523 matches
-
am dat cu limba s-o lipesc. Cerneala n-are gust bun. Am aprins țigara de mătase, o țin cu două degete, o apropii numai până la gură, dar nu trag din ea, suflu aerul, pufff, și scutur scrumul într-o ulcică. - Dacă o să-i scoată plămânii, ce-o să-i pună-n loc? - Au ei o cutie cu palete care face aer acolo pe dinăuntru. Vineri Citesc în Automobilul meu sfaturi pentru prevenirea bătrâneții. Să nu te gândești câți ani ai, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Îl obligă să se culce la pămînt, cu fața În jos, legîndu-i mîinile la spate. Se uită În jurul lui, puse mîna pe cureaua care stătea pe un scaun și Îi legă mîinile cu putere. În cele din urmă, luă o ulcică vîrÎtă adînc pe un raft din colțul camerei, o mirosi, dînd de dușcă un rom tare și parfumat. - Frumoasă viață duceți voi, căpitanii! exclamă el În chip de concluzie. Niciodată nu vă lipsește nimic și aveți spațiu cît cuprinde, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
voi, căpitanii! exclamă el În chip de concluzie. Niciodată nu vă lipsește nimic și aveți spațiu cît cuprinde, În vreme ce echipajul putrezește Îngrămădit dedesubt... Rom, paturi curate, mîncare bună, ba chiar și femei, pe spinarea celor care muncesc cu adevărat - lăsă ulcica deoparte și Începu să deschidă sertarele și cuferele, Îngrămădind pe masă tot ce i se părea de interes. Îți amintești de Guyenot, nu-i așa? Le Îmbarca pe cele mai arătoase prostituate și ni le flutura pe sub nas luni Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care-și dorise Întotdeauna să Îl trăsnească cerul și pe care l-a și trăsnit pe cînd traversa cîmpul din Cayambe, se folosea de verișoara ei așa cum s-ar fi folosit de un cal, de cizmele lui sau de ulcica din care bea, și-și mai și Îngăduia pe deasupra să o reducă la tăcere În public, umilind-o, cînd de fapt el era adevăratul bădăran ignorant și gură-spartă care strica toate petrecerile. Probabil că acele nedreptăți o marcaseră cîndva, Împiedicînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
biblioteca. Au dispărut și afișele-program, și corespondența cu Mișu Jora, cu Marțian Negrea, cu Alecu Zirra, cu Giorgio Pascu, epigramele compuse de Păstorel "La Samoilă", localul de pe Lăpușneanu sau în crîșma "Viață lungă", din capătul Copoului, la un vin în ulcică. Tata le notase pe te miri ce, ca să fie păstrate. S-a pierdut și ce avea mai de preț: cartea poștală de la Enescu. Echivala cu recunoașterea ca mare pianist. După un an de anchete (vindea în talcioc tot ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spunea că nebunia este cea mai suportabilă boală; nebunul este ca un melc ce-și cară cochilia în spate, roua descuie ușa, soarele trage zăvorul, fereastră în firul de iarbă. Nevertebrata, ermetic, golește fiecare ungher de absență ca pe o ulcică umplută cu vin, nevertebrata își leapădă casa (piele strâmtă în care marea zornăie a bulgări de sare uscată), apoi se ascunde sub o frunză de brusture, ca într-o cabină de probă (umbra înfășoară golul). Nebunia există într-un destin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de înec, de desfacere în propriul albastru. Spre care răsărit să-ți îndrepți rugăciunea? Imunitatea șinei de cale ferată inundă traversele; față de cine să-ți întorci obrazul? Locomotiva urlă, fierul trosnește, oasele pe ambele părți au culoarea lutului crud; izbești ulcica de zid, casa se umple de amintiri: pe funia de rufe, în pod, sub pragul ușii, amintirile se extind ca o pecingine. Imunitatea șinei de cale ferată nu justifică intențiile neduse până la capăt și nici nu argumentează abandonurile. Închizi ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
copt de grâu: pâinea aburește în spic, Dumnezeu rupe pentru sine o firimitură, apoi hrănește păsări, Dumnezeu îmi dă să înfulec pe săturate. Fetița brunetă este precum poama ce dă în pârg: teasc din lemn de stejar palmele, aș umple ulcica până sus, ultimul strop, ca o virgulă de viață (inimile, nici măcar două, nu au același gust). Fetița roșcată, pistruiată ca oul de curcă se vede că mă-sa a stat dezbrăcată noaptea sub stele vreau să descopăr Calea Lactee pe spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că atinge tavanul cu creștetul. Avea părul alb, ochi albaștri-albaștri, uite, ca și cerul astăzi ! A oftat, s-a așezat la masă. A luat o foaie de hârtie albă să scrie ceva. S-a uitat lung la o fotografie de lângă ulcica de lut, a mai oftat o dată... și a început să curgă roua din ochii lui (și doar nu era chiar dimineață, de unde-o fi fost roua ?!). Mătușă-mea mi-a spus că pe urmă a adormit acolo (putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chiar cinci... zile de când s-a născut. Este frumos și sănătos! Abia așteptăm să veniți la Iași, ca să-l vedeți. Să ne bucurăm Împreună... Dar asta nu-i singura noutate pe care v-o dăm. Tată Toadere, ia-ți o ulcică cu apă de izvor lângă matale, că...Cine știe? S-ar putea să ai nevoie... Ai pus-o bine? Așaaa... Pune Întâi mâna pe ulcică și ascute-ți memoria. Ei? Totul e În regulă? Atunci, spune-mi dacă numele de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
asta nu-i singura noutate pe care v-o dăm. Tată Toadere, ia-ți o ulcică cu apă de izvor lângă matale, că...Cine știe? S-ar putea să ai nevoie... Ai pus-o bine? Așaaa... Pune Întâi mâna pe ulcică și ascute-ți memoria. Ei? Totul e În regulă? Atunci, spune-mi dacă numele de Petrică Staniște Îți spune ceva... Așa-i că da? Află matale, dragul și bravul nostru cercetaș, că am avut onoarea să stau de vorbă cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce trebuie?” „Jumătate de ceas” - a răspuns cel care părea a fi șeful. Petrică s-a oprit din nou. Cu o privire șugubață, care spunea de la sine: „Omul vorbește da’, din când În când mai Întreabă de sănătate și cea ulcică cu vin”. Drept urmare a pus mâna pe ulcica cu vin și a dat-o de dușcă. Apoi a reînnodat firul povestirii: Noi ne-am retras la adăpostul unor tufari, cărându-i pe cei doi ruși, din care unul făcea „nani
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care părea a fi șeful. Petrică s-a oprit din nou. Cu o privire șugubață, care spunea de la sine: „Omul vorbește da’, din când În când mai Întreabă de sănătate și cea ulcică cu vin”. Drept urmare a pus mâna pe ulcica cu vin și a dat-o de dușcă. Apoi a reînnodat firul povestirii: Noi ne-am retras la adăpostul unor tufari, cărându-i pe cei doi ruși, din care unul făcea „nani” de voie... „Tu, Păpădie, și cu Undiță, care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne-am legat frați di cruce fără vorbe. Doar cu inima - a căutat tata Toader să Întărească spusa lui Petrică... ― Da’ știu domniile voastre că se află În casa hangiului?... Și că așa ceva se cinstește, din când În când, cu o ulcică de vin, pe care, până În clipa asta, nenea Mitru l-a tot oblojit cu gheață? Iar cinstita gazdă, „fimeia me’”, cum ar spune tata Toader, a pregătit niște plăcinte poale-n brâu de să te lingi pe degete? - a Întrebat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de frumos va curge povestea după ce veți gusta din aceste bunătăți. Poftiți de luați - i-a Îndemnat nevasta lui Petrică. Nenea Mitru a umplut ulcelele de parcă ar fi fost paharnic de când lumea. Când totul a fost gata, Petrică a ridicat ulcica: ― Apoi, boieri dumneavoastră, faceți-ne cinstea de a gusta din acest vin uitat În fundul pivniței de când m-am Întors de pe front și Încă mai trăia tata. Parcă Dumnezeu mi-a șoptit: „Petrică, băiete, lasă vinul acesta să se Învechească... Cine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În prăpădul războiului... Dumnezeu să i odihnească În pace! Într-o tăcere deplină, s-au ridicat toți. Cu privirea plecată, au urmat gestul lui Petrică... Apoi au gustat din vinul cu parfum deosebit. Tata Toader, după ce a drămăluit o vreme ulcica, a adulmecat aroma vinului și a gustat și el. A rămas puțin pe gânduri, apoi a mai luat o Înghițitură... Când s-a dumirit ce minune de vin are În ulcică, a vorbit: ― Apoi vinul aista Îi o doctorie nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
parfum deosebit. Tata Toader, după ce a drămăluit o vreme ulcica, a adulmecat aroma vinului și a gustat și el. A rămas puțin pe gânduri, apoi a mai luat o Înghițitură... Când s-a dumirit ce minune de vin are În ulcică, a vorbit: ― Apoi vinul aista Îi o doctorie nu alta. Da’ cum de te-o răbdat inima să-l lași În fundul beciului atâta amar de vreme, frati Petrachi? ― Păi, știa El Dumnezeu că o să ne revedem! Și, drept dovadă că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a „dojenit” Nicu. ― Dacă de fiecare dată ne-am văzut mai mult În treacăt, când aș fi put să-ți spun? ― E bine că am aflat măcar acum și mă bucur că ai o asemenea pasiune. ― Da’ de ce tot descânți ulcica ceea, frate? Uite că nenea Mitru nu mai are răbdare - l-a Întrebat Petrică pe tata Toader. El a privit la Petrică, apoi la ulcica aproape plină și, cu un zâmbet care nu era al lui, a răspuns: ― Dac-aș
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aflat măcar acum și mă bucur că ai o asemenea pasiune. ― Da’ de ce tot descânți ulcica ceea, frate? Uite că nenea Mitru nu mai are răbdare - l-a Întrebat Petrică pe tata Toader. El a privit la Petrică, apoi la ulcica aproape plină și, cu un zâmbet care nu era al lui, a răspuns: ― Dac-aș pute, nu m-aș da În lături. Da’ am eu un ramașag cu mine de multă vremi... He-Hei! Tocmai de când trăia biata Dochița. Da’ asta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eșalonul superior. Ați dat bocancii cu grăsime, să nu intre apa În ei? A nins și aveți de stat la pândă o vreme”... „Da, domnule căpitan” - a răspuns Toader. „Să pornim, copii!”... Aici, Petrică s-a uitat cam lung la ulcica goală și la oala plină, după care a privit cu subînțeles la nenea Mitru. Iar bătrânul a Înțeles aluzia... Mergeam de vreo oră - a continuat ceva mai Înviorat Petrică - În fața noastră era câmp deschis. Cel din urma șirului aproape că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de el. Ceea ce nu este cazul cu dragii musafiri de față - a prins rând la vorbă soția lui Petrică, În hazul celor din jur. ― Apoi ne-om sacrifica, scumpa noastră gazdă. Alta nu avem de făcut - a răspuns Nicu, ridicând ulcica cu vin... După ce și-au ogoit pofta de plăcinte și setea, au rămas În așteptarea continuării povestirii lui Petrică... ― N-au trecut nici câteva clipe și Toader a luat comanda. „Petrică și Păpădii, o luați pe făgaș și mergeți ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu lăsăm noi sî plângî bunătate di plăcinti și sî ofteze minune de vin - a asigurat-o tata Toader, pentru a-i face jocul... ― Da’ vorba-i vorbă și treaba-i treabă. Așa că, la ataaac Înainteee! - a comandat Petrică, ridicând ulcica cu vin. ― Iaca-i o viață de om de când n-am mai auzit comanda aiasta. Numai sergentul Limbosu striga așa, de parcă era apucat de streche - a vorbit cu aducere aminte tata Toader. ― Apoi de tartori de aiștia am avut și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tragem sufletul și să luăm În gură măcar un pesmet și o Înghițitură de apă, fiindcă rom am mai gustat noi când simțeam că ne pătrunde frigul În oase... În acest loc al povestirii, Petrică s-a oprit. A dus ulcica la gură și după ce și-a ostoit setea a continuat: ―„Îmi pare rău după pumnalul meu” - l-am auzit vorbind pe Păpădie. „Da’ ce s-a Întâmplat cu el?” - l-am Întrebat. „Păi, mai săreau <comandiriiă În aer dacă nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
masă bogată Îi musai să dăm ascultare gazdei - a răspuns tata Toader, apucându-se să mănânce din tochitura atunci „sculată de pe cuptor”, cum a prezentat-o soția lui Petrică. ― Asta-i drept, dar omul gospodar mai pune mâna și pe ulcica ceea cu vinișor, că altfel treaba i făcută doar pe jumătate - a apreciat Petrică. ― Apoi tocmai despre asta am să vă povistesc eu În astă sară. Despre o gură și un gâtlej care nu mai știau măsura și, când Își
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
situația Petrică. ― Da’ nu mă Întrebați pi mini... Parcă eram acolo, așa di frumos o povestit dumnealui - și a spus părerea tata Toader. ― Apoi știți dumneavoastră cu ce se pecetluiește așa o poveste? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Cu o ulcică cu vin din cel brumat din oala ceea pe care nenea Mitru abia a aburcat-o din beci și până aici - a apreciat soțul ei. ― Da’ chiar așa, pe inima goală? - s-a auzit glasul doamnei gazde, care tocmai intra
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]