2,252 matches
-
gelozia și războiul) și îl consideră prea complicat pe al doilea, încurcat în dosarele de existență și în teoria narațiunii, ceea ce l-ar face prea puțin accesibil cititorului obișnuit; de aceea, criticul sau profesorul exclamă în finalul prezentării: "Uneori răsuflu ușurat că nu mai predau în clasă pe Camil Petrescu tinerilor contemporani cu telenovelismul" - afirmație sau acuzație în care nu știm cine este de vină, scriitorul prea modern sau cititorul prea leneș. Ion Rotaru nu-și face o problemă din periodizare
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
recunoaștem că paginile finale respiră o imensă tristețe, cu toată senzația de libertate recâștigată: "Atmosfera din casa noastră devenise de nerespirat, așa că, atunci când mi-a spus că dorește să ne despărțim, am avut un prim moment când m-am simțit ușurat. Gata cu certurile zilnice. Cu fricile, cu fobiile și cu atacurile ei de panică. Cu traiul alături de persoana aceea toxică. Gata! Lunga mea penitență luase sfârșit. (...) primul Crăciun petrecut departe de familia mea, la câteva zile după ce s-a pronunțat
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
cerc după ce numerele lor au fost trase la sorți, fiecare cu pistolul în ceafa celuilalt. Zgomotul percuției nu este spectaculos, asemeni unor marionete părăsite de al lor master of puppets, corpurile se prăbușesc cuminte pe podea și supraviețuitorii pot răsufla ușurați pînă la următorul tur. Jocul se reia cu cei rămași în viață, iar în final pe scenă urcă doar doi, Sebastian și adversarul lui, soarta decide temporar în favoarea lui 13 negru, pentru că nu există cu adevărat identitate în acest joc
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
harul lor poetic intrinsec. "Ei nu cred în acea simbolistică ieftină mimînd eroismul condiției umane sau tragedia autohtonă a clasei țărănești, nu mai agresează orficul și oracularul, originile și increatul, nu mai idealizează natura, nu mai resping lumea urbană", afirmă, ușurat, Gheorghe Crăciun, ca și cum o anume tematică (sau absența ei), ca și cum un anume limbaj al poeziei (sau ocultarea lui) le-ar fi determinat cota valorică. E drept că "poezia optzecistă este o poezie puternic legată de contextul socio-cultural în care ea
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
și autoritate. Fii bun și deschide ușa, prietene, și lasă-mă să intru. — Cine e? întrebă fata care se oprise la jumătatea scării. Inima lui Charlot se umplu de un val de speranță nebună, și-i răspunse în același timp ușurat, amuzat și cu teamă. —Chavel. Zice că e Chavel. Acum, își spuse el, sunt în sfârșit Charlot cu adevărat. Ura se poate răsfrânge asupra altuia. Lasă-l să intre, zise ea, iar el dădu la o parte lanțul de la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cucerit printr-un joc emoțional ca să nu observe imperfecțiunile. —Mademoiselle, sunt atâtea lucruri pe care nu le știți! rosti el rugător. Omul ăsta a aruncat o lumină urâtă asupra tuturor. Fratele dumneavoastră era un om foarte bolnav. — Știu. Actorul răsuflă ușurat, convins că de-acum totul va merge strună și deveni imprudent. Cât de mult vă iubea, cât se frământa întrebându-se ce veți face după moartea lui! Îmi arăta fotografia dumneavoastră. — Nu avea nici o fotografie. — Mă surprinde ccea ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cei din spatele carului: Aveți grijă aici, că râpa îi la două palme de drum... Dacă lunecă carul...Nu mi-i de car, dar mor bieții bouleni, că hăul îi adânc nu șagă... Ajunși în cealaltă margine a pădurii, au răsuflat ușurați... Mă temeam să nu fie mai rău - a grăit Ion Cotman. Gândește-te, omule, că mai avem atâtea care de trecut pădurea! i-a avertizat Pâcu. Noroc că o stat ploaia; altfel rămâneam înglodați în mijlocul pădurii - a observat Vasile Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
râpelor, pentru că altfel se puteau trezi pe fundul lor cu tot cu sanie și boi...Cu mers de melc și cu strigătul „Pe aici” al celor puși să urmărească buza râpelor, odată cu înserarea au ajuns în cealaltă parte a pădurii...Au răsuflat ușurați... După o săptămână de ninsoare, vremea s-a limpezit, dar au venit geruri aspre. Cărăușii au stat acasă cuminți, până ce drumurile s-au făcut bune de umblat. Haideți, babelor! Hai, că vine Crăciunul și voi stați pe cuptor lângă fusta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în plină zi... recită Esmé. — Ninsoare în luna mai? E o escroacă! o întrerupe Roman și vrea să iasă, dar ușa e blocată. — ...și o să mori din cauza unei sinucideri, își continuă Esmé, imperturbabilă, prezicerea. — Eu să mă sinucid? Niciodată! răsuflă ușurat Kiril și își ia suta. — Am zis din cauza unei sinucideri, repetă Esmé. — La franceza ei... șoptește Lionel. — Ce are franceza mea? — Mă scuzați. Esmé trage aer în piept și-și îndreaptă privirea spre Roman. — Rusule, ești pregătit? Nu sunt rus
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pentru mâna stângă cu mingea de baseball: vrea să încerce, în curând, să spargă cărămizi și cu această mână. Se deschide ușa. Vede intrând mai întâi o pereche de cizme de cauciuc, pe urmă o pungă grea, de la Carrefour. Răsuflă ușurat: e Mathieu, zidarul, care-i aduce rația pentru mâine-dimineață. N-are de unde să știe că șeful nu și-a consumat rația pe azi. Cărămizile dumneavoastră, domnule inginer. — Lasă-le lângă birou, nu poate să-l refuze Lionel, pentru că ar însemna
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și-a schimbat amanta. — Credeți că domnul notar mai vine? întreabă fata cea mare. — Trebuie să apară din clipă-n clipă. V-am spus, e la un client care se află la pat. Se aude ușa de la intrare. Toată lumea răsuflă ușurată. Pe ușă intră, însă, Lionel. E ud leoarcă și lasă urme de mâl din râul Maine peste tot pe unde calcă. Cele trei moștenitoare sunt stupefiate: n-au văzut până acum un notar intrat la apă. — Dumnezeule, Lionel, ce s
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îl încearcă Lionel. Am înțeles: spălătură de butoi. — Exact, vinul casei, confirmă Lionel. — La carafă sau la găleată? își pierde cumpătul Gustave. Lionel închide lista de vinuri: consideră că a întins coarda suficient. — Un Château Margaux. — Domnul este modest, răsuflă ușurat sommelier -ul. V-aș recomanda un Château Pétrus, recolta 1990. Mai avem doar patru sticle. Lionel redeschide lista de vinuri ca să caute respectivul produs, să vadă cât costă. Gustave îi întrerupe căutările: — Nu e pe listă. Costă două mii de euro
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ordine inginerească în apartament. Se poate circula. Și chiar dansa, în caz că... Aude soneria. Se apropie de ușă, dar nu are curaj să se uite pe vizor. Cu un firicel de glas, întreabă: — Doamna Moarte? — Sunt Didier, domnule Lionel. Lionel răsuflă ușurat. Îi deschide. Picoloul intră. Îi spune sincer: — Nici nu știți cât mă bucur că vă găsesc în viață, domnule. — Și eu, răspunde la fel de sincer Lionel. Nu mi-aș fi iertat niciodată dacă ajungeam prea târziu. A fost o mică încurcătură
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lovească de pereții paharului. Anghel spune: — Te rog, ușor și trist. Ana Briceag se conformează. Tăvița atinge starea de echilibru stabil. Situația e de-a dreptul promiscuă, dar cine crede că se rezistă ușor în diplomație se înșală. Anghel răsuflă ușurat. Tăvița se ridică și iese din cameră, fără să verse vreo picătură de whisky. E ora 20.30. Afară s-a întunecat de-a binelea. Mitingul sit-in s-a cam spart. Au rămas numai masochiștii și cei plătiți pentru a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tăi. e vremea să schimbi învelișul tău gros, bătătorit și ud, de piele de vacă galbenă, pe unul uscat și proaspăt, ca un așternut apretat. îmbracă acum, odată cu venirea primăverii pe drumeagul tău, aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză și vei pluti, ușurat, mai departe. năpârlirea, schimbarea dinților de lapte șase în al doilea loc: la jumătatea timpului în care vântul cald al celor cincizeci de zile adie, privești cerul și vei vedea un lac rotund transparent, care în centrul său perfect poartă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și pe munte în jos, asta să nu cumva să fi rămas vreun limax sau vreun mormoloc viu, să se poată reface, arunci din rafturi, cufere, ulcioare și cutiuțe de os toate rezervele militare ale dușmanilor tăi la ghenă, răsufli ușurat, te întinzi pe o poieniță exte nuat, adormi, dormi cu sforăituri groase. nouă deasupra: visezi că, într-o bună zi, prințesa inimii tale va ajunge unde ești tu acum și se va bucura foarte de acțiunile tale curajoase. visezi că
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
își luă în primire drogurile cerute și, mai aruncând doar o singură privire în urmă, fu din nou condus, pe scările de urcare, până afară. La ieșirea de pe porțile tavernei, tânărul, aruncând câteva priviri fugare de jur împrejur, respiră adânc, ușurat. „Formidabil, exclamă el în gând, n-aș fi crezut! Asta a fost chiar tot?! Ah, și eu care vedeam în a face rost de droguri un lucru atât de irealizabil și de fantezist... Dar uite că m-am descurcat perfect
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
era ieșirea? Simțeam cum se Învârte totul cu mine, nu mă mai puteam concentra și aproape am țipat la nepoțica mea. Îmbujorată și cu pumnii strânși, și-a făcut loc prin mulțime și am ajuns la ieșire. Oh! Am răsuflat ușurată! Credeam că nu mai scap din vâltoarea ce mă cuprinsese, vâltoare care mă ademenea asemenea unui ochi de apă viclean care vrea să te ducă În adâncuri. Acasă ne aștepta o supă de cocoș cu găluște. La desert am avut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vă exmatriculeze. Bagaboantelor! Noi ne-am făcut mici, am scos repede câte o carte și un caiet și ne prefăceam că studiem intens. Să vezi ce ne dorea incultul și țărănoiul: exmatriculare pentru o mică și nevinovată aventură. Am răsuflat ușurate că n-am fost recunoscute, scăpând de interogatoriul care ar fi urmat la cancelarie, scăderea notei la purtare, și mai mult decât atât, „haiul” pe care l-ar fi făcut colegii pe seama noastră. De la această pățanie, multe luni de zile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
păcat. Folosind ades termenii de: păgân, ateu, eretic, orgoliu, fățărnicie ș.a., aveam impresia că toate aceste inadecvate expresii erau Îndreptate asupra mea. Brânza de vaci era foarte bună și untoasă, dar am Început să simt nodurile În gât. Am răsuflat ușurată când și-a Încheiat pledoaria. „Doamne ajută!” mi-am spus și eu În gând, Învățând această expresie Într-o zi și jumătate. Tot era un progres! Găsisem În caietul meu o poezie semnată de Daniel Chirileanu și pe care aș
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită! Mama răsuflă ușurată și mă întrebă: - Îți place păpușa? - Da! Îmi place! am răspuns eu plină de bucurie. Era făcută din pânză și umplută cu tărâțe, dar era importantă pentru mine, totuși era păpușa mea, pe care mi-o doream foarte mult, făcută
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Calomniatorii Ajunsă la mănăstire, Zinaida se bucură nespus că va putea să stea acolo până a doua zi. Discuțiile cu părintele duhovnic îi dau sănătate și putere. Nimeni și nimic nu o face să se simtă mai bine și mai ușurată sufletește decât aceste întâlniri de suflet și vorba blândă și înțeleaptă a părintelui ei. - Ce frumosă ar fi viața, dacă n-ar fi pe lume acei „răi defăimători”, care îți răpesc pacea și liniștea și nu te lasă să te
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
două zile să se pună la punct, să arate civilizat. De ar avea răgaz să facă măcar un duș! A ajuns alergând într-un suflet în garsoniera în care locuiesc de când s-a măritat, deschide ușa și vrea să răsufle ușurată, dar încremenește când vede mizeria din încăpere. Peste tot mucuri de țigară, miroase a cârciumă, în bucătărie vase nespălate, resturi de mâncare în putrefacție, în dormitor haine murdare cu haine curate de-a valma, cărți împrăștiate, scrisorile ei răvășite peste
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
altceva ar fi putut să creadă, când Vișinel o chema cu o voce în care glăsuia parcă un foc pârjolitor. Ajunsă lângă el, îl cercetă cu de-amănuntul. Într-o clipă, îi învălui întregul trup și, văzându-l teafăr, răsuflă ușurată. Vișinel o privi întrebător dar, în același timp, îi arătă tigaia ce prinsese în interior un contur imaginar, pe care mama sa o privi cu un interes aparte. Rafira văzuse la viața ei atâtea obiecte de aramă, dar aceasta era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
familiile bune. Orele de pian erau deosebit de obositoare, iar la un minor dezacord madam Frenkel ne altoia cu un arătător din lemn de tisă peste degetele noastre subțiri și delicate, de ne treceau toate apele. Am răsuflat mai mult decât ușurat, atunci când mama s-a hotărât să amâne lecțiile de pian, fiind slăbit după boală și având de recuperat perioada întreruperii școlii, altfel cine știe ce pianist celebru de talia lui Arthur Rubinstein aș fi ajuns, uzitând la nevoie de sintagma „nu trageți
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]