1,424 matches
-
om bogat, iar el era un simplu muncitor. Când, până la urmă, luă notă de prezența lui, o făcu plină de dispreț: — Presupun că veți merge la pușcărie. Cred mai degrabă că or să mă-mpuște, spuse el. Ea Îl privi uluită, uitând de diferența de clasă dintre ei: — De ce? El zâmbi, nu fără o undă de mândrie: — Se tem. În Anglia, spuse ea, Îi lasă pe „roșii“ să vorbească cât vor. Poliția stă-n jur și se uită. Ah, dar există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înăbuși cu greu râsul când se gândi la Herr Kolber, mic și uscat, și la exclamația lui iritată „Frumos Îți mai șade!“. — Vreți să spuneți că l-ați omorât doar pentru că și-a făcut de lucru cu fiica dumneavoastră, Întrebă uluită Coral? Josef Grünlich ridică mâinile, cu gândul În altă parte. Privirile lui cercetau fereastra și măsurau la ce Înălțime de la podea se afla aceasta. — Ce puteam face? Onoarea ei, onoarea mea... — Prostii, spuse Coral. Îmi pare bine că eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vreau să vând și să mă retrag cât Încă mă mai pot bucura de viață. — Ce vreți să spuneți? Întrebă Myatt curios. Cum să vă bucurați de viață? — Adică nu sunt foarte interesat de afaceri, spuse domnul Stein. Myatt repetă uluit: — Nu sunteți interesat de afaceri? — Golf, spuse domnul Stein, și o mică proprietate la țară. Acesta este visul meu. Șocul trecu și Myatt observă iarăși că Stein lăsa să-i scape prea multe informații. Maniera expansivă a lui Stein era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca dar din partea împăratului. De regulă, dregătorii aveau voie să mănânce abia după citirea poruncii împăratului. Fără s-o mai aștepte, Dongfang Shuo a scos sabia, a tăiat o bucată de carne și a dus-o acasă. Toată lumea a rămas uluită. Vestea a ajuns la urechile împăratului care i-a cerut explicații. Dongfang Shuo a spus liniștit: "Măria-Ta ne-a oferit capra. Porunca oricum se citea. Am tăiat o bucată înainte de aceasta, pesemne pentru că sunt curajos. Bucata tăiată de mine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu calul din categoria mijlocie a regelui, iar calul din categoria mijlocie să concureze cu calul regal din categoria inferioară. E de la sine înțeles că victoria în cele două tururi, deci în întreaga cursă, a revenit generalului. Regele a rămas uluit, întrebându-se de unde a făcut rost Tian Ji de cai atât de buni. Generalul i-a mărturisit atunci că nu găsise nici un cal mai bun, ci doar a aplicat o nouă tactică propusă de Sun Bin. După ce a ascultat spusele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
când am țipat ca din gură de șarpe la o petrecere de familie, nimeni nu înțelegea ce-am pățit. Sorbisem pe ascuns dintr-un păhărel găsit pe marginea unui birou, după care fugisem în camera în care erau strânși cu toții, uluit și îngrozit, convins că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Și vai, cît de mult regretam acele găuri Îngrozitoare ! În unele cazuri, atunci cînd nu mai exista nici un alt exemplar, a trebuit să aștept ani de zile ca să-mi acopăr lacunele. Nu sînt deloc mîndru de asta. Acum, tăbăcit și uluit de viață, mă gîndesc În urmă, la copilăria mea, În speranța că voi găsi acolo vreo confirmare cît de mică a valorii mele, vreun semn că, măcar pentru o vreme, am fost sortit să fiu ceva mai mult decît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fragilă - o făptură mică, simplă și incapabilă, ai fi zis, să facă vreun rău. Rămase șovăind În pragul ușii. Alte asemănări nu păreau să fie, dar În clipa cînd fata Îi vorbi - cu un foarte ușor accent străin - Rowe rămase uluit, ca un bărbat care ar auzi-o, la o sindrofie, pe iubita lui vorbindu-i cu glas străin unui necunoscut. Senzația nu era nouă pentru el: i se Întîmplase de multe ori să se ia după vreo femeie, să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu o dezinvoltură silită. — Desigur, domnule, urmă el. Cred că umerii au să se așeze după ce-o să purtați puțin costumul... Complicatul plan al domnului Prentice părea să eșueze În fașa calmului imperturbabil al domnului Ford. — Domnul Travers! exclamă Davis, uluit. — Ați spus ceva, domnule? Întrebă domnul Ford, avînd grijă să acopere cu palma pîlnia receptorului. — Ești domnul Travers, nu-i așa? rosti cu șovăială În glas Davis, Înfruntînd privirea senină a celuilalt. — Vă Înșelați, domnule. — Credeam că... — Domnule Bridges, ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
altă cabină, situată În celălalt capăt al coridorului, ieși valvîrtej domnul Prentice numai În cămașă. — Ce se Întîmplă? Întrebă el, dar Rowe ajunsese deja la cealaltă cabină și se căznea să-i deschidă ușa. Peste umărul lui, putu vedea fața uluită a domnului Bridges și ochii holbați ai lui Davis. — Repede, dă-mi pălăria! exclamă Rowe apucînd melonul lui Davis și spărgînd geamul ușii. Printre cioburile de sticlă Îl zări pe Cost-Travers-Ford: ședea pe scaunul rezervat clienților, aplecat Înainte, În fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
negativul, spuse el dezvelind un colț al filmului. Și-acum, dă-mi revolverul. — Nu ți-am promis nimic, spuse Rowe Încet. — Dar ai să-mi dai revolverul, nu? făcu Hilfe neliniștit. Nu. Hilfe păru deodată speriat și În același timp uluit. — E o glumă de prost gust! exclamă el. — Se poate, dar m-ai păcălit de prea multe ori! — Fii rezonabil! Îți Închipui că vreau să fug? Trenul a plecat doar! Crezi c-aș putea s-o șterg, după ce te-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
amplă din mâna mea stângă și cadranele pastel ale ceasului și vitezometrului. Încurajat de aceste cadrane acoperite, am dus inelarul de la mâna stângă spre anusul ei. Claxoanele sunară dinspre aglomerația de jos. Un bec scăpără deasupra umărului meu, iluminând fața uluită a acelei prostituate obosite care-mi ținea penisul în gură și al cărei păr spălăcit se revărsa printre spițele cromate ale volanului. Am împins-o în lături și m-am uitat peste balcon. Un autobuz al liniilor aeriene lovise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
erau marcate de simboluri misterioase. Am auzit venind spre noi un zgomot șfichiuitor, sunetul cablurilor de măsurare alunecând prin iarbă lângă șine. Motocicleta lovi botul berlinei într-o violentă explozie metalică. Cele două vehicule virară lateral spre șirul de spectatori uluiți. Mi-ar recăpătat echilibrul, ținându-mă involuntar de umărul lui Vaughan, când motocicleta cu pilotul ei sări pe capota mașinii și, lovind parbrizul, se prăvăli pe acoperiș într-o masă neagră de cioburi. Mașina fu aruncată trei metri în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îi întinse un bilet. Mohoreni-București Nord, scria pe el. - Mersi, zise fata. - Cu plăcere. Fata mai zăbovi o vreme în fața ghișeului. Părea că încearcă să își amintească ceva. - De ce nu veniți cu mine? zise în cele din urmă. - Poftim? spuse uluit șeful de gară. - Veniți cu mine! În depărtare se auzea șuieratul locomotivei. Șeful de gară chibzui câteva secunde. Se gândi la porcul dispărut. La fel putea să dispară și el - că fugea sau era furat era totuna. Își luă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la sfârșitul primului capitol, dar cu tăiatul ești cu mult mai departe. Și iată că, în clipa în care atenția ta e complet absorbită, întorci fila la jumătatea unei fraze hotărâtoare și te afli în fața a două foi albe. Rămâi uluit, contemplând albul crud, ca o rană, sperând aproape că vederea te-a înșelat, proiectând o pată de lumină pe carte, din cerneală. Nu, o albeață intactă domnește într-adevăr peste cele două pagini aflate față-n față. Mai întorci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gest altruist și că ar fi mai bine să lase lucrurile așa cum sunt. Mma Ramotswe rămase perplexă. — Și te-a crezut? întrebă sceptică. — Da, răspunse Mma Makutsi. Nu-i un bărbat prea sofisticat. Mi s-a părut destul de mulțumit. — Sunt uluită, replică Mma Ramotswe. — Ei bine, asta e, spuse Mma Makutsi. El e fericit. Soția continuă să fie fericită. Băiatul primește o educație aleasă. Iar amantul soției și nevasta lui sunt fericiți, de asemenea. Iată o rezolvare pe cinste. Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Dacă o dorești cu tot dinadinsul n-o s-o capeți niciodată. Mai bine întinde-te pe pat că ești beat. Și omul cînd e beat își închipuie multe, nu-i așa? Bîlbîie s-a ridicat de pe scaun, avea o față uluită, congestionată din cauza vinului, dar mai ales pentru că se înecase, a mormăit ceva din care Popianu a înțeles că "a plecat, a plecat pe furiș, ca un hoț, dar tot degeaba, îl am uite aici" și a vrut să arate unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o expresie batjocoritoare. De urechea stângă atârna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu‑și coada. Încins cu o chingă de in, care‑i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într‑o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe‑un par. Alteori și‑o anina de gât, părând o vită căreia i se tăiase căpățâna dintr‑o singură lovitură de bardă, la formula lui magică. Într‑o clipită, capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
înapoi pe uscat, alături de soțul meu, regele Octar. Dacă lumea s-ar fi oprit, daca oceanul s-ar fi solidificat, daca soarele ar fi pornit înapoi către est, nici căpitanul Mararei și nici oamenii lui n-ar fi rămas mai uluiți decât au rămas în acel moment. —Ce ai spus? reuși până la urmă să bolborosească Navigatorul-Căpitan. —Ți-am poruncit să mă duci înapoi lângă tatăl fiului meu. Acest copil trebuie să se nască pe insula pe care va fi rege. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ecran, nu se putu abține să nu se laude: Știi unde m-am ascuns? Nici nu-mi bat capul! După un moment de pauză spuse, plină de mândrie: În podul magaziei cu lemne. Dan scăpă farfuria. Se uită la ea uluit, în timp ce fata continua să mănânce, pândindu-l cu coada ochiului, savurându-și victoria. Iată, pentru un astfel de moment nu se întorsese din drum. Adora să-i lase pe ceilalți cu gura căscată. Inima i se înmuie, toată groaza trăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce se încăpățâna să rămână în urmă. Agățate una de alta făceau un dans de balansoar, sus și jos. Oamenii de pe stradă priveau cu sprâncenele ridicate mersul ciudat al celor două. O dată ce ochii le alunecau în jos, se opreau în loc uluiți. Într-un picior un pantofior elegant, cu toc subțire, în celălalt unul sănătos, bine făcut, cu talpă joasă, încheiat cu șiret. Fiind dezvoltată, domnișoara Voch avea admiratori printre elevii mai mari. Un oarecare Săndel, din clasa a VIII-a, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
celeilalte călcau pe urmele ei. În capătul străzii Luana frână brusc și întoarse bicicleta. Din față, călare pe o semicursieră verde, apropiindu-se cu o viteză năucitoare, venea Liviu Livianu. Evită în ultimul moment ciocnirea și eșuă, undeva, pe trotuar. Uluită, Luanei nu-i veni să creadă. El rezemă bicicleta de un gard și veni lângă ea. Se uită în ochii negri cu o nesfârșită uimire. Tu ai scris asta? Îi întinse caietele pe care ea înșirase "Misterul coroniței". Fetei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se gândea să nu fie de acord cu ea. Oliviu, educat în spiritul că fratele mai mare trebuie ascultat, înclina spre dreapta. Neînduplecată și fără a sta pe gânduri, Luana viră stânga și-o porni nebunește cu Dan în urma ei. Uluiți, cei doi se uitară unul la altul. Oliviu ridică din umeri și plecă după ceilalți în vreme ce fratele său scrâșni din dinți, gândind că fata asta obraznică trebuia pusă la punct imediat. Se chinui bietul Renar, câteva zile bune, să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înroșindu-se și mâinile lungi repezindu-se spre gâtul ei. În clipa aceea, Narcis Sava apăru între ei și-l prinse de mâini. Seneg tremura, congestionat. Luana se îndepărtă în timp ce "nebunul" încerca s-o lovească cu picioarele. Ieși din clasă uluită, se așeză pe scări și începu să plângă. Cu hohote, din tot sufletul. Narcis veni lângă ea și fata ridică spre el ochii plini de lacrimi. De ce se poartă așa, ce i-am făcut? Băiatul ar fi vrut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
răzgândi și-o porni agale spre ea. Fata îl așteptă liniștită să se apropie, țintuindu-l cu privirea. Ajuns în dreptul ei băiatul o salută și voi să intre. Luana spuse: Sunt însărcinată. Înțepeni locului, ca trăsnit. Se întoarse spre ea uluit. Ce-ai spus? Te știam un tip inteligent. Nu-mi schimba impresia despre tine. El ezită un moment și zâmbi. Te ții de glume. Bine. Hai să râdem împreună apoi să ne vedem, fiecare, de treabă. Ți se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]