dar Khâli era singurul om în fața căruia ea își putea dezgoli sufletul la fel cum își putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chipul lui; l-am auzit însă gâfâind, oftând, apoi șoptind câteva formule de rugăciuni pe care le-am repetat după el. Schelălăielile șacalilor păreau mai aproape. — Atitudinea lui Boabdil nu mă surprindea, reluă Khâli cu voce înseninată. Nu ignoram nici ușurătatea stăpânului Alhambrei, nici slăbiciunea lui de caracter, nici măcar ambiguitatea relațiilor lui cu castilienii. Știam că principii noștri erau corupți, că nici n-aveau de gând să apere regatul și că plecarea în surghiun avea să fie în curând soarta poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
S-o las mi-e teamă, teamă mi-e că vine altul și mi-o ridică! Voi pune totuși frică în loc de teamă”. Îl întrebase de ce vrea să facă înlocuirea asta. „Necruțătoarea rimă cere ca unele splendori să rămână învăluite în ușurătate. Nimic nu se dezvăluie de-a dreptul în lumea asta, iubitul meu.” Alteori îi vorbea despre unele cuvinte cu puteri magice, așa cum era, după părerea lui, zarifior. „Cuvânt straniu, venit cine știe de unde, iubitul meu. Are o sonoritate italiană, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toată lumea, pentru noi Lucifer e prensipiu binelui, la o adică Adonai e prensipiu răului, pentru că această lume a creat-o el, iar Lucifer Încercase să i se opună...” „Bine, bine”, zicea Bramanti ațâțat, „am spus-o, poate am păcătuit din ușurătate, dar asta nu-l autoriza să mă amenințe cu farmece!” „Allons! Allons! Făceam un metafór! Mai degrabă dumneata ești acela care drept răspuns mi-ai făcut envoûtement!” „Păi, sigur, eu și confrații mei altă treabă nu avem decât să trimitem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în cozerie cu personaje politice de mâna a doua, frecventând lumea parcă numai cu scopul de a tezauriza de peste tot informații derizorii ? O tentativă la fel de vană ca umplerea butoiului Danaidelor și care, în sufletul magistrului, deșteaptă tot mai mult bănuiala ușurătății ? Și de ce oare sau, mai exact, de unde această mică-înviorătoare-bucurie care refreșisează fața suptă a Profesorului Mironescu, în timp ce enumeră în mintea sa defectele musafirului ? Două suflete am în pieptul meu, spune, cu îndreptățire, poetul... — Dumneata, domnule Ialomițeanu, erai concentrat pe Valea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu Margot mai este cazul să se facă ! Decis să nici nu-i spun nimic micuței (este, de altfel, foarte neliniștită pentru că noul ei flirt, Geblescu, se află chiar în linia întâi), am deconsiliat o asemenea joacă, riscând să pară ușurătate. Apoi rămânea problema drumului până la Cișmigiu, în condițiile în care tramvaiele se reduc tot timpul și sunt supraaglomerate, iar trăsurile și automobilele particulare nu numai foarte greu de obținut, dar putând fi rechiziționate în orișice clipă și trimise spre Turtucaia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi fost la vedere. Și cum, în ciuda sărăciei, pentru ea conta și prestigiul familiei, remediul stătea în a le deșira și a le împleti de la început. Așa se face că obiectele tricotate mai devreme sau mai târziu ajungeau gheme. Urmăream ușurătatea cu care munca ei migăloasă se nimicea cu iuțeală firul de lână se deșira alergând c-un pârâit ușor și mărunte poticneli de la un capăt la celălalt al spatelui sau al unuia din piepți și se înfășura într-un ghem
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că la noi o să vină regimul bolșevic din Rusia? Eu n-am spus decât atâta: am o presimțire, repetă sec mătușa Iuliana. Presimțiri! strigă unchiul Artemie, jovial, din celălalt capăt al mesei. Și cu dispreț învârti prin aer brațul a ușurătate. Astea-s femeile! Simt cu ovarele, gândesc cu ovarele! Îl vede cineva pe regele Mihai cochetând cu bolșevicii? Artemie, se încruntă la el amenințător mătușa Iuliana, ai grijă cum vorbești. Dacă cu doamnele ești grosolan, ține totuși cont că avem
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-i frică să nu treci peste ceva de seamă fără să vezi despre ce-i vorba.” Îți mulțumesc pentru grija pe care mi-o arăți, părinte, dar tare mi-ar plăcea să bagi de seamă că nu mai trec cu ușurătate peste lucrurile mai deosebite. De, mi am mai dat și eu ochiul... „Am băgat eu de seamă, dar nu numai ochiul ți l-ai dat pe brazdă, ci și altele...” Cum ar fi? „Dragostea!” Dragostea? Nu prea pricep. „Nu-i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bine și cu eficacitate, numai în mod adaptat și pregătit, numai frumos; ba mai mult, trebuie considerat contextul, ambientul, locul evanghelizării. Este bine de atras a-tenția imediat că frumusețea nu înseamnă frivolitate, dar o adevărată levitație, o spirituală și înțeleaptă ușurătate; frumusețea, realitate cu multe nume, este o necesitate a existenței complexe a omului și este capabilă să evoce chiar misterul lui Dumnezeu. Trebuie spus fără nici un echivoc: „Principiul estetic al evanghelizării este viața noastră fără nici un lucru particular, care totuși
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]