307 matches
-
se auzi răspunsul. — Bine, bine, am înțeles. Eu sunt Tizian, continuă vocea, stânga dreapta oriunde. Totul se tulbură, se limpezi: nimic. Nu era nimic, nimic, doar nepoftitul care aiura. Îl văzu, în sfârșit, așezat, alături, pe bancă. — Păi... se auzi uluirea uluitului. Bătrânul foarte bătrân chiar semăna cu... — Păi... n-am înțeles ce ați spus. — Ai auzit, dar n-ai înțeles. Bine... eu sunt Tizian. Tizian, exact cum auzi. Cum auzi, așa trebuie să înțelegi. Iartă-mă, te-am tutuit, tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mare și mijlociu, și când, îmbrâncit de la spate, am scăpat tichetul și l-am văzut plutind spre crăpătura dintre rampă și pragul avionului - cea mai îngustă dintre toate deschizăturile posibile, de un milimetru sau doi cel mult - și apoi, spre uluirea mea, l-am urmărit strecurându-se prin acel spațiu imposibil și aterizând pe pistă, la șase metri sub picioarele mele. Acestea sunt doar câteva exemple. În primele două luni am așternut pe hârtie zeci de asemenea istorii, dar, în ciuda efortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Am așezat mâncarea pe podea și am întins mâna, scuturând-o ușor de braț. — Trezește-te, Lucy, am spus. E ora pentru micul dejun. Trei sau patru secunde mai târziu a deschis ochii și apoi, după un scurt interval de uluire totală (Unde mă aflu? Cine e omul ăsta străin care se uită la mine?), și-a amintit cine sunt și a zâmbit. — Cum ai dormit? am întrebat-o. — Foarte bine, unchiule Nat, mi-a răspuns ea, pronunțând cuvintele cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu avea cine știe ce farmec, dar era un supererou al tehnologiei și, când m-am întors acasă, a doua zi de dimineață, aveam o listă scoasă la imprimantă cu toate străzile cu numele de Hawthorn sau Hawthorne din ambele Caroline. Spre uluirea mea, erau câteva sute. Prea multe. Ca să vizitez toate numerele 87 de pe listă, ar fi trebuit să fiu pe drum timp de șase luni. Acesta a fost momentul în care am apelat la Henry Peoples, vechiul meu coleg de la Mid-Atlantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
uiți la el. E Înalt și frumos și tocmai și-a amânat o ședință importantă, ca să vină să mă salveze. E iubire. Trebuie să fie iubire. — Mi-ar face mare plăcere să mă mut cu tine, Connor, șoptesc și, spre uluirea mea, izbucnesc În plâns. TREI A doua zi dimineață mă trezesc cu soarele strecurându-mi-se pe sub pleoape și o aromă extraordinară de cafea În aer. — ’ neața ! aud glasul lui Connor, deasupra mea. — ’neața ! murmur, fără să deschid ochii. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
La miezul nopții, telefonul de la Grădina Nemișcării sună. Jiang Ching ridică receptorul, pe jumătate adormită. E Kang Sheng. Soții Lin sunt morți, raportează el. Misiunea a fost îndeplinită curat și în liniște în interiorul perimetrului Orașului Interzis. Pentru a-și ascunde uluirea, Doamna Mao îl întreabă pe Kang Sheng despre detaliile execuției. Unul dintre cei care servesc la masa lui Mao e expert în transporturi, iar un altul e expert în substanțe explozive. Nu te bucuri? Ba se bucură, dar e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
despărțit brutal de ele și Kutuzov deschise ochii mari, invadat de o singură imagine. Cea a chicinetei în care fusese părăsit de primadona și dănțuitoarea Nanone. Și acea imagine îl lovi cu puterea unei ghilotine. Se văzu stând înțepenit de uluire, în costum de gală, cu toate decorațiile pe piept, un biet bătrânel rămas singur, un mort copleșit de mormanele de flori ale cântăreței. Mai apucase să-i vadă spatele gol, abia acoperit de blana pe care și-o punea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de credit, N-am adus-o cu mine, dar pot să plătesc pe loc, În avans, dacă doriți, Ah, nu, nu este necesar, spuse recepționerul. Luă documentul de identitate ca să verifice datele trecute În fișă și, cu o expresie de uluire pe chip, ridică privirea. Fotografia de pe document arăta o femeie mai bătrână. Moartea Își scoase ochelarii negri și zâmbi. Perplex, recepționerul se uită din nou la document, fotografia și femeia care se afla În fața lui erau acum ca două picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și să ne sfădim, dacă grecul are hârtia în portofel? se bosumflă chiar Pravilă, după ce Chirilă le povesti ce-a aflat din gura arendașului. Câțiva mormăiră ceva, pe de lături. Primarul, uitîndu-și jignirea, făcu îngrijorat: ― De... Atunci Luca Talabă, parcă uluirea i-ar fi schimbat glasul și înfățișarea, se ridică de pe scaun, fără voia lui, și vorbi printre dinți: ― Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care mai molcome, care mai dârze, repetară: ― Nu, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de insolită pentru ca ochii să se mărească de mirare îndărătul căștii transparente și murdare, îndeajuns de incredibilă pentru a-i smulge lui Kane un strigăt puternic. ― Isuse! ― Ce e? Ce se-ntâmplă?... Lambert se repezi spre el, urmată de Dallas. Uluirea lor în fața acestei viziuni neașteptate nu fu mai prejos. Crezură de cuviință să considere că apelul fusese lansat de o mașină oarecare, dar nu-și închipuiseră forma pe care putea să o aibă sursa de transmisie. Fuseseră prea ocupați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să se clatine. Nici măcar acum nu pare să Înțeleagă prostia pe care a făcut-o. E o provocare, scapă el În microfon, dar cuvintele sînt adresate celor care-l Însoțesc În balcon, În special Elenei Ceaușescu. Pare la fel de cuprinsă de uluire, dar Își ține firea mai bine și are cîteva intervenții În care se suprapune peste CÎrmaci: Liniștiți-vă odată! Măi, ce e cu voi? Scena are ceva ireal, așa ceva NU s-a mai Întîmplat pînă acum. Anchetele ulterioare nu au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am angajat la Teatrul de Comedie, în corpul de balet. Pentru asta n-ai nevoie de licență. M-am înscris la un concurs, am dat o probă și am intrat. Asta-i tot. Paul nu reușea să-și revină din uluire. Și când te gândești că până acum câteva minute Geta i se păruse apatică. Și nu numai că i se păruse, dar i-o și spusese, când ea, de fapt, se dovedea a fi cea mai întreprinzătoare dintre toți. E
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
voi rămâne fidel dragului meu 7, care m-a răsplătit pentru statornicie. După câteva tururi ieși din nou 7, apoi 12 și iar 7 de cinci ori la rând, ca și cum nu mai existau alte numere decât acest șapte năzdrăvan. Ce uluire s-a stârnit printre jucători!... În istoria cazinoului constănțean nu se mai întîmplase ceva analog. Am auzit pe cineva din spate: ― Dă-i înanite! Ai să spargi banca! Mi-a venit în minte cazul englezului Wells care, pe la sfârșitului secolului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mare și-mi cerea străduințe prelungite. Deși simplistă, Lena simți jocul meu, cu instinctul ei de femeie. Așa că, într-o bună zi, îmi spuse pe șleau: ― Tu iubești pe alta, asta-i! Uluiala mea (căci într-adevăr a fost o uluire) luă proporții aitît de neașteptate, încît nu numai că nu i-am răspuns ca să mă apăr, dar am mers până acolo încît am luat-o la fugă ca un hoț descoperit asupra faptului. De atunci n-am mai revăzut-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
clipa aceea: fii soția mea.) Ea mă respinse cu violență. Fără să vreau am surprins în gestul ei o grimasă de oroare, care îmi sugrumă orice avânt. Covârșit m-am lăsat pe un scaun, cătând la ea cu durere și uluire. Mihaela rămase în picioare impasibilă, parcă fugise din ea. O tăcere grea a coborât între noi ca să ne despartă și mai mult. Situația,devenise intolerabilă, trebuia întreprins ceva ca să-i pun capăt. Și n-am făcut altceva decât să mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ușor, ascuțit. (Mai repede cred că era de spaimă decât de surpriză.) M-am precipitat spre ea, îngînîndu-i numele de alint: ― Aimée, draga mea! Apoi am întrebat-o convențional: ― Cum te mai simți? Înainte de a-mi răspunde, zări florile și uluirea luă pe fața ei locul spaimei. Întinse o mână șovăielnică spre buchet de parcă s-ar fi îndoit că am să i-l ofer. I-am luat-o înainte: ― Ți-am adus astea! Iartă-mă, n-am găsit altele mai frumoase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pietinări, jigniri, adorări și vampirizări, observ că mă simt ca bătrânul boier jucat de Giugaru în nuș’ce film cu haiduci și care, asaltat de-o țigăncușă nurlie (fo coasa pereche, pe ecran, a lui Jean Constantin), exclamă cu frenetică uluire: „Simțăsc! Simțăsc!“ După ce-n mai multe rânduri am jurat (of: „Never say never!“) că nu mai calc pe la vreo lansare-n târg, iată-mă acum hipnotizat de miile de trupuri care au transformat în arene greco-romane scările din fața standului Humanitas
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
îl vede într-o zi pe marele critic venind cu volumul la subsioară în care era reprodusă și cronica sa la Enigma Otiliei dar cu titlu schimbat: “Suntem totuși departe de Balzac”. Papadima se aștepta îngrijorat să înceapă furtuna. “Spre uluirea tuturor celor de față a început să ne citească liniștit cronica”... în final, cu același calm neașteptat, Călinescu întrebă: “Ei, ce zici, Papadima?” la care întrebatul a răspuns că n-ar mai scrie așa această cronică, la care “Călinescu mi-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în brațe din spate și îi desfăcu nasturii bluzei. Ea se înfioră de amenințarea că avea să facă din nou asta. Spatele ei se încordă sub degetele lui mângâietoare. El îi urmări cu degetul curbura abdomenului, privind-o cu acceași uluire înfometată ca și prima oară, cu opt ani în urmă. Vezi? repetă ea, din memorie. Cicatricea operației mele de apendicită. O am de la unșpe ani. Nu e prea atrăgătoare, nu? El râse din nou. —Greșit prima oară. Greșit și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
diferența între a scrie științific și a scrie pentru public. O pensionară voia să pună în discuție starea scandaloasă în care se aflau serviciile medicale. Apoi cineva întrebă dacă Weber avusese vreodată remușcări pentru că viola intimitatea subiecților săi. Camerele înregistrară uluirea scriitorului. — Sper că nu, spuse el, șovăind. Există protocoale. Întotdeauna omit numele și adesea și datele biografice, când sunt importante. Uneori, un studiu de caz combină de fapt două sau mai multe povești, pentru a scoate în evidență cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
totul la fix. Doamne! Cât o fi costat? Parc-ar fi un film cu viața mea de miliarde de dolari. The Harry Truman Story. Intră într-un sfârșit înăuntru. Rămase în picioare lângă Bonnie în living, rotindu-și capul de uluire, plescăind din limbă. —Tata îmi spunea că aselenizarea s-a făcut într-un studio de filmare din sudul Californiei. Întotdeauna am zis că e țicnit. Karin pufni. Chiar era țicnit, Mark. Ții minte că avea impresia că marina putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de compasiune. Avea să-l lase pe Mark să scrie cartea. Cum era să fii Mark Schluter? Să trăiești în orașul ăsta, să lucrezi la un abator și apoi să-ți vezi lumea sfărâmându-se într-o clipă. Haosul pur, uluirea absolută a stării Capgras îi provoca lui Weber spasme la stomac. Să vezi în față persoana cea mai apropiată de pe lumea asta și să nu simți nimic. Dar chiar asta era uluirea: înăuntrul lui Mark nimic nu părea schimbat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lumea sfărâmându-se într-o clipă. Haosul pur, uluirea absolută a stării Capgras îi provoca lui Weber spasme la stomac. Să vezi în față persoana cea mai apropiată de pe lumea asta și să nu simți nimic. Dar chiar asta era uluirea: înăuntrul lui Mark nimic nu părea schimbat. De asta se ocupa conștientul improvizator. Mark se simțea în continuare la fel ca înainte; doar lumea devenise stranie. Avea nevoie de ideile lui delirante, ca să acopere golul ăsta. Scopul esențial al sinelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru una, sau pentru alta. Doar n-o să-și ia viața, uite așa, din senin. Fără să mai spună nimic, se întoarse, ieși din cabină și se îndepărtă de Mașină. Tot restul zilei fu un om chinuit de disperare și uluire. Abia către seară înfierbântarea agitației sale se mai potoli. Se simțea obosit și nefericit, dar în același timp, și mult mai capabil să se concentreze. Mașina nici măcar nu-i sugerase să încerce să pună mâna pe distorsor; poate nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a fost și nu este explicat. Era viu și în asta consta victoria sa. Se aplecă și inspectă buzunarele bătrânului, fără însă a găsi ceva. Tocmai voia să se ridice, când: "Dumnezeule.., dă-mi arma aceea, prietene..." Gosseyn încremeni de uluire, dându-și seama că nu auzise nimic, ci recepta gândurile unui mort. Neâncrezător mai întâi, apoi tot mai hotărât, începu să-i scuture cu blândețe corpul inert. Celulele creierului uman sunt extrem de fragile, dar ele nu mor imediat după stopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]