218 matches
-
ordin de la cancelarie. Orașul părea într-adevăr părăsit. Pe ici-pe colo se înălța fumul de bălegar și se mai auzea strigătul cioclilor. A luat-o în jos, apoi prin spatele Bisericii Sfântul Gheorghe, iar din Răspântia lui Butuc, pe o ulicioară întortocheată, până în buza bălții. Primprejur erau case mici acoperite de fumul galben, împotriva ciumei. O bătrână cu capul înfășurat într-o cârpă pestriță, legată pe ureche cu fundă mare, amesteca cenușa într-o căldare de săpun, sub care ardeau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Eram fericită toată, Că pe altul îl puneau Și jocul din nou porneau. Amintiri Gândurile nu mă lasă Și umerii greu m-apasă, Căci copilăria mea A apus precum o stea. A trecut și pe la tară Și-a lăsat pe ulicioară Glasul meu de copilaș Și surâsul pe imaș. Prin lanuri ne alergam Și pe jos mai și cădeam Și râdeam, ne ridicam, Niciodată nu plângeam. Iată că timpul a trecut Și niciodată aceste clipe Nu am să le uit. Copilăria
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu Îndrăznea să rupă pactul tacit de a nu aborda un eventual viitor comun. Veni și momentul plecării. Primul bac al zilei Își revărsa pe insula Lands’en cantitatea de turiști pestriți al căror val se răsfira luînd cu asalt ulicioarele satului. În răspăr cu mulțimea, Marie, Însoțită de Jeanne și de Milic, se Îndrepta spre port. De pe puntea bacului, Lucas reperă pletele aurii, Îi văzu pe cei trei oprindu-se și Îmbrățișîndu-se. - Detest să-mi iau rămas-bun, Îi spusese ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
civilizației înaintat în selvă, capitală a „muntelui“ amazonian, sediu al guvernatorului civil, al comandantului militar și al episcopului - figura pe hărți ca oraș de categoria a doua, dar în realitate nu era decât un sat înapoiat, de ultimă speță. Două ulicioare neasfaltate îl străbăteau de la un cap la celălalt: strada Râului și strada Muntelui, având amândouă drept rădăcină comună dreptunghiulara Piață Francisco de Orellana, în mijlocul căreia se înălța figura în piatră, roasă, a descoperitorului chior al Amazonului. În realitate, pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase cenușii, un labirint de ulicioare neasfaltate care se lărgeau pe măsură ce avionul pierdea din înălțime și motoarele lui huruiau cu mai multă putere, și acolo, în față, un nor gros de fum negru - pâclă a coșurilor de fabrică și a eșapamentelor de automobil - care ascundea privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
doi bani, pe fierar-betoniștii?!"... Când te lăudai că ți-a picat prima oară pata pe poezie? Has-Satan își expedia exclamațiile de jubilație turistică, în vreme ce, cu dreapta, hașura ariile străvechi ale mahalalelor Săpunari, Scaune, Cavafi și Pescari. Încurcături de ulicioare brodite pe hărți, ciuruite de timp, întărite de el cu dungile unui creion mecanic. Hărțile erau din 1781, 1794, 1822 și 1849, două dintre ele ridicate după gravuri în aramă. Ulițele dulci și întortocheate ale Săpunarilor și Pescarilor strângeau la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe strada Polonă, segmentând Bulevardul Carol, depășindu-l și inundând maidanele din prejurul spitalului Colțea, alcătuind acolo Marea baltă de la Carvasara sau Balta Vămii. Cotlon de apă din care gârlița, culcând la pământ mirosurile iuți ale buruienilor, evada, poposind pe ulicioara Sfinților, scăpa în Pescăria Veche (mai târziu strada General Florescu), lingând, ca pe acadele, fundațiile hanului Berevoiești (niște căsoaie țestoase, amarnice, fără multă carte, prăvălite ca din ceruri ori smulse cu echipajele de catâri de prin pietrăriile altor tărîmuri). Cotea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cișmeaua Seacă, până la numărul 18 (niște alea de zăplazuri ursuze pe care cucuvăia doar bălăria, și pe întinsul cărora vrăjitoarele își învățau să vorbească, cu glasuri joase și înfundate, târnurile de șerpi). Se scurgea dintr-un capăt al altuia al ulicioarei Radului Calomfirescu (unde de abia către 1912, localnicii fost-au împiedicați a-și mai paște vacile în interstițiile caldarîmului). Ostenea prin curțile stolnicului Gligorașcu, prin grădinile de zarzavat ale fraților Șantalioru, adunîndu-și puterile pentru a se revărsa, printre gropile de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu boarfe până la strada PERONE... Ce zici, să i-o mut? - Mută-i-o, românașule, că, dacă tot te-ai îndurat până aicea... Că dacă i-oi mai muta-o înc-o străduță, la stânga, e-un mizilic... Strada PERONE era o ulicioară, tipic sătească, în plină Capitală. Cu oi, rațe, gâște, curci, cu plantații minuscule de porumb și pavată în pietre de râu. Genel deschise portiera taman în vecinătatea unui moșulache ferchezuit, imobil, cu mustățile răsucite în formă de gondolă, la vestă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de 14, 15 și 16 iunie, apar neîndoielnicele semne ale altor asasinate. Chiar și cei plătiți pentru asta cu greu mai pot ține cont câte sânt Din nou în Cotroceni, pentru prima dată-n Floreasca, apoi într-o pivniță de pe ulicioara Scarogea, colț cu Susurul Rahovei, se descoperă un trunchi uman, două perechi de mâini retezate imediat de sub umeri și un sân. Ciopîrțitorul face risipă de sâni. Încă un sân în centru, la Scala, o jumătate de sân pe un maidan
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de alți vreo cinci propietari, Anghel Maria suspendă concertul, azvârle o parte din instrumente pe hol și dă de-a berbeleacu cu dirijorul în stradă. Un zgomot ca de pungi golite din plastic face să vibreze senzual aerul patriarhal al ulicioarei. Sânt ultimele mișcări, comprimări și decomprimări de armonică, ale unor plămâni foarte uscați. N-apucă bine Genel să sucească de volan pentru a se îndepărta de un muribund devenit nefolositor, că, dintre gurile scălâmbe ale tomberoanelor, pe Ulpiu îl va
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru a se convinge personal dacă mătușa aceea legendară, a domnului Volgoride, este, în mod cert, o femeie bătrână. - Maică! îi va turui, din acea lună, în fiecare dimineață, băbuța (Maica e numele sub care o cunoaște întregul meleag al ulicioarelor Maria Rosetti, Polonă, Colței, Suțu, Sfinților și Slănic). Maică, băiat de ispravă ești. curat ești, chipeș ești. Vreo 30 de ani să tot fi adunat, lângă un bănișor pus de-o parte. Ce te mai zăbovește?... Pune și tăluță mâna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-i crească părul. Dar, mai ales, pentru că, mai pornită împotriva regimului ca niciodată, puștoaica se dovedise, în două rânduri, imprudentă foc. Casa consulului era pusă pe străduța Radu Calomfirescu, la unul dintre numerele mici, impare, în vecinătatea locului unde ulicioara Calomfirescu face unghiurile de întîlnire cu strada Stelea Spătarul, apoi cu bulevardul Hristo Botev (fostă a Domniței). O fortăreață cu parterul înalt. Oblonită. Un singur etaj. Stucaturi exterioare, caracteristice începutului de secol. La această adresă, căzând taman în albia vechii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la Arvinte. Se dovediseră expeditivi. Era 12,35, bineînțeles, noaptea. Parcurseră restul distanței către Vizuină pe jos, cu mâinile în buzunare, cu aerul unor gentlemeni neșifonați de cea mai mică grijă, pudrând în urmă o dâră de bună dispoziție, pe ulicioara spoită, în culori de Ev Mediu, de pâlpâirile unei luni capricioase și dezinhibate. Cum dezinhibat, din gangul de la numărul 26, aproape că se prăvăli peste ei și aproape îi împrăștie pe pavaj, un grăsan. În sacou cu nasturi metalici și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-o și încolăcise deasupra încheieturii brațului drept, pieptănat la plictiseală, iar și iar, cu vârful firelor de păr către stradă. Nu-l mai căznea frigul. Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cei trei dascăli îl îmbrățișară ca pe un egal (cel mai tânăr dintre ei, Vărzaru, ștampilîndu-l și cu sărutul lui Iuda), depărtându- se apoi tustrei, slalomând printre pâlcurile tot mai îndesite ale turnătorilor și ale gurilor cască, împînzind nu numai ulicioarele dimprejur, ci și întregul labirint al stradelelor, încolăcindu-se, blocîndu-se, tăindu-și răsuflarea și, abia într-un târziu, deschizându- se într-un mănunchi către limanul calm, dar încă incomplet domesticit al Parcului Tineretului. Doru Sinistratul dormi neîntors toată seara de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
strigat. S-au ridicat și ăilalți. Ciupitul avea un obraz vânăt, înghețat. - -La mâncat fript oftica! a zis Sandu. Trebuie să-l ducem undeva de aici. Oacă nu se mai mișca. Pomana lui Mielu Dincolo de Podul Basarab, unde începea o ulicioară a lăutarilor, trecătorul putea zări o casă galbenă cu două caturi, cam prăbușită într-o parte, cu balcoane înguste, împrejmuite cu lemn, de pe care se luaseră câteva rânduri de vopsea. Scări întortocheate, cu trepte știrbe urcau până în fața unor uși
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în trăsură, se fudulea, ținea o ibovnică, o îmbrăcase, o încălțase. Cine mai era ca el? Cam îmbătrînea și-l învinsese lăcomia de bani. A dat dracului toate târfele, a vândut ce avea și și-a ridicat o brutărie lângă ulicioara lăutarilor. Credea că o să împărătească pământul. Iar s-a așezat cu polițele și dobânzile pe cartier. Veneau oamenii, se rugau de el, le lua pielea. Stătea singur ca un huhurez în cămăroaia lui de sus, nu dormea, cu frica în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se uită în ochii lui si-ncepu să râdă. - Ce rîzi? Ce-i de râs aicea? - - Bine, Haidem! Era o noapte frumoasă, lună, un ger aspru fără pic de vânt. Ninsoarea se lăsase pe garduri și zaplazuri de - amândouă părțile ulicioarei. Zapada încarcase crengile de copaci și acoperămintele caselor. Ghețușul trosnea sub pași și el trecea cu dânsa de braț... ea în scurteică cu guler de blană, roșie la față, capișonul alb de lână înconjura {EminescuOpVII 115} fața, fruntea. Ea era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
deliciile, rămâne întîia în suvenire - dulce, neștearsă, neprețuită. Era o noapte de iarnă, cu lună, cu nori, cu stele; un frig aspru și reîntineritori și fără vânt. Brumă și ninsoare se așezase pe garduri[le] și zaplazurile de amândouă părțile ulicioarei, lumina lunei albea încă zapada încărcată pe crenge de copaci și pe zaplazuri, ca pe niște bulgări de bumbac, și pe strada înghețată de trosnea sub pași trecea el de braț cu dânsa el în palton cu gulerul dat în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
după ce tocmise la loc paiele și pământul, ca să nu se cunoască că el a ieșit din mormânt, și-ncepu să meargă încet prin cimitir... Ajunse {EminescuOpVII 252} lângă mur... îl sări... și-ncepu să meargă spre oraș... Ajunse într-o ulicioară strâmtă, de a căreia amândouă laturile se-nalțau case negre și lungi cu ferestrele rotunde... Un turn de biserică lung, cu piatra lui mucigăită, acoperit cu olane negrite de vreme, cu ferești risipite * și oarbe, cu o ușă masivă și veche
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
VREMEA ["DUPĂ ZILE SENINE... "] După zile senine și calde, cari păreau, a prezice sosirea 'n curând a primăverei, ne-am pomenit din nou cu vicol, omăt și frig. De două zile ninge într-una, omătul în troiene acopere ulițele și ulicioarele, trenurile cari vin din jos nu sosesc la Iași, încît în decursul acestor zile nu știm ce se 'ntîmplă nici înlăuntru nici în afară de țară. Numai trenul de la Suceava a sosit ca prin minune atât ieri cât și alaltăieri, aducând știrile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Dionis (1870-1872); Călin-Nebunul; Miron și frumoasa fără corp, Fata în grădina de aur (1872-1874); Crăiasa din povești, Lacul, Dorința, Călin (file din poveste) (1874-1877); De câte ori, iubito... ; S-a dus amorul..., Pe lângă plopii fără soț, Departe sunt de tine, Pe aceeași ulicioară, O, rămâi..., Rugăciunea unui dac (1878-1880); Revedere; Scrisorile, Glossa, Odă (în metru antic); Luceafărul (1880-1883); volumul Poezii, sub îngrijirea și editarea lui Titu Maiorescu. TEME ȘI MOTIVE ALE OPEREI EMINESCIENE a. natura și iubirea tema romantică fundamentală a liricii eminesciene
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fantastic al evocării: vezi acea aruncare la pământ (din poezia Nicicând te-nvinse noapte-așa senina) ce reamintește printr-un calc rafinat de și-n țărâna / m-arunc din Seara zilei de sărbătoare; sau războiul de țesut bătea-n ograda (Ulicioara) ce imediat ne duce cu gândul la pânză țesuta cu truda din Silviei: două exemple demonstrează îndeajuns asemănarea de natură muzicală și realistă dintre poeziile lor.6 În încheiere autorul sugerează că poetul din Modica s-ar putea înscrie pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
umane constituie punctul terminus al frecvențelor reîntoarceri imaginare. În mod similar cu unele contexte leopardiene imaginile auditive însoțesc aici deplasările, asemenea unor șoapte venite din vechime: Mă cheamă din nou uneori glasul tău / și nu știu ce ape și ceruri / se deșteaptă-nlăuntru-mi (Ulicioara, trad. MB).324 Anulând dimensiunea spațială prin unirea înaltului cu întinderea apei, ermeticul introduce imaginea sonoră a nostalgiei: vocea ulicioarei. Că o epifanie, glasul drumului deschide în interiorul eului poetic imaginea satului, a strălucirii soarelui pe zidurile caselor, a lămpilor și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]