197 matches
-
astfel că, o clipă, ea se uită la el pentru a doua oară: privirea, încărcată de furie și, în același timp, de o insuportabilă suferință, a unor ochi întunecați și inteligenți, adânci și totuși plini de lumină - ochii unei zeițe ultragiate. în ei putu citi o indignare neputincioasă, dar - surprinzător - și un mut, aproape poruncitor strigăt de ajutor. Totul dură doar un moment, căci privirea aceea, disperată acum, se îndreptă în altă parte; însă acel moment fu de ajuns pentru ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
smucit, cu putere, frângie cu care era ancorată barca de mal și-a înșfăcat vâslele. Într-o secundă, ambarcațiunea a intrat în curentul râului. Alice și John rămăseseră muți pe nisip. Drew a apărut în fugă și urlând; câinele hămăia ultragiat. Mama lui Danny s-a uitat la fiul ei uluită și furioasă, în vreme ce Charlie a tras un chiot: „Așa !” Eu sunt râul ! a strigat Danny, conducând barca pe după cotul râului și îndreptând-o către Rainier Rapids. Când apa s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și Alice și-au adus și ele câte-un scaun și toate patru au format un cerc. Și-așa, cât se poate de simplu, grupul celor patru s-a reunit, iar Irene nu mai avea destulă energie ca să se dea ultragiată. În țara lui Naji, femeile primesc o sută de lovituri ca pedeapsă pentru adulter; aproape nimeni nu menționează faptul că și bărbații primesc optzeci. Din orice perspectivă, în orice cultură, cu orice scuză, adulterul e inacceptabil. Irene nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
măciuca de microfon, iar În iarbă, printre animale, sunt răspândite patru difuzoare. Femeia zâmbește și arată onoratului public dinții albi și trași cu rigla. Coman stăruia de zor să pictez vreo doi-trei dinți de aur, dar revolta mea de artist ultragiat s-a opus cu Înverșunare. În schimb, n-a vrut În ruptul capului să renunțe la ceasul și brățările de pe mâinile cântăreței și la difuzoarele pe care m-a pus să scriu, așa cum văzuse el la nunțile din sat, Kaloy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
niște... ăăă... ochi uriași? E o tipă foarte prietenoasă? Cum o cheamă? Roisin? Imelda? Ceva în genul ăsta? Claire! Exact! Da, am călărit-o într-o noapte, la o petrecere din Rathfarnham, acum vreo zece ani. Un cor de voci ultragiate a izbucnit instantaneu. —Cum poți să spui așa ceva! am exclamat cu toții. Obraznicule! Ne-am uitat unii la alții cu niște expresii dezgustate. —Obraznicul! am dat cu toții din cap cu hotărâre. Obraznicul! Eu m-am uitat la Shake și el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
câteodată! —V-ați plictisit și În această călătorie, domnule profesor? —Ei, sigur că m-am plictisit și aici! Cum altfel? Nici cine știe ce Întâmplări ieșite din comun nu s-au petrecut, cum te așteptai tu, draga mea... —Mă așteptam?! Privirea demnă, ultragiată a Christei Îl va face să dea Înapoi. —...Am fost oarecum neliniștită și continui să cred că aveam de ce... Știi doar În ce condiții te-ai Întors... —Întoarcerea, Într-adevăr... Felul cum au decurs lucrurile când m-am Întors, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă-sii, Julia! Încetează, da? Tu nu te gândești decât la sex. Să știi că viața înseamnă mai mult decât atât! Julia s-a ridicat în capul oaselor. Se simțea, în egală măsură, umilită și deranjată. — Poți să faci pe ultragiatul cât vrei, dar viața înseamnă sex. Fără sex, nici unul dintre noi n-ar mai fi pe pământ. James s-a întors cu spatele la ea și-a început să-și tragă pe el o pereche de jeanși și un tricou. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de mult cu această sintagmă, încît titlul mesei rotunde părea mai degrabă un truism despre care nu mai e nimic de adăugat. Transformați însă provocator afirmația în interogație și veți cădea totuși pe gînduri : țara lui Caragiale ? Adică ? România refuza, ultragiată, să fie „țara lui Caragiale” pe vremea lui Caragiale. Obsesia era aceeași ca și în timpurile noastre : satira dramaturgului „aduce atingere imaginii naționale”, adică onoarei de familist a fiecărui bun român. Caragiale a devenit „contemporanul nostru” de-abia mai tîrziu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Goya în Muzeul Chiusbaian, adică la câteva zeci de metri de locuința prietenilor dumneavoastră, soții Miga. Nici că se putea ceva mai potrivit. Melania luă un fursec și-l mestecă mecanic. Părea uluită, arborase cea mai veritabilă expresie de candoare ultragiată. ― Cine a scornit istoria asta? Doar nu Florence! Ea ține la mine. Chiar dacă prezența mea uneori poate o sâcâie nu va inventa niciodată lucruri neadevărate. ― Nici nu le-a inventat. De altfel, mi-ar plăcea să cunosc individul care poate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
auzi un zăngănit metalic de inele, brățări și butoni de manșetă. — Bună treabă, grasule! îl felicită Liz. — Lasă-l să mai aranjeze pe cineva, spuse Betty prietenelor ei. — Ce i-ai făcut, bestie nenorocită? strigă Dorian spre Ignatius. — Mă simt ultragiat, strigă Ignatius. N-a fost destul că m-ați ignorat și înjosit, am fost și atacat în mod mârșav, în casa aceasta care nu-i decât o plasă de păianjeni. Sper că ai asigurările necesare. În caz contrar, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nicio o dovadă. Singurul mod în care puteam afla ceva sigur este dacă dumneavoastră sunteți omorât. Porfiri se ridică în picioare. Emoția de pe chipul lui Osip Maximovici se transforma în frică. ă Dar mă condamnați la moarte așa, spuse el ultragiat. Brusc, spre surpriza celor doi bărbați, ușa alăturată se deschise ușor și Vadim Vasilievici își făcu apariția. Fața acestui, mai palidă ca de obicei, aproape că lucea, iar în ochii fixați asupra lui Osip Maximovici i se putea citi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-i fi adus și un zîmbet pe buze), iar acesta a arătat eseul altor doi colegi. Căzură cu toți de acord că acest eseu nu era despre arhitectură, ceea ce-i comunicară și lui Wakefield. Dar despre ce, mă rog? Întrebă ultragiat tînărul Învățăcel. — E sociologie, psihologie, poate, colorată de considerente artistice, se pronunțară profesorii. Fiind niște oameni de treabă, au Încercat să-l convingă pe Wakefield să-și schimbe specialitatea. Au purtat cu el o lungă conversație, după care Wakefield, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Am fost... dată afară. Am făcut o greșeală și m-au concediat. Încă îmi vine greu s-o spun. Și chiar și să mă gândesc la asta. — Ai fost dată afară din cauza unei greșeli oarecare ? Freya pare de-a dreptul ultragiată. Iisuse Hristoase, oamenii ăștia... N-a fost o greșeală oarecare, o întrerup în mijlocul frazei. A fost o greșeală foarte mare și importantă. Asta e, s-a întâmplat. Și m-am hotărât să fac ceva cu totul diferit. Să lucrez ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru tăvile de pâine, te rog să nu-i mai dai și alte treburi suplimentare Samanthei ! Nu poate fi încontinuu la cheremul tău ! Nu ne putem permite s-o pierdem, să știi. Citesc șocul de pe fața Melissei. Pare atât de ultragiată, că zici că Trish tocmai i-a dat o palmă. — Iar ăsta e de la mine, spune Nathaniel, băgându-se iute. Îmi întinde un pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de felul celor din clădirile federale. Trecuse peste capetele profesorilor și ale elitei cultivate pentru a se adresa direct marelui public. În fond, există milioane de oameni care așteaptă un semn. Și mulți dintre aceștia sunt absolvenți ai universităților. Când ultragiații săi colegi Îl atacau, Ravelstein spunea că se simte asemenea generalului american asediat de naziști - la Remagen să fi fost? Când i‑au cerut să capituleze, răspunsul lui a fost: „Cotu’ și pișcotu’”. Firește, Ravelstein era mâhnit, cine n‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ar putea gândi... hâc. A întins mâna după bidonul de petrol, acum plin cu apă, și i l-a fluturat pe sub nas. — Domnule profesor, mai vreți niște rahat deionizat prin metoda reacției inverse? Apoi, incitată, fără să vrea, de fața ultragiată a expertului, Alice s-a dezlănțuit într-un hohot de râs isteric. A urmat o tăcere șocată. — Al! a tunat Jake. În tăcerea care a urmat s-a auzit un plânset ascuțit care venea de undeva, de deasupra. Rosa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spus el rar. Tu ai nevoie de... nu știu. De terapie sau ceva în genul ăsta. —Terapie? Ochii Laurei scoteau flăcări. —Cum pizda mă-tii îți permiți? — Ăsta e adevărul, i-a răspuns Hugo calm, ieșind din cameră. Urletul ei ultragiat l-a urmat în jos, pe scările alunecoase, din sticlă. —Terapie? Eu? Eu nu sunt genul de femeie care are nevoie de terapie. Nu e nimic în neregulă cu mine. O să-ți pară rău că ai spus asta. Ticălosule! Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
arată în anii din urmă revistele respective sunt convinși că lucrurile stau chiar așa și nu fac nimic pentru a-și verifica această fixație, spre a nu-și submina legitimitatea „sfintei revolte”, în spatele căreia se ascund, de regulă, niște interese ultragiate... Rândurile de mai sus sunt rodul unor observații pe care intenționam să le dezvolt cândva pe spațiul unui articol amplu. Însă evenimente de dată recentă, mă refer la reacțiile stârnite în mediul cultural basarabean de interviul acordat de colegul meu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și îndrăgostiții nefericiți simt nevoia să plângă. Invocând însă legea cauzalității inverse, care explică reacțiile psihice drept efect al unor manifestări de natură fiziologică 39 (teoria James-Lange), s-ar zice că Bizu nu plânge "din cauza" neîmplinirilor sentimentale sau a sensibilității ultragiate. Plânsul nu exteriorizează tensiunea psihică, fiind mai mult o "cauză" decât un "efect". Din acest unghi judecând problema, lacrimile nu exprimă atât suferința eroului lovinescian și nici cine știe ce trăire complexă, cât dorința romancierului de a alunga cu orice preț moartea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
formele de rezistență în viziunea Monicăi Lovinescu și le confruntă cu "triada consacrată disidenți, rezistenți, obedienți". Tabloul revulsiv al beneficiilor slujitorilor comunismului și al cultului personalității devine, într-o asemenea perspectivă, inevitabil. Prin opoziție, nu singulară, dar hotărâtoare pentru conștiința ultragiată colectivă, "personalitatea militantă a Monicăi Lovinescu și politica ei împotriva măsurilor aberante ale sistemului" este relaționată cu varietatea actelor represiunii, cenzurii și constrângerilor politice din România comunistă. Cel de-al doilea capitol dezvoltă istoria sociologică și politică a celor trei
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
semnalându-se doar prin zgomote de baston ori de scaune deplasate brusc. În zilele noastre, dimpotrivă, un scenograf care ar vizualiza coprezența ar reuși să facă mult mai perceptibile efectele acestei supravegheri domestice și să motiveze mai convingător reacțiile soților ultragiați și îngroziți de cele auzite. Spectatorul ar putea astfel asista la prăbușirea finală a lui Adolf, care „a auzit totul. Și a văzut totul. Iar cel ce și-a văzut destinul trebuie să moară” (p. 366). A face vizibilă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
altă discuție și o lăsăm pe altădată. Un ubicuu El la puterea N, instrument malefic al unei puteri oculte (ca să fim în clar: puterea comunistă), se ițește cînd nu te aștepți, cînd ici, cînd colo, furișînd insinuări despre "puritatea" conjugală ultragiată și invocînd la tot pasul cu argumente de substanță totalitară "ordinea și legea", care tolerează iubirea, dar, amendament monstruos: o "iubire cu limite". El 1: (în stupoare, ca într-o anticameră a spaimei, privește după Ea 2, apoi, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ființei noastre culturale constante în ciuda vitregiei sorții. Dinamica realității și reportajul Încă din "Căile pământului", întâlnim elemente de transcriere directă, lipsită de transfigurare, a unei realități plasate în lumea satului din perioada cooperativizării agriculturii. Țăranii mai poartă în inimă sentimente ultragiate, dar cu posibilități de regenerare morală. "Cariatida" (1964) stabilește raporturi explicite între realitatea rurală, industrială și legendă. Mitul estetic al creatorului și cel mioritic sunt incluse în poeme ale muncii, ale vieții cotidiene. Poemele din "Cariatida" aduc imaginile unor giganți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pasională ce născuse o operă vie, vitală prin magicul sentiment simultan al trecutului, prezentului și viitorului, al efemerului ("clipa cea repede") și veșniciei, se dedramatizează alarmant. Intelectualul care realizase că viața și gândirea lui nu coincid, una fiind haotică, imprevizibilă, ultragiată, cealaltă fiind armonică, performantă, declanșase odinioară conflictul cu tumultul vieții. Acum acea vis animi este doar o amintire, pragmatismul politic al gazetarului dublat de filosoful-poet este doar un vis. Un vis a ceea ce a fost o conștiință individuală superioară cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a duegnei, lăsînd numai melodia în surdină a viorilor." La distanță, îngroșate de caricatură, liniile metaforei teatrale se desenează cu cinism. Viena revăzută în timp, și fără Salema, este o scenă fericită, de pe care s-au șters ca din memoria ultragiată a doctorului urmele rușinii. Autoarea procedează la o supralicitare a mecanismului sugestiei, aici prin "recuzita" scenică. Direct și derizoriu, "finalul de operetă" nu comunică doar într-o banală expresie sentimentul protagonistului la amintirea cuplului rizibil, monstruos. Palpită imaginea grotescă, a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]