KorAP: Find »[drukola/base=ulster & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...12 >

292 matches

Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417

al Procurorului General în timpul guvernării conservatoare (1900-1905), membru al Parlamentului din partea Universității din Dublin și un strălucit orator. Lui Carson i s-a alăturat James Craig, un industriaș multimilionar, proprietar al unor fabrici de whiskey, deputat din partea comitatului Down din Ulster. Cei doi au fost cei mai înverșunați opozanți ai autonomiei Irlandei. Încă dinaintea introducerii celui de-al treilea proiect al legii pentru autonomia Irlandei, James Craig a organizat, în septembrie 1911, o mare manifestație unionista la Craigavon, una din reședințele

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
a adresat mulțimii, spunînd: "cu ajutorul lui Dumnezeu, voi și eu vom învinge cea mai periculoasă conspirație organizată vreodată împotriva unui popor liber. Dacă proiectul autonomiei va trece, va trebui să fim gata că a doua zi dimineață să instauram în Ulster un guvern protestant." Carson a acuzat puterea de la Londra de înaltă trădare, denunțînd că cinica vînzarea drepturilor fundamentale ale unei populații loiale în schimbul unor avantaje trecătoare. După părerea unioniștilor, trădarea Londrei elibera populația protestanta de orice angajamente, dîndu-i dreptul de

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
unor avantaje trecătoare. După părerea unioniștilor, trădarea Londrei elibera populația protestanta de orice angajamente, dîndu-i dreptul de a lua guvernarea în propriile mîini. Unioniștii se puteau baza în Marea Britanie pe curentul imperial reprezentat de Rudyard Kipling (autorul unei poezii întitulate Ulster 1912), si pe conservatorii conduși de Bonar Law, om politic născut în Canada, prezbiterian cu descendentă ulsteriană. La 11 aprilie 1912, primul ministru al Mării Britanii a prezentat în Camera Comunelor cel de-al treilea proiect al legii privind autonomia

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
cum era și în ianuarie 1886, și în acest interval nu a încetat niciodată să fie preferată de patru cincimi din electoratul reprezentînd poporul irlandez. Analizați atent cifrele și ele vor deveni și mai semnificative." Asquith a atacat și problema Ulsterului, singura provincie unde autonomia era contestată. Dar Ulsterul era reprezentat în Camera Comunelor de 17 parlamentari unioniști și 16 autonomiști. "Niciodată nu am subestimat forță și hotărîrea minorității, care mai degrabă ar muri decît să accepte autonomia. Dar nu pot

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
acest interval nu a încetat niciodată să fie preferată de patru cincimi din electoratul reprezentînd poporul irlandez. Analizați atent cifrele și ele vor deveni și mai semnificative." Asquith a atacat și problema Ulsterului, singura provincie unde autonomia era contestată. Dar Ulsterul era reprezentat în Camera Comunelor de 17 parlamentari unioniști și 16 autonomiști. "Niciodată nu am subestimat forță și hotărîrea minorității, care mai degrabă ar muri decît să accepte autonomia. Dar nu pot admite și nu voi admite că drepturile unei

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
avea autoritatea morală și culturală de a veghea la păstrarea drepturilor minorităților, fapt extrem de necesar în Irlanda. Cameră Comunelor urma să fie formată din 164 de parlamentari aleși, fiecare parlamentar urmînd să reprezinte 27 000 de votanți. În aceste condiții, Ulsterul ar fi avut 59 de delegați, Leinsterul, 41, Munsterul, 37, iar Connaught, 25. Dacă între cele două Camere ar fi intervenit dispute, s-ar fi aplicat procedura utilizată în Africa de Sud: cele două Camere s-ar fi reunit, votînd împreună. Puterea

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
nici un ajutor de dincolo de Canalul Irlandei atunci cînd oră luptei va sosi. Același Andrew Bonar Law rostea în cadrul unei manifestații unioniste desfășurate la Blenheim, în Anglia, că sînt lucruri mult mai puternice decît majoritățile parlamentare. Nu-mi imaginez că rezistență Ulsterului să slăbească, de aceea voi fi alături de această provincie. Proiectul de lege privind autonomia Irlandei a fost votat de către Cameră Comunelor în ianuarie 1913 și acordă puține drepturi viitorului Parlament de la Dublin. Guvernul britanic păstra controlul în domeniile cheie precum

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
Irlandez fiind privit că o lege provizorie în perspectiva obținerii unei autonomii totale față de Londra. Din aceeași perspectiva, unioniștii l-au considerat dezastros fiind hotărîți să lupte din toate puterile fie pentru abandonarea legii fie pentru împiedicarea adoptării ei în Ulster.33 Cameră Lorzilor a oferit unioniștilor răgazul pentru a se organiza, respingînd proiectul legii. Conform reformei legislative, acest drept de veto era valabil numai timp de doi ani. În septembrie 1912 populația Ulster-ului a fost informată privind existența unui

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
legii fie pentru împiedicarea adoptării ei în Ulster.33 Cameră Lorzilor a oferit unioniștilor răgazul pentru a se organiza, respingînd proiectul legii. Conform reformei legislative, acest drept de veto era valabil numai timp de doi ani. În septembrie 1912 populația Ulster-ului a fost informată privind existența unui guvern provizoriu gata să administreze provincia în locul celui britanic. Guvernul Asquith a încercat în zadar să-i convingă pe unioniști să-și flexibilizeze poziția. Într-o astfel de misiune de convingere a fost

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
zadar să-i convingă pe unioniști să-și flexibilizeze poziția. Într-o astfel de misiune de convingere a fost trimis și Primul Lord al Amiralității, Winston Churchill 34. Adunarea la care urma să participe nu a mai fost ținută în Ulster Hall, sala situată într-unul din cartierele burgheze și protestante, ci într-o sală din cartierul muncitoresc și catolic Celtic Road. În ziua adunării, au trebuit luate măsuri extraordinare de securitate, fiind desemnate patru batalioane de infanterie și numeroase detașamente

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-l proteja pe Churchill de furia unioniștilor. La 28 septembrie 1912, aproximativ 450 000 de protestanți ulsterieni au semnat manifestul Solemn League and Covenant, prin care se angajau să respingă autonomia Irlandei deoarece aceasta ar fi amenințat prosperitatea materială a Ulster-ului, libertățile civile și religioase, drepturile cetățeniei britanice și unitatea Imperiului Britanic. Se credea că autonomia va afecta religios comunitatea protestanta, sloganul ușor demagogic folosit fiind Home Rule = Rome Rule. Cei care au semnat angajamentul trebuiau "să utilizeze toate mijloacele

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
discursurile sale din Camera Comunelor Carson a cerut excluderea tuturor celor nouă comitate ulsteriene de sub incidența legii autonomiei. În același timp, Carson a stabilit cererea minimala: excluderea a șase comitate ulsteriene: Derry, Antrim, Down, Tyrone, Fermanagh și Armagh. În cadrul unui Ulster format din toate cele nouă comitate, comunitatea catolică ar fi fost mult prea numeroasă, iar supremația protestanților, greu de menținut. Un cadru teritorial format numai din cele patru comitate, în care comunitatea protestanta era majoritară, nu era viabil din punct

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
economic; de aceea s-a optat pentru o formulă tranzitorie, adăugîndu-se celor patru comitate majoritar protestante alte două dominate de catolici. Pentru a lupta împotriva iminentei adoptări a proiectului privind autonomia Irlandei, conducerea mișcării unioniste a înființat în ianuarie 1913 Ulster Volunteer Force, o grupare paramilitară. Această adevărată armata numără la înființarea ei aproximativ 100 000 de oameni, semnatari ai manifestului Solemn League and Covenant. Ei reprezentau nucleul dur al mișcării unioniste 36. La început, membrii Ulster Volunteer Force erau înarmați

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
înființat în ianuarie 1913 Ulster Volunteer Force, o grupare paramilitară. Această adevărată armata numără la înființarea ei aproximativ 100 000 de oameni, semnatari ai manifestului Solemn League and Covenant. Ei reprezentau nucleul dur al mișcării unioniste 36. La început, membrii Ulster Volunteer Force erau înarmați cu puști de lemn, fiind încadrați și antrenați de ofițeri britanici. Cu timpul, carabinele cumpărate de membrii bogați ai mișcării au luat locul puștilor de lemn. Comandă militară a UFV a fost încredințată unui general englez

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
aparent puternică a Partidului Autonomist Irlandez și-a dovedit fragilitatea în noile condiții, cînd șantajul exercitat de autonomiștii irlandezi asupra Partidului Liberal privind retragerea sprijinului parlamentar nu mai funcționa, cele două mari partide britanice ajungînd la o înțelegere privind excluderea Ulsterului de sub incidența legii autonomiei Irlandei. Evenimentele s-au precipitat, iar soluția militară se profila la orizont. La 27 noiembrie 1913, a fost înființată Irish Volunteer Force, o organizație paramilitară catolică similară celei protestante. Unul dintre inițiatorii acestei formațiuni a fost

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
mai influenți ai mișcării au fost militanții republicani Padraig Pearse, Mac Dermott și Eamonn Ceannt. Numeroși adepți ai lui Redmond s-au alăturat IVF, crezînd că astfel vor face presiuni asupra guvernului britanic pentru a obține o autonomie fără excluderea Ulster-ului. Apariția Irish Volunteer Force l-a luat prin surpridere pe liderul autonomist John Redmond, care a fost uimit de forță și amploarea mișcării. Fiindu-i frică să nu scape de sub control această mișcare paramilitară, Redmond a numit în conducerea

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
surpridere pe liderul autonomist John Redmond, care a fost uimit de forță și amploarea mișcării. Fiindu-i frică să nu scape de sub control această mișcare paramilitară, Redmond a numit în conducerea organizației cîteva persoane devotate politicii sale. În această perioadă, Ulster Volunteer Force era mult mai bine organizată și înarmata, fiind superioară organizației paramilitare catolice. UVF a beneficiat de un important transport de arme de contrabandă, înarmandu-se cu 24 000 de carabine germane și 3 milioane de cartușe. Această importantă cantitate

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
Această importantă cantitate de arme și muniții a fost introdusă în Irlanda prin porturile Larne și Bangor la 25 aprilie 1914. Poliția și armata au fost prevenite pentru a nu interveni, iar armele au fost distribuite cu mult succes în Ulster. UFV deținea, în acea perioadă, 40 200 de puști. La 26 iulie 1914, Irish Volunteer Force a beneficiat la rîndul ei de un transport de arme și muniții. Încărcătură a pătruns în Irlanda prin portul Hawth, de lîngă Dublin. Atunci

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
protestanților, fapt ce a determinat radicalizarea mișcării naționaliste irlandeze. La aceste incidente s-a adăugat și atitudinea armatei britanice staționate în Irlanda. Confruntat cu înarmarea crescîndă a protestanților și catolicilor, guvernul britanic a dorit să afle capacitatea trupelor dislocate în Ulster de a răspunde și eventual de a dezarma mișcările ilegale. Winston Churchill a preconizat măsuri energice pentru a calma situația din Irlanda, si mai ales din Ulster, afirmînd într-un discurs ținut la Bradford pe 14 martie, ca "nu vom

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
protestanților și catolicilor, guvernul britanic a dorit să afle capacitatea trupelor dislocate în Ulster de a răspunde și eventual de a dezarma mișcările ilegale. Winston Churchill a preconizat măsuri energice pentru a calma situația din Irlanda, si mai ales din Ulster, afirmînd într-un discurs ținut la Bradford pe 14 martie, ca "nu vom lăsa Regatul Unit să ajungă la nivelul Republicii Mexic." Din această cauză, guvernul englez s-a întrebat, pe bună dreptate, dacă se poate baza pe armata să

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
la Bradford pe 14 martie, ca "nu vom lăsa Regatul Unit să ajungă la nivelul Republicii Mexic." Din această cauză, guvernul englez s-a întrebat, pe bună dreptate, dacă se poate baza pe armata să din provincie pentru a pacifica Ulsterul. Chiar directorul pentru operații militare al War Office, Șir Henry Wilson 38, și-a sabotat propriul guvern, colaborînd în secret cu unioniștii și cu conservatorii. Comandantul trupelor britanice din Irlanda, Șir Arthur Paget, s-a deplasat la Londra pentru a

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
britanice din Irlanda, Șir Arthur Paget, s-a deplasat la Londra pentru a primi instrucțiuni cu privire la atitudinea pe care trebuia să o adopte în cazul în care ar fi existat ofițeri britanici care să refuze ordinul de a interveni în Ulster. Răspunsul pe care l-a dat guvernul a fost edificator pentru duplicitatea lui: ofițerilor britanici de origine ulsteriană li se permitea să dispară, dar ceilalți trebuiau demiși. Întorcîndu-se în Irlanda, Paget a întrebat ofițerii care nu erau de origine ulsteriană

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
Andrew Bonar Law, a rostit în Camera Comunelor un discurs prin care-și reafirmă poziția de împotrivire față de adoptarea legii autonomiei. Încă de la începutul acestei controversate probleme, acum doi ani, cînd am participat la o mare manifestație a poporului din Ulster, am simțit mai puternic și mai clar decît cei mai multi realitatea pericolelor cu care această țară se confruntă." Bonar Law credea că dacă nu se va găsi o modalitate de a împăca cele două comunități înainte de adoptarea legii autonomiei, va fi

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
groaznice decît vărsarea de sînge, după cum spunea zilele trecute Primul Lord al Amiralității, si sînt pregătiți să spună că sînt lucruri mult mai rele decît războiul civil." Bonar Law și-a reafirmat sprijinul pentru unioniști, spunînd că "vom ajuta rezistență Ulster-ului cu toate forțele de care dispunem". La 25 mai 1914 a fost adoptat cel de-al treilea proiect de lege referitor la autonomia Irlandei, după ce a fost rediscutat în Camera Comunelor. Cameră Lorzilor nu mai avea posibilitatea de a

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
versiunea legii autonomiei, una dintre părți ar fi fost nemulțumită. Guvernul britanic a beneficiat de patriotismul ambelor părți. După declarația de război a Mării Britanii din 4 august 1914, Carson a asigurat guvernul britanic de întregul sprijin al loialiștilor din Ulster. Aceeași atitudine a avut-o și John Redmond. Ambii lideri sperau că susținerea Mării Britanii în timpul războiului le va oferi atuuri în noile negocieri de la sfîrșitul conflictului. Istoricul L. de Paor scria, în cartea sa Popoarele Irlandei, ca: "în ziua

Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]