5,157 matches
-
pasiunile culturale, consfințind dreptul cumpărătorului de a savura aroma franțuzească, dacă pentru aceasta a plătit, nu însă și dreptul acestuia de a-i citi pe scriitori în versiuni autentice, preferabil ne varietur. Dacă această lege lipsește, n-ar trebui totuși uitată legea nescrisă a bunului simț și a conștiinței profesionale a respectului pentru lucrul temeinic făcut. Dar să nu ne hrănim cu iluzii. Mai bine să recunoaștem deschis că șansele textologiei de a fi luată în serios sunt, astăzi, minime. Cauzele
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
un vecin voyeurist, și, știm bine, voyeurismul e o boală care se ia ușor în lumea filmului, un bătrân amnezic care se dovedește un supraviețuitor al lagărelor din Al Doilea Război Mondial, o pasiune culinară, două relații, una în trecut, uitată, alta în prezent, prima stimulând-o pe a doua. Partea interesantă e că cea mai incitantă relație din film nu e cea dintre femeie și soț/amant, ci dintre ea și bătrânul amnezic. Regizorul (care e și scenarist) reușește să
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
de neuitat, iubiri neîmplinite și oameni care nu mai sînt. Un loc și un timp pe care nu le vom mai regăsi niciodată, chiar dacă avem uneori senzația că le întrezărim într-un miros, un gust, o culoare sau un refren uitat. Un trecut pe care l-am dori reînviat pentru o clipă, chiar cu prețul unei farse grotești precum cea imaginată de Ioan T. Morar.
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
un fragment din romanul ce va apărea săptămîna viitoare în colecția ,Biblioteca Polirom". Ne aflăm în Barcelona anului 1945. Într-o dimineață cețoasă, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orașului vechi, își duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărților Uitate, o clădire impunătoare, veche și sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuți sau uitați, cărți aduse de oameni care au ținut să le ferească de părăsire, de indiferență sau de dispariție. Potrivit tradiției, cine intră pentru prima oară trebuie
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
în Barcelona anului 1945. Într-o dimineață cețoasă, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orașului vechi, își duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărților Uitate, o clădire impunătoare, veche și sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuți sau uitați, cărți aduse de oameni care au ținut să le ferească de părăsire, de indiferență sau de dispariție. Potrivit tradiției, cine intră pentru prima oară trebuie să adopte o carte și, dintre miile de tomuri prezente, Daniel se simte atras de
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
au observat aceste lucruri denotă că sutura lor a fost completă (un compliment pentru regizor), nereușind să diferențieze filmul de realitate. Mai denotă însă și o maladie din ce în mai puțin răspândită la criticii români, dar preponderentă printre spectatori: uitatul exclusiv la actori și scenariu, faptul că lumea cinematografiei e privită doar printr-o lunetă ciuntită, care reduce filmul la o scenă de teatru, amputându-i calitatea esențială - aceea de mediu (la ora actuală) suprem sincretic.
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
Grigore Alexandrescu, prin 1844, cânta ale valurilor mândre generații spumegate. Dar ce vrea să spună Blaga afirmând că, în somn, uiți de tine ca de-un cuvânt : e identitatea omului doar flatus voci, este el aidoma unui cuvânt rostit și uitat? Poetul pare a dori să-și ,hipnotizeze" cititorul prin lenitiva sintagmă ,plăcut e somnul", în versurile unu, trei și opt, în ultimul dublând atributul ,plăcut". O face poate pentru a atenua neliniștitoarea sugestie din stihurile: Somnul e umbra pe care
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
o imagine de ansamblu a evenimentelor și situațiilor care-au făcut anihilarea lui Iliescu imposibilă: supraviețuirea structurilor din armată, miliție și servicii secrete, lăcomia inimaginabilă a activiștilor comuniști de rangul al doilea, ajunși după 1990 "în fruntea bucatelor". Nu trebuie uitată pasivitatea unei populații derutate, agitația virulentă a vechilor arendași ai comunismului (numiți, cândva, inspirat, de Andrei Cornea "directocrația") și, în general, lipsa de apetit pentru schimbare a românului de rând. Toate acestea l-au făcut posibil pe Iliescu, așa cum slugărnicia
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
de profunde și "neînțelese trăiri". Propunem acest album, cu un aranjament situat undeva la mijloc de drum între granițele marelui Imperiu latin, de un genuin elaborat, capabil să reînvie duhul adevărat al acestor cântece (canciones espanolas antiguas), pentru un, parcă uitat, gust de gând și soare. Un semn că aici, nu în zadar, chemăm la o mai corectă apreciere a muzicii de calitate. Demersul lui Maxim Belciug și al Mariei Răducanu va fi, cred eu, încununat de un succes pe care
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
sale din primii ani ai copilăriei pînă la vîrsta deplinei maturități. Personajele și amintirile se amestecă, oameni care au reprezentat la un moment dat centrul existenței naratorului părăsesc, pe nesimțite, cadrul, apar figuri noi, uneori se simte arsura unui sentiment uitat, totul este confuz, cum însăși viața, chiar dacă, uneori, din malaxor ies pentru o secundă la suprafață eșantioane epice perfect coerente, aparținînd unui mare prozator. Descrierea nostalgică a Bucureștiului copilăriei sale, cu localurile și cinematografele de cartier, nelipsitele sticle de Ci-Co
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
rubedenii), figura protectoare a tatălui, îi prilejuiesc lui Constantin Stan scrierea unor pagini care trimit obligatoriu la evocările lui Mircea Cărtărescu din Orbitor. Chiar dacă metoda narativă diferă, sentimentul este același. Un fel de tristețe învăluită în căldura amintirii unor sentimente uitate. Prezența tatălui îi oferea copilului senzația clară că lumea este adînc fixată în rosturile ei și certitudinea că ziua de mîine va fi la fel de liniștită ca cea de azi. Firește, este vorba despre o reflecție a posteriori, a omului matur
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
Observator cultural menține această linie după directoratul lui Bogdan Lefter, eu nu înțeleg de ce omul a fost schimbat." La final, discuția revine la Colegiul Noua Europă, "largul" unde mai poți spera să găsești, cum speră, pentru sine, rectorul lui, "frumusețea uitată a vieții". Singura care mai are înțeles...
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
se maturizeze și intenția să dureze". Muzicile savante au fost astfel tratate ca niște obiecte de unică folosință supuse perisabilității: adevărate cutii de conserve care, odată consumate (interpretate), sunt debarasate sau, în cel mai fericit caz, stocate, oricum, abandonate și uitate. Or, uitarea este moartea tuturor lucrurilor, inclusiv a muzicii. O muzică savantă ce comportă destule neajunsuri: boala ei incurabilă este uitarea, nefericirea ei profundă este intelectualizarea, irosirea ei iremediabilă este răspîndirea printre cei săraci cu duhul și cu instrucția, iar
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
și săvârșit adulter cu ea în inima lui (Mt. 5, 27-28). Referitor la aceste cuvinte ale Bunului Mântuitor, Sfântul Ioan Gură de Aur precizează: După cum este cu neputință să te atingi de foc și să nu te arzi, tot așa uitatul la chipurile frumoase arde sufletul, ce caută cu poftă, mai iute decât focul. Că trupurile frumoase sunt pentru ochii desfrânaților ca o materie ce aprinde lesne. De aceea trebuie să nu dăm prilej focului poftei să vadă frumuseți străine, ci
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
membru al Consiliului Județean PCR Bihor. Cariera universitară îl leagă pe Maghiar de Zamfir Dumitrescu, actualul președinte al UAP și deputat, fost membru în Comitetul Executiv al UASR și secretar al Comitetului UTC din Institutul de Arte Plastice. Despre azi uitatul poet Nicolae Dan Fruntelată să spunem doar că, fost membru supleant al CC al PCR, a aterizat direct în guvernul postcomunist, la Ministerul Informațiilor, și a devenit apoi consilier de presă al lui Văcăroiu la președinția Senatului (detaliul cu M.I.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11781_a_13106]
-
indicații ale lui tov. Cosmâncă sunt literă de lege în teritoriu, fie că e vorba de partid, fie de administrație. Cuvintele acestea iau, totuși, prin surprindere, pentru că niciodată până acum ele n-au dezvăluit mai limpede identitatea și aspirațiile pesedistului-standard. Uitate sunt vremile "comunistului de omenie" și ale "oamenilor de bine" gata să sară în ajutorul lui Ion Ilici Iliescu. Astăzi, partidul fuge ca dracul de tămâie de acele sintagme ce gâdilau orgoliul bizonului național. Pesedeii calcă în picioare tot ce
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
volum de povestiri prezentat de Adrian Marino, apoi a publicat nu mai puțin de opt romane (de recomandat Noiembrie viteză), șase volume de povestiri și patru monografii și volume de artă, printre care măcar cel apărut anul trecut, Pictori români uitați (Noi Media Print), este o contribuție fundamentală. Cartea de față adună prozele din primele trei volume de povestiri, Povestiri diferite (Editura pentru Literatură, 1968), Istoria unui obiect perfect (Eminescu, 1981) și Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai (Eminescu, 1983), cărți
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
de notorietate al lui Doinaș, Moartea lui Tao, unde magistrul, excedat de mizeria trupului, „a murit de scârba infinită că trebuie să moară.” Dacă aici se regăsesc lucruri îndeobște cunoscute, reluate însă în formulări proaspete, celelalte evocări devoalează numeroase detalii uitate sau ignorate. Un exemplu eclatant de echilibru și bun simț poate fi evocarea lui Ov. S. Crohmălniceanu, cel care, în anii de interdicții și ai „prieteniilor primejdioase”, i-a stat alături cu o mână mereu întinsă, fără ca Doinaș să i-
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
Cîntăreața cheală contemporană cu Cetatea de foc? Asta e de fapt întrebarea, nu dacă Slatina nașterii scriitorului se află în România. * Revista ALTFEL (nr. 53, martie) o evocă pe Pearl Buck (1892-1973), una din puținele scriitoare care au primit Nobelul. Uitată astăzi, Pearl Buck s-a bucurat de oarece succes în anii ^30 ai secolului trecut (Nobelul i-a fost atribuit în 1938), mai ales pentru romanele a căror acțiune se petrece în China, țară unde americanca (născută în Virginia de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
Și încă: “Ecou neșters al copilăriei, vacanța ideală are, pentru mine, chipul unei livezi cu iarbă înaltă, la care se adaugă o pătură și o carte. Cea din urmă e destinată nu lecturii, ci atmosferei, ca într-o strofă a uitatului Păun-Pincio: «Ceaslov, ești bun de căpătîi, Să stau un ceas pe gînduri dus, Un vis de dragoste citind Pe-albastra pagină de sus»”.4 ) “Orașul P., capitala județului Neamț - citim în Enciclopedia României -, e situat în valea Bistriței, în dreptul trecătorilor
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
rotunde ori semnalării cărților străine. Poezia, proza, teatrul n-au lipsit, în măsura în care o publicație în formatul Gazetei literare (ca și, pe urmă, al României literare) putea tipări și literatură propriu-zisă. A existat chiar și o rubrică de Sport. Nu trebuie uitate paginile de informație sau polemică, intitulate Caleidoscop sau Alb și negru, nici interviurile (sau convorbirile literare), reportajele, istoria literară, documentele. Reamintesc aceste lucruri pentru că ele definesc profilul eclectic al unei publicații care a jucat un mare rol în viață a
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
revarsă ranchiunele și drapată în gloria trecutului luptă cu prezentul: cu impresarii, cu cabinierele, cu publicul, cu propriile amintiri, cu teama de moarte. Spectacolul de la Teatrul de Comedie începe cu secvențe din filmele Marlenei: imaginile alb-negru venite dintr-o lume uitată, din contexte necunoscute, trezesc curiozitatea; apariția Emiliei Popescu, elegantă, cu gesturi de mare felină obosită, joacă încercarea Marlenei de a face legătura dintre Îngerul albastru și cîntăreața care se va confrunta cu imaginarul public parizian, depozitar al imaginii ei din
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
cu o reală savoare, de filmele a căror trimitere duce spre poezie, filme care au ca scenarist pe regizorul de notorietate europeană Alecu Croitoru: Miezul fierbinte al pâinii (1972, 1980, 1983), Căutătorii de aur (1986). Tot În cadrul reflecției invocate, nam uitat impulsul cârcotaș, săgeata de ironie, cu bătaie spre sarcasm, chiar când a venit vorba de comedie - cum a fost cazul filmului - Am o idee (1981), având ca actori pe Jean Constantin și Dem. Rădulescu - sau când filmul a Îmbrăcat haina
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
șansa de a fi prezent mulțumită lui Stell nu mă voi referi decât la un singur subiect: Am tresărit când s-a menționat o carte mai puțin cunoscută a lui Mircea Eliade numită FRAGMENTARIUM, pe care o credeam de mult uitată, mai ales că la mulți nu le-a prea convenit. Această carte rară mi-a fost făcută cadou de un prieten de la Montreal pe nume Emil Belu. Era un exemplar bine conservat din prima ediție (se pare că și ultima
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
un năvod mă trage-afară Și mă aruncă trez în întuneric Doar cei ce dorm acum nu mai sunt singuri, Căci bezna pentru ei pare tărâmul Pe care-l lasă-n urmă, când se-avântă Pe plutele din somn spre lumi uitate. Acolo îi așteaptă să se-ntoarcă Surori neîntâlnite niciodată în albele pătrate ale zilei; Umbrele lor iubite-i împresoară Și când pășesc pe val au mii de fețe. Ce greu le e apoi să se desprindă Din brațele familiei nevăzute
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]