175 matches
-
singură lună și decisese deja, cu aleasa inimii lui, să se retragă la casa lor, să se căsătorească... 190 DANIEL BĂNULESCU director. Domnul străin era foarte înalt - să fi avut vreo doi metri -, mătăhălos, ocarină borcănată, mustăți în furculiță, o uitătură de parcă i se furaseră boii de la bicicletă, părul albit. Complicii mei se ghemotociseră sub o masă și nu l-au văzut. Am discutat lângă fereastră, convingîndu-mă de trei ori că tot ceea ce dorise dumnealui era să ne spună era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să te-ncalte, să-ți cumpere ce vrei și să-l iubești. - Și ăla cine-ar fi? - Păi cine să fie? Eu! Ochii ei se așternură într-o parte. Paraschiv ședea la masă și-o privea. Bea tăcut, în dușmănie. Uitătura lui era verde și rea. Îi fu frică țigăncii, dar îi și plăcu. Simțea gura fierbinte a meșterului lângă obraz, palma lui lată și plină care-i umbla pe spate și i se făcu a dragoste. Străinul vorbea într-una
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de lemn ghintuit, ca de cetate. Mai era vreme până să vină și ceilalți angajați, care deschideau încăperile întunecoase, cu ferestre înguste, cât să se strecoare prin ele o gură de tun. Din tablourile înalte te priveau bărbați țepeni, cu uitătură severă, și femei împietrite în rochiile grele, strânse pe talie. În anumite ceasuri ale zilei, razele pătrundeau prin ferestre ca niște lame de cuțit, ajungând până în cele mai ferite unghere, și atunci armurile luceau scurt, ca o cremene izbită de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de alții să nu alunece, povârnișul era, uneori, atât de abrupt, încât se temeau că, dacă se vor duce de-a berbeleacul, nu se vor opri până în piața cea mare a orașului. Primul care se dezmetici fu Chisăliță, care la uitătura în jos era mai ager decât la căutătura în sus. — Băga-mi-aș... ! exclamă, arătând mușuroiul de la poalele dealului. Dintre gunoaie ieșea, de la cot în sus, o mână cu degetele rășchirate. Bunelu privi în vale dezamăgit. — Zău dacă aș fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în curte și urmări de acolo pe suspecți, care merseră până la capătul celălalt al străzii, apoi, foarte tihniți, se întoarseră înapoi, astfel încît Ioanide, intrat acum în birou, îi putea vedea de la fereastră cum treceau nepăsător, fără a arunca vreo uitătură în dreapta sau în stânga. Ioanide avu impresia că ipochimenii filau pe cineva între două puncte apropiate ale străzii, centrul fiind casa lui. Ideea îi apărea absurdă, probabil că pândeau o servitoare, dar doi? Arhitectul trecu în sufragerie, unde, contrar obiceiului, găsi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a da un preaviz categoric acelora care vor să ne prăbușească în întunecimile evului mediu. Acuzatul, vânăt la față, ciuruit de furunculoză, trădând sângele său bolnav, privește încruntat sala indignată, drapat de regizorii săi într-un costum național de operetă. Uitătura feroce, ochii săi mici aparțin criminalului înnăscut și produc în sală o impresie penibilă." Ar fi inutil a copia în întregime reportajele, esențialul este de a urmări modificările produse de ele în spiritul lui Ioanide. Extragem deci ceea ce l-a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și tivit cu horboțele,/ O ie albă numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La scufa albă își lega cordele/ Aidoma cu gulerul și ele,/ Iar sus pe frunte-și înnoda maramă./ și-avea o uitătură...mamă, mamă.../ Sprâncenele subțiri, ca din condei,/ și negre, tot la fel cu ochii ei./ Mai mândră arăta la-nfățișare/ Decât un pui de păr când dă în floare,/ Mai gingașă ca lâna unei miele.../ La brâu ține un săculeț
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și tivit cu horboțele,/ O ie albă numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La scufa albă își lega cordele/ Aidoma cu gulerul și ele,/ Iar sus pe frunte-și înnoda maramă./ și-avea o uitătură...mamă, mamă.../ Sprâncenele subțiri, ca din condei,/ și negre, tot la fel cu ochii ei./ Mai mândră arăta la-nfățișare/ Decât un pui de păr când dă în floare,/ Mai gingașă ca lâna unei miele.../ La brâu ține un săculeț
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
erou i se pare că recunoaște expresia din privirile văduvelor care își pierduseră în luptă soții, din privirile mamelor care își pierduseră fiii. Oare în clipa aceea Coriolan nu intuiește vag că, încremenită în tăcerea ei, Virgilia are și ea uitătura fixă și îngrozită a femeilor care au văzut moartea cu ochii, care au privit-o drept în față? Doar ea îi vede alteritatea monstruoasă, doar ea îi citește dintr-odată pe chip asemănarea cu Richard al III-lea sau cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se zăvorască într-un coridor subteran, acolo unde sălășluia vrăjitoarea cetății. Șobolanii pătrund în sala tronului, unde, într-o parodie anticipând, prin pronunțatele contururi distopice, Animal Farm, "un șobolan mai frumos și mai sprinten, cu chip mai arătos și cu uitătură mai semeață", devenit căpetenie ad hoc, proclamă cu emfază victoria. Informat că Wilhelm Temerarul a scăpat totuși, proaspătul zbir cere nimicirea ultimului om. Printr-o stranie inversiune de roluri, șobolanii înspăimântați își anunță stăpânul că Wilhelm se apropie și că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
asurzitor, de răsuna tăria, iar eu, cu tot curajul și toată vitejia, am luat-o la picior, afurisind în minte pe tartorul turbat că nu-l putui cunoaște pe celălalt fîrtat, blajin, modest, cucernic, vărgat din loc în loc, sfios la uitătură, deși cu ochi de foc, și bun cu șoricimea și el tot neam de soi... cu coada și urechile ca noi..." "Vai, fiule, vorbești despre Cotoi! Sub mutra sa senină, smerită și blajină, împelițata asta de jivină e în război
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
prințul Ștefan, urmați de cinci mari boieri, grupați întâi trei și apoi doi. În spatele lor, la câțiva pași, înainta exaporitul. De obicei sultanul la audiențele pe care le acorda nu spunea nici cuvânt și nu arunca nici cel puțin o uitătură, rămânând ca o stană, cu privirea tâmpă, fixată undeva pe direcția nasului său sumețit trufaș în sus. Acum însă, probabil sfătuit de sultana validé, care primise de la domnul valah un dar de cincizeci de pungi, sau poate impresionat de propriul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era printre cei cinsprezece din clasă. Nu a reușit să ia vreun premiu În toți acești ani, cu toată strădania părinților de a face cadouri profesorilor, doar de vreo două ori a luat mențiune. Nici frumos nu era; avea o uitătură cam sașie Însă era un bărbat norocos. Nu știu cum făcea că avea totuși lipici la fete dar nu s-a putut hotărî pe care dintre atâtea, să aleagă una și să se Însoare, că, iată, trecură anii și s-a trezit
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
am curajul să privesc totul în față? - himera, himera mea! Fusta mini, șocantă, rafinată și vulgară, pantofii cu toc înalt scâlciați de laba lată a picioarelor. 139 Poziția de model, cu ambele palme pe un șold scos mult în afară, uitătura languroasă, rânjetul de nedescris, totul. Cineva spunea ceva, ceilalți râdeau, strigau, aplaudau, eu priveam ființa aceea, masca aceea, viermele acela dintre aripile de treizeci și patru de ani anvergură ale vieții mele. Nici n-am priceput de îndată cine era în spatele fațadei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și am plecat de la raport hotărât să mă remarc în fața lui Dumnezeu însuși. Primul apel a fost mai rău. Am fost prezentat colegilor de schimb de către sergent și, în loc de aplauze, m-am ales cu un larg sortiment de priviri circumspecte, uitături urâte și căutături chiorâșe. După citirea rezumatului infracțiunilor, doar șapte oameni din cei aproximativ cincizeci și cinci s-au oprit să-mi strângă mâna și să-mi ureze noroc. Sergentul îmi făcu un tur tăcut al secției, după care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și acest lucru mă făcea atât de gelos, că nu știam ce să-i fac ca să mă răzbun; scorpie mică, neîmblânzită, ea simțea jocul și se Întorcea spre mine, privindu-mă cu prefăcută naivitate, iar eu o fulgeram cu o uitătură distrugătoare, la care ea răspundea cu falsă mirare de inocentă martirizată de obsesiile unui Othello bolnav de sine. Privirile noastre deveneau acum, când tandre chemări corporale spre ceva bănuit, dar Încă interzis din frică și timiditate, când cuțite de Înjunghiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
goală, știind că nu o vor mușca nici pe ea. — Cu mâinile pline de șerpi arătai precum Meduza. — Asta cine e, vreo vedetă de rock? — Nu, e un personaj mitologic. Cea care și-a omorât copiii? Întrebă ea, cu o uitătură suspicioasă. Beth, mereu pregătită să riposteze unui afront, oricât de voalat. — Nu, aceea a fost Medeea. Meduza a fost o femeie din mitologia greacă și care, având șerpi În loc de păr, Îi prefăcea În stană de piatră pe toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îi făceau cu ochiul. Plictiseala asta nesuferită! La ora 4 o să se ducă la Leo’s Hideaway. Ora 3.53: În bar intră Bobby Inge. Luă un taburet. Barmanul Îi turnă ceva de băut. Jack merse spre el. Barmanul nervos: uitături speriate, mîini tremurînde. Inge se răsuci, iar Jack spuse: — Poliția. MÎinile la ceafă. Inge aruncă băutura spre el. Jack simți gustul de whisky. Whisky-ul Îi arse ochii. Clipi, se Împletici și căzu orbit la podea. Încercă să tușească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu ten deschis la culoare, aproape mulatru. Un ochi umflat, Închis. Buze tumefiate și crăpate. Nasul zdrobit, cu suturi la ambele nări. Ed luă cuvîntul: — Se pare că amîndoi am Încasat-o. Coates se uită la el chiorîș, cu o uitătură fioroasă. Ed Îi scoase cătușele și aruncă pe masă țigările și chibriturile. Coates Își dezmorți Încheieturile. Ed zîmbi. — Ți-au zis Sugar Ray de la Ray Robinson? Nici un răspuns. Ed se așeză pe al doilea scaun. — Se zice că Ray Robinson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
stîlpi din gard. Jack ridică mîinile. — Polițist! SÎnt polițist! Veniră Încet spre el, Îl percheziționară - niște amărîți de Începători. Puștiul mai Înalt Îi găsi actele. — Ia te uită, Vincennes! Parcă erai un fel de erou, nu? Jack Îi aruncă o uitătură urîtă și Îi propti un genunchi la ouă. Puștiul se prăbuși. Celălalt puști se uită prostește la el. Jack porni În căutarea unui loc unde să bea. Găsi o tavernă la șosea și dădu o comandă serioasă. Două pahare Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
seninătate și o calmă așteptare. Știe că dintre toți cei de față el este deja mort, iar momentele următoare nu vor face decât să consemneze acest fapt în termenii fizici ai acestei lumi. Von Streinitz mai văzuse o astfel de uitătură, a omului împăcat cu inevitabilul și care nu cere nimic, la un partizan sârb executat de soldații italieni. Tăcerea îl umple de nervi pe Schultz. Pierzându-și răbdarea, îl lovește pe Dussek cu pumnul în plină față, răcnind cât poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
impulsuri, nu părăsii casa și nu fugii într-o pădure, cu puținul glas care îmi mai rămăsese îi spusei Matildei: "Mă internez! Am cancer." Ea ascultă fără să tresară această declarație, cu o răceală directă și totală, exprimată printr-o uitătură dintr-o parte, cu pleoapele pe jumătate închise și eu gura strâmbă, sub un rictus de infinit dispreț, a cărui urâțenie mă făcu să mă întreb dacă mai văzusem vreodată în viața mea o femeie atât de pocită. " De ce într-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu mă apropiai bine și nu apucai să-i adresez un cuvânt, că se feri parcă de ceva ridicând ușor palmele: Nu, nu... Vă rog!... Nu, nu..." Și se întoarse și ieși, dar fără grabă, mișcîndu-și ușor pletele într-o uitătură circulară și timidă înainte de a se angaja iar în ușa batantă. O urmai. Ar fi pentru mine o mare bucurie dacă ați accepta să luăm masa împreună", îi spusei în șoaptă în lumina deasă de afară Și atunci ea, ferindu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
opt... simulate. ― Și câte de luptă? se interesă Vasquez. Gorman voia să pară indiferent. ― Păi... două. Trei cu ăsta. Vasquez și Drake schimbară priviri cu înțeles. Comentariile erau inutile. Expresile lor erau destul de elocvente. Ripley îi adresă lui Burke o uitătură acuzatoare, acesta răspunse printr-o ridicare de sprâncene, ce putea însemna: Eu sunt civil. Nu eu numesc pe ofițerii pentru misiunile militare. Ceea ce era un argument jalnic în apărarea lui. La ce bun să mai discute? Se apropiau de Acheron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
MODERNĂ Testul nr. 62 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: MANOLE: Din singurătate am purces să clădesc, dar, veșnic în vuiet și larmă ropotul de copite subpământene vine cu noaptea - și în vârtej cărămidă de cărămidă se sfarmă. Cu uitătură din altă lume tu îmi șoptești aceeași povață: jertfa! Ci eu, părinte, nu pot, nu vreau și nu pot! Pentru a fi bun de-o ispravă atât de întunecată, trebuie să fi clădit mai puține altare decât Manole și trebuie
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]