145 matches
-
în duel, având doi miniștri ca martori, pe proprii săi cumnați (beizadea Costache Ghika, ministru de Externe și logofătul Răducanu Rosetti, ministru al Dreptății, soțul altei fiice a Domnitorului, domnița Aglaia). Martorii lui Stolberg erau alți doi conți, ofițeri de ulani austriaci ș?ț. Constantin Balș, care până acum câteva zile era ținta tuturor glumelor, și-a atras prin tragicul său sfârșit simpatia generală ș?ț, toată lumea vorbește de crimă ș?ț, populația i-a huiduit pe ofițerii austriaci".7 După
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
înaltul prelat pusese, clar, un m în coada cuvântului Papa, fir-ar să fie!, - acuzativul, domnule, cum cere verbul habeo, nu?... A ține, a avea ceva, cum ar fi habere honorem, habere fidem, - păi dar!?... Ce, suntem boșimani, ori la Ulan Bator, - făcea, gata să-l lovească damblaua, Doamne ferește, - să n-avem habar, noi?... geantă latină... O tuse rea și nesfârșită îl apucase. Nene Sache, - am intervenit, - liniștește-te, bre!?... Din tot potopul de vorbe ce mi-a fost dat să
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
înainte de prânz, în suită eram eu, Davout 69, mamelucul Roustan 70... — Constand 71, spuse prințul, contrazicându-l fără voie. Nu, Constand nu mai era pe atunci, plecase cu o scrisoare... la împărăteasa Josefina 72; în locul lui apăruseră două ordonanțe, câțiva ulani polonezi... ei bine, asta era toată suita, firește, cu excepția generalilor și a mareșalilor, pe care Napoleon îi lua cu el, ca să studieze locurile, amplasamentul trupelor, să se sfătuiască... Cel mai des îl însoțea Davout. Parcă-l văd și acum: uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
căruia mă sfredelește ochiul negru al țevii ghintuite. Uite-l și pe Iarmaroc, calul rotaș al tunului meu, cel mai puternic animal din baterie. El a mai tras tunul încă patru kilometri, după ce a primit un glonț din carabina unui ulan, de-a dreptul în orificiul de expulzare a balegii. Bravul Iarmaroc s-a prăbușit după descălecare, când se efectuase retragerea cu succes deplin. Ar fi trebuit să i se ridice o statuie. - Tunari la posturi, marș! comandă sublocotenentul cu bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ne mai spuse sora Nineta, că toată noaptea, Gheorghe Chihaia dădea fuga la hârdău, apucat de pântecărie, pe semne din pricina groazei de moarte. La revărsarea zorilor, spălăcite și murdare, mă găseam în fața ușii lui, zăvorită și cu ranga pusă. Doi ulani o păzeau de ambele părți, cu armele la picior și cu lizierele căștilor de oțel, trase sub bărbie. Ah, - clopotul acela blestemat care mă izbea în dimineața aceea cenușie!... Din cauza sensibilității mele bolnăvicioase, primeam sunetele dure, în creier și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
armele la picior și cu lizierele căștilor de oțel, trase sub bărbie. Ah, - clopotul acela blestemat care mă izbea în dimineața aceea cenușie!... Din cauza sensibilității mele bolnăvicioase, primeam sunetele dure, în creier și în inimă. Trompetul mă auzi vorbind. Povesteam ulanilor nefericitul său destin. El îmi strecură o hârtie albastră de doi lei, prin crăpătura de jos a ușii. Mă ruga cu vorba lui cuminte să duc banii la biserică pentru acatist. Spunea că lasă pantalonii în cameră ca să le dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă-mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbîrlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care-i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crîncenă și neîndurătoare, moarte prin spînzurare. TÎnărul nobil participase cu arma În mînă la o revoltă, la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
celula cu personalitatea sa, cu persoana sa, cu caracterul său, cu o pălărie imensă cu pene și cu veșmintele ei care tot foșneau, deși nu făcea nici o mișcare. Refuzase scaunul acela ordinar, În trei picioare, care Îi fusese oferit de ulani, care Îi arătaseră atîta considerație cum poate nimănui nu i se arătase vreodată acolo, doar că ea se prefăcuse că nu vede scaunul acela ordinar de lemn, oribil de ordinar lîngă volanele sale de mătase. Stătuse În picioare tot restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
arătase vreodată acolo, doar că ea se prefăcuse că nu vede scaunul acela ordinar de lemn, oribil de ordinar lîngă volanele sale de mătase. Stătuse În picioare tot restul vizitei. Vorbise cu el În franceză, ceea ce Îl tulburase pe ofițerul ulanilor care stătea deoparte, la o distanță acceptabilă, cu sabia scoasă, ținută la umăr. Ținută care trăda nu atît salutul de onoare al străjii față de o aristocrată (a cărei descendență era tot atît de veche ca și a Împăratului), ci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvîntă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să-l Înșface, ci va sări sprinten În picioare și abia atunci cei doi ulani Îl vor flanca. Dar brusc, nici nu trecu bine pragul celulei, fu copleșit de credința că totul avea să se termine așa cum o cerea logica vieții. Deși totul era acum Împotriva morții, totul era de partea vieții În acel vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aștepta o minune. Trupul i se Învîrti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și nemaiîntîlnit. „Domnilor, m-am aflat la cîțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar În aceeași seară același ulan cu mustăți zbîrlite. „CÎnd i-au pus ștreangul de gît, se uita calm la mîinile călăului, de parcă Îi lega o eșarfă de brocart... Vă dau cuvîntul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tînărul aristocrat a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
hârtie și, când, referindu-mă la activitatea din cimitire, activitatea mea de jefuitor de cadavre profesionist a fost încununată de succes. Asta e situația, literatura trăiește din nasturele căzut și găsit peste timp, din potcoava ruginită a unui cal de ulan, din faptul că omul e muritor și, deci, din pietre funerare roase de vreme. Astfel, drumețului ce pornise pe căile lui ocolite spre artă și pe poteca îngustă dintre poezie și adevăr i se va tot pune de-a curmezișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crâncenă și neîndurătoare, moarte prin spânzurare. Tânărul nobil participase cu arma În mână la o revoltă, la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
celula cu personalitatea sa, cu persoana sa, cu caracterul său, cu o pălărie imensă cu pene și cu veșmintele ei care tot foșneau, deși nu făcea nici o mișcare. Refuzase scaunul acela ordinar, În trei picioare, care Îi fusese oferit de ulani, care Îi arătaseră atâta considerație cum poate nimănui nu i se arătase vreodată acolo, doar că ea se prefăcuse că nu vede scaunul acela ordinar de lemn, oribil de ordinar lângă volanele sale de mătase. Stătuse În picioare tot restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
arătase vreodată acolo, doar că ea se prefăcuse că nu vede scaunul acela ordinar de lemn, oribil de ordinar lângă volanele sale de mătase. Stătuse În picioare tot restul vizitei. Vorbise cu el În franceză, ceea ce Îl tulburase pe ofițerul ulanilor care stătea deoparte, la o distanță acceptabilă, cu sabia scoasă, ținută la umăr. Ținută care trăda nu atât salutul de onoare al străjii față de o aristocrată (a cărei descendență era tot atât de veche ca și a Împăratului), ci mai degrabă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvântă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să‑l Înșface, ci va sări sprinten În picioare și abia atunci cei doi ulani Îl vor flanca. Dar brusc, nici nu trecu bine pragul celulei, fu copleșit de credința că totul avea să se termine așa cum o cerea logica vieții. Deși totul era acum Împotriva morții, totul era de partea vieții În acel vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aștepta o minune. Trupul i se Învârti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și nemaiântâlnit. „Domnilor, m‑am aflat la câțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar În aceeași seară același ulan cu mustăți zbârlite. „Când i‑au pus ștreangul de gât, se uita calm la mâinile călăului, de parcă Îi lega o eșarfă de brocart... Vă dau cuvântul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tânărul aristocrat a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
defel, doar un salut murmurat printre dinți; îi urmăream toate mișcările, încercând să-mi dau seama de ceea ce se-ntâmpla: un străin se pregătea să-mi ia locul, devenea eu, colivia mea cu grauri era a lui, stereoscopul, casca de ulan atârnată de un cui, toate lucrurile mele pe care nu le puteam lua cu mine îi rămâneau lui, sau poate relațiile mele cu lucruri, locuri și persoane deveneau ale lui, așa cum eu eram pe punctul de a deveni el, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
presupunea că sunt curate prezintă o urmă ca de val de sedimente gri. Porcăria asta de mașină e probabil pe ducă. Poate că nu ai remarcat, Rich, dar am o prezentare extrem de importantă ... — Doar dacă aș zăcea Îmbălsămat undeva În Ulan Bator, n-aș fi remarcat. —O fac pentru noi, știi. Care noi, Kate? Copiii nu te-au văzut de când ne-am Întors din Țara Galilor. Poate ar trebui să te faci prezentatoare TV: așa, cel puțin te-ar vedea o dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu vârful Otgon Tengher 4031 metri), și deșert (Gobi) partea centrală și sudică 1,6 loc./km2, cu altitudini Între 1200 și 2500 m, peisaj deșertic, captivant, cu dune de nisip și interesante formațiuni geologice. Clima este continentală excesivă, la Ulan Bator, temperatura medie este de - 26oC În ianuarie și 18oC În iulie, iar În Deșertul Gobi temperatura poate scădea până la -40oC și urca vara uneori la 45oC. Râul Delenga (573 km pe teritoriul Mongoliei) și numeroase lacuri, mai ales sărate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]