251 matches
-
bibelou de porțelan", Minulescu este el însuși. , Tot mai străin de cel ce-am vrut să fiu". Lamentări de circumstanță, avînd regia la vedere. Înstrăinările, retragerile, dialogurile la distanță, cu un Dumnezeu destul de inaccesibil, ca mai tuturor moderniștilor, au aceeași ușurătate a vorbelor, cum se spune, mai mari decît inima. O mostră: ,Doamne!.../ Lasă-mă să stau de vorbă și cu Tine,/ Nu fii Tată vitreg cu copilul Tău/ Care n'a făcut în viață decât bine/ Și n-a fost
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
traduire...). Mi-a vorbit de surâsul meu "gentil", de "humorul tău, atât de diferit de al meu". Mi-am păstrat cumpătul și am zâmbit cu îndoială când el a exclamat: tu es un grand écrivain. Mi-am amintit cu câtă ușurătate oamenii generației mele își lansau unii altora: "Bătrâne, ești un mare poet!", etc. Voioasă (în ironia ei) îmi păruse o formulă inventată de Lucian Raicu: "Posteritate durabilă!", când ciocneam paharele... Paruit m-a bucurat cel mai tare vorbindu-mi despre
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
zice de sine "înainte de a intra în lupta vieței, m-am pipăit, m-am convins că pot îndrăzni, m-am hotărît să înving ș-am învins"... Cum și pe cine? De la radicalismul lui C.A. Rosetti, fără tranziții, cu o ușurătate elegantă a trecut sub steagul privilegiaților "de nume" și a reușit să-și subjuge pe urmașii vechilor boieri sumeți ai țării românești. Și n-a înșelat pe nimene. Lumea îl crede capabil de orice "îndrăzneală". I se pun în socoteală
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
înțelesese adâncimile, Ioviță i-o repeta flatat în timp ce eu notam într-un carnet enormitățile emise de instructor. Alcătuisem o prețioasă colecție de expresii idioate, de aberații logice, de cogitații primitive, colecția mea pe care, din păcate am aruncat-o cu ușurătate odată cu plecarea mea de la Nucet - când își sfârșea rechizitoriul Ioviță se ridica, își pipăia decent prohabul, mai arunca asupra noastră - a lui Tinel în speță - vreo câteva săgeți otrăvitoare, își controla Pobeda de la mână și o zbughea la gară, fugea
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
ei? Îmi e mai apropiat Kundera, pentru că el, ca și mine, are un caracter mai internațional, mai cosmopolit; și despre mine un critic polonez spunea că nu sunt un scriitor tipic ceh. Cartea mea preferată semnată de Kundera este Insuportabila ușurătate a ființei. Pentru mine, Hrabal vorbește prea mult. În final, aș vrea s-o rog pe traducătoarea acestui roman, Helliana Ianculescu, dacă are să vă adreseze vreo întrebare. - Da, întrebarea mea ar fi dacă din punct de vedere stilistic își lucrează
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
enorma îngrămădire de imagini, de definiții, cuvinte, comentarii, o tristețe pe care nici nu îndrăznesc sau nu sunt capabile să o mărturisească... Care e sentimentul Dv. în această privință? Întâi de toate, aș spune că o mare calitate umană este ușurătatea, politețea și buna dispoziție... E insuportabil să plângi toată ziua, e mai bine să fii lejer, amuzant și rapid... Iar pe de altă parte, tot ce aflăm ne înfundă într-o situație mai rea... Orice descoperire nouă, fie că e
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
apare, Voința de putere. Poate fi așezat, am spus și altădată, în rând cu Grobei, cu Rogulski, cu Minda și cu celelalte mari personaje ale lui Breban, deținătoare de stare civilă în proza românească. Acest Mârzea, care lasă tuturor impresia ușurătății, a nepăsării, a trăirii numai în orizontul clipei, nutrește în ascuns un mare plan, un proiect maximalist de construcție, acela de a crea un om cu destin. Nu de a se crea pe sine ca om cu destin, ci pe
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
mai bine zis nu sînt cu adevărat așa ceva, pentru că undeva la suprafață atît Doina Ioanid, cît și Simona Tache mimează foarte bine rolul unor domnișoare de pension dedate la scrisul pentru oamenii mari. Amîndouă nu se feresc de o anumită ușurătate, nu se feresc de a ieși în lume cu niște cărți subțirele, de cîteva zeci de pagini care le pot descalifica în ochii literaților români obsedați de cantitate și construcție. Doina Ioanid este la a doua carte personală, prima dintre
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
la rîul din sat pentru a colecta aur după o metodă luată din poveștile bunicului. Atmosfera nu e stranie ca aceea din Mendebilul lui Cărtărescu, dar nici ironic intelectualistă ca în Romanul adolescentului miop. Cum spuneam, aduce cu simplitatea și ușurătatea unei cărți oarecare pentru tineret. Da, dar asta doar la prima vedere, pentru că autorul are știința aproape caragialiană a inducerii în eroare. Nimic nu e simplu în această povestire. O sumedenie de semnale bine ascunse ne trimit la cele două
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
psihologice) că de cele mai multe ori lumea dinăuntrul nostru nu are nimic de-a face cu aceea din afară. Dar daca natura noastră este contractual bună, dacă avem nevoie de ceilalți pentru simplă supraviețuire, oare mai putem accepta această schisma cu ușurătate? Două cărți, excepționale în toate privințele, vorbesc indirect și fără evidență legătură între ele, despre această chestiune a raportării eului interior la lumea din afară, pledînd implicit fiecare pentru existența unei naturi bune a omului ca semn al unei anumite
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
Cosmin Ciotloș La sfârșitul lecturii, cartea aceasta a lui Vlaicu Bârna vădește un fapt paradoxal: deși debordează de întâmplări cu scriitori d’antan, ea nu are acea ușurătate atât de specifică memorialiștilor din branșă. Bârna e, dimpotrivă, foarte serios în ceea ce face. Nu spun că i-ar lipsi umorul (pentru că nu-i lipsește!), ci doar că amintirile sale par alimentate mai degrabă de un instinct al istoricului (sau
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
tip de discurs care s-ar putea preta oficializării. Așa se explică șarja la adresa semioticii (sunt delicioase paginile care transcriu prelegerile lui Florin Angelescu Dragolea, dedicate, fără excepție, lui Proust) sau, la celălalt capăt al spectrului, hiperbola marotelor privind insuportabila ușurătate a studenților de azi (Bubu și Lulu fiind două splendide fantoșe modelate pe tiparul acestei prejudecăți). Observațiile acestea țin, cumva, de evidență. Dar romanul, în întregul lui, e construit cu mult mai multă subtilitate. Pe scurt: cele două amazoane fac
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
de mită. A avut nenorocul să fie anchetat de un procuror care se consideră aspru jignit pentru că Istrăteanu, la prima ședință de anchetă, "fiind pus să noteze pe foaia de interogatoriu opinia sa despre cele întîmplate a tratat chestiunea cu ușurătate, multumindu-se să transcrie, batjocoritor, două distihuri, unul din poezia populară și celălalt din cea a lui Eminescu. Și că nenorocul să fie integral, tocmai acele distihuri îi evocau procurorului amintiri jenant neplăcute. I-a devenit inamic lui Istrăteanu, întocmindu
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
moldoviniesc" în combinație cu spusa pe șleau omoară în tine și ultima fărîmă de îngăduință. Singurul lucru bun și rar din acest film sunt cîntecele lui Alexandru Andrieș, cu un parfum ușor de jazz și disponibilitatea lor ludică pînă la ușurătate și candoare, ele se pot asculta acasă pentru că merită un alt ambient. În ceea ce-l privește pe Daneliuc, vreau să păstrez în minte altceva, atmosfera baroc-decadentă a la Visconti din Glissando, film cu o ușoară patină tarkovskiană, dramatismul scenei din
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
român care a apucat vremurile epocii de aur, umorul acesta nu poate decît să-l facă să-și reamintească. Sunt experiențe care nu pot fi traduse, și acest intraductibil răzbate prin umor, rețetă de supraviețuire și pact înșelător cu "teribila ușurătate a ființei". Surprinzător cît de multe din experiențele de exil pe care le reconstruiește excelent în romanele sale Milan Kundera se regăsesc în acest film tratate cu un fel de înțelegere blîndă și ironică deopotrivă. Și este un fapt de
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
de astăzi", afirmă el în Die Rumänische Frau , text datînd din perioada 1868-1869, "damă strălucitoare, modernă, fără prejudecăți", nu poate fi nicicînd "o soție așa cum o concepem noi, germanii". Îi reproșează lipsa de curățenie și de ordine, dar mai ales ușurătatea cu care ar "călca în picioare sfînta căsnicie". Pe de altă parte, tot el își mărturisește empatia pentru un popor "natural", cum i se par a fi românii - aceasta în spiritul admirației romantice, pe linia Herder-Rousseau, pentru "sălbaticul cel nobil
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
gustul marelui public, căruia nu trebuie să ne predăm fără a încerca să-l invităm și să-l atragem și către zone mai profunde, mai subtile. A fost o distanta prea mare între gravitatea dureroasă a Jurnalului lui Nijinski și ușurătatea majorității pieselor alese, unele slabe, precum cea intitulată 7.11.1977, interpretată de Monica Strat, și altele de mare dexteritate, dar specifice altei zone a mișcării, precum Romaniem Golden Team, interpretată de Marius Urzica, Simona Georgescu și Elenă Velicu, la
Partea plină a paharului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7602_a_8927]
-
Încât atunci când, cu toate acestea, prima traducere integrală a unei opere a lui Goethe - anume Suferințele junelui Werther - a văzut, în 1842, lumina tiparului la București, autorul ei nici n-a semnat-o, parcă dintr-un sentiment de jenă, pentru ușurătatea subiectului. Sentiment pe care gravul, sobrul Gh. Bariț, înfățișând mult mai târziu, în 1870, într-o ședință intimă a Societății Academice Române, trăsurile biografice ale, inițial, anonimului traducător, devenit apoi colaboratorul său la dicționarul româno-german, a explicat și că: În
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
mai puțin delator, după orice definiție a bunului-simț. Blamat sau nu, Regele și nu Lambrino va încasa milioanele promise de statul român! Această jenantă istorie de familie aruncă asupra noastră, a tuturor, vălul păcatului și al rușinii. Acceptăm cu inexplicabilă ușurătate capriciile mai-marilor zilei, ne ploconim la modul răsăritean în fața a tot feluri de simboluri găunoase - fie ele case regale, partide sau doctrine (nu vreau să spun că nu există case regale, partide și doctrine onorabile!) Înghițim pe nemestecate papara autoritarismului
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
chiar cînd răul se insinuează, el trece repede, ca un vis urît. Pe măsură ce personajul întinerește, femeile de pe stradă îi întîrzie pe retină, îi fură ochii cu rotunjimile lor. Tod zăbovește din ce în ce mai mult în paturile asistentelor, ca doctorul Tomas din Insuportabila ușurătate a ființei - indiferent, grăbit, curios ca un colecționar -, dar o iubește, nu se știe de ce, doar pe Irene. Mai tîrziu (de fapt, mult mai devreme) o iubește pe Herta cu care se și căsătorește. Omul cu o mie de fețe
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
încă/ C-am luat bilet de-a trie.// C-am plecat de dimineață/ Cu un taler și doi groși.../ și de gât cu blondă Milly,/ C-ochi albaștri, buze roși." Este vorba de o stare de grație, de o fericită "ușurătate a ființei" , datorită cărora cuvintele vin parcă de la sine și orice îndrăzneala stilistica are farmec: "Ultima fecioara din bloc/ a trecut prin mine că prin foc/ fără s-o ardă nimic/ fără s-o doară/ decât alunița de la subțioara." (Anestezie
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
raportul cantitativ poate fi descris astfel: cu cât un sunet e mai încărcat, mai greu, cu atât el e mai scurt; cu cât un sunet e mai liber, mai ușor, cu atât el e mai lung. Așadar, în scrierea muzicală ușurătatea e lungă, iar greutatea scurtă. Trecerea de la ușor la greu este realizată pe baza unui algoritm aditiv: se pornește de la un model grafic simplu - bucla - care fie evoluează (bucla umplută), fie suferă o mutație (adăugarea unui element nou, cum ar
Elemente pentru o grafologie muzicală by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15563_a_16888]
-
doua, lucrurile sînt nuanțate cu mare grijă, desenul lui Colceag capătă profunzime, rigoare, o lume în descompunere se pregătește, aproape septic, pentru un alt tip de descompunere, un proces definitiv și ireversibil. Cea în moarte. Am depistat o tendință de ușurătate la început, un soi de minimalizare și frivolizare a discursului, o alunecare spre derizoriu. ~ntr-un fel la asta contribuie și ideea de spațiu a scenografului Mihai Mădescu, care încarcă prea mult decorul și îl împinge spre kitsch. Capela, culoarea tapetului
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
felii de viață, chipuri ale existenței banale, aparent lipsite de orice miză. E drept, de cele mai multe ori, ele conțin un final vag exemplar, o mică perlă de inteligență practică, dar de cele mai multe ori aceasta nu reușește să salveze impresia de ușurătate, de anecdotică, de lipsă de conținut care domină ansamblul. Unele dintre situațiile descrise în aceste proze foarte scurte circulau pe vremea comunismului sub forma unor povești orale, la limita bancului. Ilustrativă este în acest sens povestea bătrînei care, la ieșirea
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
toți/ cu lumina ei adâncă și neagră/ ?i pentru grava aventură care începe acum,/ peste cerul rotund, infinitul/ a întins o superbă algebră stelară." (p. 34). Respirația, ca viața însăși, e scrisă în stele. Acolo unde densitatea materiei nu-ngăduie ușurătatea aerului, fiindcă zeii, pesemne, n-au nevoie de acest sacadat motor al vieților omenești. Însă pauzele în respirație sînt, fără urmă de îndoială, hotărîte de ei. Chiar dacă, apoi, luate asupră-le de poeți.
Respiro by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7167_a_8492]