971 matches
-
în rîs, a ciudă, apoi a tresărit simțind privirea întrebătoare a bătrîneilor. Ca să iasă din situație, nu voia să dea explicații și nici să supere, oricum, se zicea că-l chemaseră în ospeție și chiar îi făceau curte, a bătut ușurel cu degetul în hîrtia țeapănă, era ca o pielicică uscată la soare "asta da, domnilor, ieftinirea traiului și sancțiuni drastice contra speculanților, punctul șase, asta poate fi o măsură de succes, o să aducă saci de voturi, vă spun eu, saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ieftinirea traiului și sancțiuni drastice contra speculanților, punctul șase, asta poate fi o măsură de succes, o să aducă saci de voturi, vă spun eu, saci de voturi!" I s-a părut că bătrîneii stau a rîde. În fapt se strîmbau ușurel, de parcă ar fi gustat un vin trezit. Colonelul Stoicescu dădu cu mîna de parcă ar fi alungat o gînganie. "Ce voturi, domnule adjutant, cine mai are încredere în voturi după atâtea bătăi electorale, votul e cauza principală a corupției politice, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uite că a dat peste el o altă nenorocire, mult mai mare, incomparabil mai mare. Pangratty ar fi fost în stare să tulbure liniștea Vladiei prin însuși faptul că exista, că trăia în aceeași lume cu ei. L-a expediat ușurel, a fost o operație de maestru, și și-a luat toate măsurile ca să nu mai vină. Și n-a mai venit! În schimb, și-a trimis emisarii, cu sau fără voia lui, știind sau neștiind cine sînt și ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știut-o cu precizie, toți cei care au semnat adeziunile la programul celor doi ofițeri cu vise bonapartice. Nici n-ar fi fost mare lucru să semneze și el, o va face dacă asta îl va ajuta să-i ducă ușurel, ușurel pînă la culmea dealului și să le dea drumul la vale către Comuna. Dar pînă atunci începuse să devină sincer interesat, curios de ce aveau de gînd să facă domniile lor în Vladia. Chiar în Vladia lui, nici măcar aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-o cu precizie, toți cei care au semnat adeziunile la programul celor doi ofițeri cu vise bonapartice. Nici n-ar fi fost mare lucru să semneze și el, o va face dacă asta îl va ajuta să-i ducă ușurel, ușurel pînă la culmea dealului și să le dea drumul la vale către Comuna. Dar pînă atunci începuse să devină sincer interesat, curios de ce aveau de gînd să facă domniile lor în Vladia. Chiar în Vladia lui, nici măcar aceea a domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aceea... Ușa era deschisă, putea crede că domnișoara K. F. într-adevăr îl aștepta. Și de ce să nu creadă, dovadă era ușa deschisă. A urcat în fug scările, cînd a ajuns sus gîfîia. Putea fi numai din cauza emoției. A deschis ușurel ușa de un alb orbitor, salonul era luminat ca în zilele de altădată cînd prințul Pangratty se afla în vilă. Domnișoara K. F. stătea ca întotdeauna într-un balansoar, cu spatele către intrare, privind în întuneric. Ca militar știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceea ce-l privea, Mihail se dovedea a fi inteligent într-adevăr, nu putea merge mai departe. O dată ce a ajuns pînă la el, la prințul Basarab Cantacuzino, mai departe nu avea unde merge, aici ere capătul, sfîrșitul cercetării sale. A zîmbit ușurel, atît cît să-i dea de înțeles că este este acord cu propunerea lui de a discuta deschis. "Deci..." Mihail s-a aplecat peste masă înspre el, ca pentru a se face auzit cît se poate de bine și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deal. Se opintea la fiecare mișcare dar nimic n-ar fi putut s-o oprească din drum. Ema se întoarse cu bunica de mână. Luana tocmai aluneca la vale. Bica o privi cu seriozitate. Ai grijă, îi spuse. Ia-o ușurel. Acordul bunicii îi dădu și mai mult curaj. Văzând că metoda dă roade, Luana perseveră. Și în timp ce copiii își făceau cruce și se rugau pentru ea la "Doamne Doamne", până în seară, învăță să meargă pe bicicletă. Dan și Ema ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era o femeie frumoasă. Avea părul galben pai, ochii ca marea și privirea pătrunzătoare. Își plimba personalitatea puternică și inteligența vie pe un trup superb, îmbrăcat fără cusur. Luana se declara admiratoare convinsă ori de câte ori avea ocazia. Sanda îi tempera elanul. Ușurel, copile, mătușa Anda nu e chiar așa cum o vezi tu. Mâța blândă zgârie rău. Fetița nu accepta, nicicum, că ar putea să se înșele. Mătușa îi vorbea întotdeauna frumos, îi aranja rochița când trecea pe lângă ea, îi dădea spre lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În așteptare, fără să Încerce măcar să-și șteargă șiroaiele de lacrimi care-i curgeau pe obraji. — Vreau să aflu, a spus el În cele din urmă, vreau să aflu ce-i cu familia mea. Karl a oftat. și-a așezat ușurel furculița pe marginea farfuriei, apoi s-a aplecat și s-a sprijinit În coate. A ridicat brațele și s-a uitat intens la palme, de parcă Își descifra acolo tainele vieții. și-a lăsat fruntea În mâini și a oftat din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ferestre ca să nu intre stropii de ploaie În cameră. Adam azvârlise cearșaful subțire cu care era acoperit, ea i l-a tras până pe piept, cu mișcări blânde, ca să nu-l trezească. — E caraghios să te văd așa, a chicotit Mick ușurel. — Cum așa? — știu și eu... Agitată, ca și cum n-ai fi sigură de ce faci. Nu te-am știut niciodată altfel decât perfect stăpână pe tine Însăți. Nu te-am văzut niciodată, hm, cum să zic, atât de tandră. — Vrei să zici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și tu unul dintre ai noștri, Îți faci datoria. Ești unul dintre ai noștri acum, dragă prietene, unul dintre ai noștri. A aruncat țigara abia Începută, l-a apucat pe Adam cu amândouă mâinile de umeri și l-a strâns ușurel. Arăta În același timp tandrețe, fervoare și Încredere, iar Adam și-a spus: Da, sunt cu adevărat prietenul lui, Însemn ceva pentru el. și-a Înclinat capul În semn de Încuviințare, prietenia arătată de Din Îl liniștise oarecum. Din Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care sclipește. Adam Îi aude ticăitul, chiar dacă cei din orfelinat vorbesc. Vorbesc despre el. Da, e la orfelinat. Recunoaște locul. El e bine? Întreabă femeia. E bine, da, e bine. Însă Îl tulbură lumina, nu ridicați storul. Respiră Adam, așa, ușurel. Ești bine. Pe deasupra celorlalte glasuri e unul pe care Îl aude distinct. 26 Unul dintre cele mai vestite tablouri indoneziene poate să fie confundat cu ușurință, la prima vedere, cu o lucrare europeană destul de convențională din secolul al nouăsprezecelea. Înfățișează
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o să continue să gândească În felul ăsta. Numai că la un moment dat trebuie să privim toți lucrurile În față, până și eu. — și ce-i de făcut? — Nu știu. Chiar n-am nici o idee! Câțiva stropi de ploaie băteau ușurel darabana pe acoperișul de zinc dinspre grădină. Pata turcoaz a unui nor vagabonda În depărtare pe cerul Jakartei, altfel lipsit de culoare. Uneori, la sfârșitul anotimpului uscat, e o vreme ca asta, când sunt așteptate primele ploi. Pică doi-trei stropi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă, nu i se auzea respirația. Se făcu liniște nu se mai auzea nimic, nimic. Ea săltă ușurel capul, privi către fete apoi își strecură picioarele în afară de plapumă, se ridică încet, oftând... Cele două fete avuseseră o discuție despre oftatul mamei. Se duce fără nici o plăcere, îi spuse Carmina. Și atunci de ce se duce? întrebase cu logica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vase, ceștile desperecheate întoarse cu fața în jos pe farfurioară. Ba o să mă duc, spuse, o să mă duc până se termină de cules via. O să mă duc. Tatăl își tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea către fereastră. Caisul își mișca ușurel crengile. Dar el nu la crengile caisului se uita. La miopia lui avansată, fereastra se transformase într-o dâră luminoasă, fără contururi precise. Culesul era pe sfârșite. Pe la prânz, o oră, două, soarele tot mai reușea să dogorească, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
limba, după care se apropia de pat, făcea un salt peste trupul Carminei, poalele albe ale cămășii de noapte fâlfâiau ca aripile unei păsări, arcurile patului pocneau, intra imediat sub plapumă, se cuibărea acolo și o auzeai cum respiră ușor, ușurel și cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese pitită pe undeva, la pândă, după șifonier sau după ușă, spiona curioasă, încrețindu-și nasul pistruiat, de încordarea cu care-i urmărea pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și cuțitul, privea serioasă în farfurie, mesteca domol, cu gura închisă. Părea deosebită, separată de ei... Carmina încercă să recompună în minte figura mamei, o văzu blondă, slăbuță, cu pielea albă, lucioasă, o figură fragilă, timidă ce părea că plutește ușurel pe covoare și, dintr-odată, privind-o pe Fana, realiză că nu de prezența celei moarte se temea ea. Fana avea un fel de a gândi rectiliniu, o umbră, o amintire nu însemna un pericol, ea se temea de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
m-am întins pe cearceaf m-am gândit la tine, la o noapte când te-ai lăsat furat de somn. De obicei eu ședeam trează în pat, lângă tine, îți așteptam plecarea, tu te ridicai încet de lângă mine, te mișcai ușurel deși știai că nu dorm, îți plăceau gesturile furișe, te prindea ipostaza de a te retrage din casa mea ca un vinovat. Atunci însă ai adormit profund și într-un târziu am ațipit și eu. Mă trezeam des și pipăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încep cei 2 mușchi, hei?! realizez, arată bine! asta n-aveam de unde să știu ieri, vorbesc mult, ce naiba am de vorbesc atât? înainte nu clămpăneam așa de mult și mă epuizez la un moment dat, vorbim și fumăm și înaintăm ușurel de pe jos pe marginea patului și el se întinde îmbrăcat, nici așa?!... se doarme sub pătură, zic eu cu tupeu de femeie inteligentă, ha, ha?! și-l acopăr și pe el, după ce-i pun ochelarii peste cărți, stăm înveliți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau. Printre ei, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi se depărtară. Deodată se alinară adâncurile și soarele străluci orbitor în toată poiana.” Mihail Sadoveanu - Codrul Vara la țară Ce frumos e la țară în timpul verii! Se coace grâul. Din zori până-n seară te îmbeți de mireasma văzduhului parfumat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu limba după urechea ei. Cu precizie. Cred că-i place parfumul Célèbre, de vreme ce-mi face și mie asta, cu o privire louche. Privire dubioasă. Eu te ling pe tine? Tu de ce mă lingi pe mine? își strîmbă ușurel năsucul fin reporterița. Îi spun să iasă și se execută, bombănind: Ștele tău de muiere! Șichy vrea să plece și ea. "Vai, ce tîrziu e!" Se ridică și privirea i se prinde iarăși de vitraliul lui Rusalin stilizări de berze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ierta. Broaștele e știut se transformă în prinți. Dar și prinții se transformă în broaște după ce-i săruți. Ai grijă, surioară. Saint-Beuve scria că domnul de Balzac nu știe să dezvolte o situație. Eu știu? Nici atîta. Dar am încredințarea ușurică, naivă că ficțiunea poate provoca realitatea. De-asta mă și prind să le rescriu destinul. E o șansă vagă, infimă, dar o să mă străduiesc. Poate că din crăpătura banalului (bateria îndărătnică) o să se ivească o dragoste mare. Apăs pe mînerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înaintez pe șoseaua în beznă. E atîta liniște încît, spus cu o imagine destul de obosită, ca și mine, aud "foșnetul" zăpezii. Mica melodie "Pe fiecare clipă bubuie un fir de nisip" Cristian Simionescu, Frunza asta umană 3 martie, 2003 Înțep ușurel nervul hîrtiei cu buchiile mele și hîrtia mă îngăduie. Mi-am pregătit deja alte voci, alte încăperi, într-un cuvînt, altă narație, alt roman. Mă laud că știu ce va face cutare personaj, cutare ființă, ce-o să se întîmple în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se petrece ceva fantastic, îi mai auzeam spunînd pe unii dintre ei, iar eu îmbărbătat de atitudinea lor, haideți, ciuguliți, lingeți, bucurați-vă sufletele, veneau cîrduri, stoluri, turme. Pînă cînd ai apărut tu și totul s-a dus de rîpă, ușurel Părințele, despre ce vorbești? Cine scăpase frîiele din mînă? Posibil să mă fi luat puțin valul, evenimentele începeau să se precipite, tot tineretul ăla care era în jurul meu mă agresa, nu-mi dădea pace, treci pe invers, Părințele, mi-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]