279 matches
-
fi atribuită unui scurtcircuit între valoarea activelor și actul estimării, numit efectul de avere. Reflexivitatea ca normă Reflexivitatea funcționează și în viața de zi cu zi, dar este mai greu de analizat și de demonstrat decât pe piețele financiare, din cauza ubicuității ei. Reflexivitatea nu constituie o deviere de la normă, ci norma însăși. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să evităm greșeala de a confunda reflexivitatea cu procesul expansiune-recesiune. Ea poate avea numeroase forme și dimensiuni. Pe piețele financiare, așa-numita teorie
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
cum ar zice Ion Barbu - a cîntecului, Într-un discurs ce-și reia și variază la nesfîrșit pretextele, cu atît mai mult cu cît tiparul strofic, armonia ritmică, muzicalitatea rimei Încurajează menținerea atmosferei incantatorii. Ca să sugereze intensitatea sentimentului erotic și ubicuitatea luminoasei prezențe a femeii iubite ce iradiază În toate lucrurile din jur, poetul multiplică spectaculos elementele de relație, fie la nivelul versului („Te simt În glas, În buză, În respirație,-n carte”, „Nu știu ce țipă-n tine: foamea, trecutul, marea”, „Sărutul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
numărul de tranzacții ce se realizează administrativ, intern, În cadrul organizației și cele care se Înfăptuiesc pe piață. El devine astfel interesat de eficiența sistemului economic global și nu doar de tranzacțiile singulare. Apelând la o comparație inedită menită să reliefeze ubicuitatea organizațiilor, H. Simon (1991) Încearcă să-și Închipuie un vizitator de pe o altă planetă care, apropiindu-se de Pământ, privește printr-un telescop ce relevă structurile sociale. Ce vede acesta În sistemul economic? Firmele Îi apar ca arii, să spunem
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Conceptul are conotații atât descriptive, cât și instrumentale, dar mai ales normative. Substanța noțiunii este de natură etică. Acest concept se impune În opinia publică schimbând modelul clasic de percepție a corporațiilor. Un indicator al instituționalizării acestei abstractizări Îl reprezintă ubicuitatea folosirii sale În cursurile de management, În programele de MBA (Master of Bussiness Administration) și, În general În discursul public (inclusiv academic) actual În domeniul managementului corporațiilor. Vom prezenta, În continuare, evoluția socială a noțiunii de responsabilitate socială a corporațiilor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
spre scopuri, finalități și prescripțiile instituționale atotcuprinzătoare. Astfel, În așa zisele medii instituționale, activitățile sunt funcționale În măsura În care sunt decuplate de structurile organizaționale care exprimă sisteme de credințe instituționalizate (Scott și Meyer, 1991:124 - 5). Pe de altă parte, am arătat ubicuitatea infuziunii instituționale chiar și În acele medii În care, aparent, tehnologiile de producție sunt reificate. O concepție mai nuanțată este aceea În care acțiunea și instituțiile sunt interdependente, iar nu „decuplate”. Instituțiile modeleză acțiunea și aceasta modifică incremental instituțiile prin
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
au adesea aspectul conflictelor de interese, devin „politice” și sunt relevante pentru organizarea societății. Atrăgând politic atenția asupra sferei private, feminiștii au scos la suprafață ceea ce era ascuns „vederii” teoreticienilor politicului: corpxe "„corp"ul, sexualitateaxe "„sexualitate", violența. Feminiștii au negat ubicuitatea libertății, arătând privilegiile de sex în exercitarea ei. Au chestionat, de asemenea, sensul libertății: acela de a sacrifica emoțiile și problemele domestice în favoarea rațiunii și a problemelor publice (Landesxe "„Landes,Joan", 1988, p. 2). Dualismul sferelorxe "„dualismul sferelor" (publică și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
unei agende a emancipării, cu referire preponderentă la nedreptatea din sfera domestică. Prefer să adopt termenul de „sferă domesticăxe "„sferădomestică"” în privința comunismului (așa cum îl folosește și Ecaterina Oproiuxe "„Oproiu,Ecaterina"), fiindcă cel de sferă privatăxe "„sferaprivată" este impropriu în condițiile ubicuității statului, ale amestecului acestuia în viața indivizilor, la proporțiile conferite în comunismxe "„comunism". Autoarea menționată mai înainte a militat deschis împotriva prejudecăților în privința femeilor. Simpatiile ei nu se îndreaptă înspre feminismul liberal, al drepturilor individuale, ci spre justificări ale emancipării
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
erau prinși sau nu. Sentimentul de vinovăție a jucat un rol major în anihilarea rezistenței împotriva politicii oficiale. Uzurpând controlul femeiesc, dar și pe cel bărbătesc asupra facultăților reproductive (existent în contextul patriarhatului tradițional), statulxe "„stat" totalitar își putea manifesta ubicuitatea, precum și parentalitatea represivă. Acest mod de acțiune din partea statului a generat mecanismele cotidiene ale duplicității (schizofrenia între discursul oficial și cel particular), o prefăcătorie generalizată de tipul: „Zi ca ei și fă ca tine”34. Aceste mecanisme ale supraviețuirii prin
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
că femeile ori nu au drepturi, ori nu au șanse să își exercite pe deplin drepturile, feminismul socialist îl sesizează mai ales în existența diviziunii sexuale a muncii și a discriminării importanței acesteia în funcție de sex, iar feminismul radical îi relevă ubicuitatea. Relațiile dintre femei și bărbați, susține Pasti, sunt puternic impregnate și determinate politic. În felul în care s-au configurat politicile românești, ele conduc spre politici ale „inegalității prin naștere”. O parte dintre noi, partea femeiască, este dominată și dependentă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
putut face umbră sau, dacă a lăsat-o să pătrundă, a retribuit-o inegal, pentru a o descuraja și imobiliza, pentru a o ține veșnic în limitele de inferioritate din care nu va trebui să iasă.” (Calypso Botezxe "„Botez,Calypso") Ubicuitatea patriarhatxe "„patriarhat"ului, încurajată de lipsa feminismului politic, face ca povestea „părții leului”, despre care scria Calypso Botezxe "„Botez,Calypso" (pe vremea când încerca să îi convingă pe politicienii români să ne recunoască dreptul de vot), să pară o poveste
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
vorba de experți, de savanți, de reguli (deontologice), de "academii invizibile" (concept economic al anilor 1950), pe piețe totul are ca scop demultiplicarea bunurilor și reducerea incertitudinilor privitoare la valoarea lor. Mass-media joacă un rol-cheie, deoarece permit dezvoltarea unei adevărate ubicuități, cu mare risipă de afișe publicitare, anunțuri și emisiuni promoționale. Spațiul public a devenit, în mare parte, un spațiu comercial (Habermas, 1962). Actorii multiplică strategiile de ocupare a spațiilor și a timpului: ei produc evenimente simultane, false coincidențe, acționând împreună
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și artiștii. Înmulțirea evenimentelor ca târgurile internaționale (FIAC) sau marile manifestări (Bienala de la Veneția) este un mijloc de a construi rețele, de a reduce incertitudinile, de a produce consens și convenții. Mondializarea rețelelor permite "oligopolizarea" și manipularea gustului, creează o ubicuitate care legitimează lansările noilor artiști și, mai ales, face imposibilă confruntarea cu alte gusturi, mai puțin generalizate, deci mai puțin puternice. Elemente de dispută Este important să prezentăm elementele din cauza cărora o paradigmă nu este acceptată în mod uniform de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
adevărat un fir epic bine conturat, personajele feminine domină sau sunt indispensabile în șaptezeci și nouă. Decameronul poate fi considerat o lume a femeilor. Dacă se realizează un recensământ al provenienței acestor doamne, observăm că toate categoriile sociale sunt reprezentate. Ubicuitatea feminină este unul din semnele concrete ale unei noi epoci culturale pe care Boccaccio o anticipă.49 Situația preponderenței personajelor feminine în operele chauceriene este asemănătoare cu cea întâlnită la confratele său italian, principiului feminin i se acordă un loc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
adevărat un fir epic bine conturat, personajele feminine domină sau sunt indispensabile în șaptezeci și nouă. Decameronul poate fi considerat o lume a femeilor. Dacă se realizează un recensământ al provenienței acestor doamne, observăm că toate categoriile sociale sunt reprezentate. Ubicuitatea feminină este unul din semnele concrete ale unei noi epoci culturale pe care Boccaccio o anticipă.49 Situația preponderenței personajelor feminine în operele chauceriene este asemănătoare cu cea întâlnită la confratele său italian, principiului feminin i se acordă un loc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
anti-subiectul, trei ritualuri de inițiere etc.) era posibilă degajarea unor invariante, susceptibile de multiple investiri semantice. Trei probe însemnate a căror articulare constituie o poveste (figurativă) completă definesc schema canonică: • proba de calificare: eroul este înzestrat cu instrumente magice, invizibilitate, ubicuitate etc.; • proba decisivă: subiectul realizează acțiunea (acțiunile) cu care a fost mandatat (uciderea forțelor răului, eliberarea victimelor acestora etc.); • proba de glorificare: subiectul este recunoscut pentru ce este și ce a făcut (Harap-Alb îl demască pe spîn, Cenușăreasa este recunoscută
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
b) Zborul lui Icar Spuneam cu riscul de a fi "selectat" în Clubul Virtual al "Specialiștilor" Care Se Uită și nu Înțeleg Nimic (CVSCSUȘNÎN) că o dimensiune a războiului actual și al războiului în general este războiul pentru piețe. În ubicuitatea actuală, am putea vorbi și despre o piață a războiului. Există cereri, există oferte. Milton Friedman spunea că piața reprezintă cel mai inteligent mecanism economic. Ce mi se pare important de semnalat, pentru că se discută despre dinamica piețelor emergente, este
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
din noi; Eul este minciuna. Ființa este unică; Eul este multiplu. Ființa este cuvîntul perfect; Eul este ignoranța. Ochiul în triunghi, care vede tot, știe tot și veghea ză asupra tuturor simbolizează Ființa, omniprezentă și omniscientă. Ființa este unitate și ubicuitate. Ereziile le creează Eul, nu fac parte din ontologia Ființei. Aceasta alege modul și momentul contactului nostru cu materia, pentru a ne îmbogăți prin experiență. Ea poate alege orice formă, ținînd seama însă și de meritele și de necesitățile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cu sine și ca trecut, și ca prezent, și ca viitor pentru fizică. Evident că pentru varianta ei clasică, îndoielile în privința obișnuințelor cognitive ale fizicii survin la nivelul cuantic, unde cauzalitatea lineară nu este de ajutor ca model explicativ, când ubicuitatea elementelor suspendă timpul, iar nonlocalizarea anulează spațiul cu sensurile lor primare, de exemplu (Bohr, 1969). În fond, fizicienii reproșează Economiei ceva ce este imposibil de făcut în legătură cu obiectul ei: să se marcheze predictiv începutul și sfârșitul unor procese, să aibă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o asemenea societate, Puterea nu se lasă amăgită de un delator, abil, desigur, dar despre care știe cât e de corupt, de compromis, căci regele și instanțele statului monarhic supraveghează societatea „fără întrerupere și fără omisiuni” (Foucault, p. 210). Această ubicuitate îi conferă puterii laice virtuțile Puterii Divine, înfățișată aici „ca o privire fără chip care transformă întregul corp social într-un câmp de percepție” (ibid., p. 216). Regele poate fi asimilat la fel de bine lui Dumnezeu sau Big Brother-ului orwellian. El
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să disimuleze vârsta atât de înaintată a teatrului, să-i camufleze ridurile, să-l întinerească prin inserția de instrumente care transformă deopotrivă scena și culisele într-un teritoriu supravegheat necontenit. Nimic nu scapă de sub controlul mașinăriilor care au invadat platoul. Ubicuitatea lor este absolută, dar, ca și în societate, tot explorând și tot pândind, peste ce-or da ele oare, ce-or descoperi oare? Și ce se întâmplă dacă, la Sellars sau la Castorf, supravegherea nu e decât simptomul unei supra-supravegheri
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în privința supravegherii, să-și definească propria lor relație și pe cea a teatrului cu timpul. Răspunsul la aceste întrebări implică o opțiune: fie masa lui Planchon, fie tehnologiile lui Castorf. Timp al actualității? Timp al Antichității? În loc de concluziitc "În loc de concluzii" Ubicuitatea controlului și insulițele supravegheatetc "Ubicuitatea controlului și insulițele supravegheate" În Tratative, Gilles Deleuze revine de câteva ori - dovadă a importanței acordate diagnosticului! - asupra trecerii de la societățile disciplinare la societățile actuale, „societăți de control” care încetează să mai funcționeze pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
propria lor relație și pe cea a teatrului cu timpul. Răspunsul la aceste întrebări implică o opțiune: fie masa lui Planchon, fie tehnologiile lui Castorf. Timp al actualității? Timp al Antichității? În loc de concluziitc "În loc de concluzii" Ubicuitatea controlului și insulițele supravegheatetc "Ubicuitatea controlului și insulițele supravegheate" În Tratative, Gilles Deleuze revine de câteva ori - dovadă a importanței acordate diagnosticului! - asupra trecerii de la societățile disciplinare la societățile actuale, „societăți de control” care încetează să mai funcționeze pe baza circumscrierilor, a delimitărilor stricte. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ca să revenim la Deleuze -, în comparație cu omul din societățile disciplinare, cu o identitate mai puternic marcată, „omul controlului este mai degrabă ondulatoriu, așezat pe o orbită, pe un fascicul continuu” (p. 244). El nu știe ce e discontinuitatea, fiind supus permanent ubicuității controlului, a cărui expansiune nu mai cunoaște limite: controlul definește condiția vieții moderne. Întreprinderile care-i furnizează material prosperă, serviciile de informații îl practică fără restricții. Ceva neliniștește însă: vidul legislativ. Cine decide și cine permite acest control? Ni se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
putere omniprezentă și nevăzută le urmărește fiecare pas (și, evident, cu speranța că o să izbutească să i se sustragă; chiar și controlul generează rezistență... cu tot caracterul lui „divin”). Pe scurt, la nivel global, omul modern se vede supus deopotrivă ubicuității controlului și insularizării supravegherii. Ambivalența acestei bipolarități devine evidentă de îndată ce observăm modul în care cinematograful și teatrul se poziționează în raport cu perechea control/supraveghere. Cele două arte se despart în acest punct, ca și cum fiecare dintre ele ar presupune că se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și de folosirea excesivă a tehnologiei science-fiction: ecrane, circuite și conexiuni cu creierul uman, mașini de prospectare a crimei..., tot arsenalul instrumentelor de control care sperie și, totodată, fascinează publicul. Cinematograful mizează astfel pe incertitudinea care reunește panica produsă de ubicuitatea controlului și seducția neliniștitoare a imaginarului tehnologic. Spectatorul crede, deși nu îi vine să creadă... realul și irealul se confundă. În versiunea sa cinematografică actuală, „controlul” este în egală măsură constatare și proiecție, adevăr imediat și spaimă viitoare. Teatrul, în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]