181 matches
-
era german dar i se răspunde clar: „Nu domnule, nu sunt german, eu sunt evreu” (pag.258). Auzind acestea, ofițerul a ieșit precipitat din curtea fabricii, urmat de însoțitorii săi care nu înțelegeau jena și frământarea ofițerului. Gestul de adânc umanitarism, de iertarea celor ce i-au exterminat familia, neamul, a atins aici sublimul, o adevărată parabolă din perioada biblică asemănătoare cu aceea a Samarineanului milostiv,care, deși disprețuit ca un adevărat paria, îngrijește pe cel jefuit și agresat ridicându-se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
al resortului afaceri externe în Marea Adunare Națională ș.a. Din 1952 devine profesor de germanistică la Facultatea de Filologie a Universității din București, iar în 1955 este ales membru titular al Academiei RPR. Articolele semnate împreună cu Eugen Relgis în volumul Umanitarism și socialism (1925) dezvoltă pe un ton polemic idei legate de evoluția culturii moderne. Studii literare marxiste (1946) și Probleme de istorie a literaturii germane (1956) reiau, amplificând sau schematizând, idei prezente în critica literară de orientare socialistă din lucrările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]
-
literară de orientare socialistă din lucrările de limbă germană. Interpretările lui R. sunt teziste, maniheiste, simplificatoare. Ele ignoră condiția artistică a textelor invocate, cât și mersul general al literaturii, evidențiind însă, într-o manieră tendențioasă, atitudinea politică a scriitorilor. SCRIERI: Umanitarism și socialism (în colaborare cu Eugen Relgis), București, 1925; Studii literare marxiste, București, 1946; Probleme de istorie a literaturii germane, București, 1956. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1977), 468; Horst Fassel, Deutsche Literatur von den Anfängen bis 1770, I, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]
-
motive de legitimă apărare (sau în apărarea aliaților legitimi), sau intervenția în cazuri extreme pentru apărarea drepturilor omului" (Rawls 1999:49). Recentele războaie purtate de Statele Unite în Afganistan și în Irak au zdruncinat serios ipoteza că doar legitima apărare și umanitarismul determină statele liberal-democratice să intre în război. Un argument al lui Mueller (1989) afirmă că suntem deja martori la tendința de dispariție a războiului dintre puterile majore. Resuscitând credința liberală în capacitatea oamenilor de a îmbunătăți condițiile morale și materiale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nou atac terorist, statele care se consideră victime inocente au fost încurajate să intervină unele în afacerile interne ale altora uneori chiar preemptiv. Preempțiunea, dezarmarea statelor despre care se presupune că dețin arme de distrugere în masă, schimbarea de regim, umanitarismul și răspândirea democrației au fost invocate ca justificări publice pentru aceste intervenții, deși criticii au atras atenția asupra considerentelor geostrategice ascunse. Multe state, precum China, Israel și Rusia au folosit și ele acoperirea oferită de "războiul împotriva terorismului" pentru a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
departe de Jenny Edkins care plasează nazismul, lagărele de concentrare, NATO și taberele de refugiați pe aceeși linie. Toate, argumentează ea, sunt determinate de o putere suverană ce caută să-și extindă controlul asupra vieții. Ea afirmă că până și umanitarismul poate fi plasat în spectrul violenței, de vreme ce face parte din ordinea statului suveran de putere și violență, cu toate că susține contrariul. Într-adevăr, ea spune că taberele de acordare a ajutorului împotriva foametei sunt similare lagărelor de concentrare deoarece amândouă sunt
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
vieți" ce trebuie "salvate"; fără elementele sociale sau culturale ce fac parte din ființa lor, aceste persoane sunt depolitizate, vocile lor politice sunt ignorate (2000: 13-14). Campbell (1998b: 506) afirmă aceeași idee cu alte cuvinte, argumentând că formele dominante de umanitarism îi construiesc pe oameni ca victime "incapabile de a acționa fără intervenție". Această formă de umanitarism, insuficientă din punct de vedere politic sau uman, este deci "puternic implicată în producerea puterii politice suverane ce deține monopolul violenței legitime" (Edkins 2000
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
persoane sunt depolitizate, vocile lor politice sunt ignorate (2000: 13-14). Campbell (1998b: 506) afirmă aceeași idee cu alte cuvinte, argumentând că formele dominante de umanitarism îi construiesc pe oameni ca victime "incapabile de a acționa fără intervenție". Această formă de umanitarism, insuficientă din punct de vedere politic sau uman, este deci "puternic implicată în producerea puterii politice suverane ce deține monopolul violenței legitime" (Edkins 2000: 18). Mick Dillon și Julian Reid oferă o analiză similară a răspunsului dat de umanitarism "urgențelor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de umanitarism, insuficientă din punct de vedere politic sau uman, este deci "puternic implicată în producerea puterii politice suverane ce deține monopolul violenței legitime" (Edkins 2000: 18). Mick Dillon și Julian Reid oferă o analiză similară a răspunsului dat de umanitarism "urgențelor complexe", dar în loc să afirme o echivalență între umanitarism și puterea suverană, ei văd o susceptibilitate a primei față de acțiunile celei de-a doua. Guvernanța globală, spun ei, "amenință la modul propriu agențiile non-guvernamentale și umanitare prin recrutarea lor în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
uman, este deci "puternic implicată în producerea puterii politice suverane ce deține monopolul violenței legitime" (Edkins 2000: 18). Mick Dillon și Julian Reid oferă o analiză similară a răspunsului dat de umanitarism "urgențelor complexe", dar în loc să afirme o echivalență între umanitarism și puterea suverană, ei văd o susceptibilitate a primei față de acțiunile celei de-a doua. Guvernanța globală, spun ei, "amenință la modul propriu agențiile non-guvernamentale și umanitare prin recrutarea lor în chiar structurile și practicile de putere împotriva cărora ele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu cea morală. Ea se întinde, ca o pecingine, asupra ființei care nu se citește în nici un limbaj. Ea vrea să strivească libertatea în forma ei pură, primară, și argumentele pe care și le ia sînt, doamne !, cu toate umaniste. Umanitarismul totalitar este privit de autor ca cea mai periculoasă formă de dictatură. Este o dictatură morală. Ea pune ordine, odată pentru totdeauna, în viața tulbure, plină de indecizii, de neprevăzut, de libertate în fond, a sentimentelor noastre. "Mașina de vînt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
străvechiul jug înstrăinat/ vechile straie de rob pe câmpia putredă de oseminte" ("Întoarcerea poetului"). Se va defini și în raport cu generația menită să desțelenească pământul bătrân, o generație solidară la bine și la rău, cu un puternic spirit de sacrificiu și umanitarism: "Prietenii mei înjugați la plug/ desculți și însetați, și eu la coarne la fel/ însetat și desculț/ și cineva din univers cu o coardă de bou/ ne biciuie însetat pe rând". Ioan Alexandru nu este preocupat, organizat și programatic, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
octombrie 1926, p. 260. ,,Amurg” 1. Opere, p. 127. 2. Apud: I. I. Stoican, ,,Ca-n China!...”, în ,,Bacăul”, 15, nr. 778, 31 august 1936, p. 1. Stoican nu-l numește pe autorul cărții din care citează. 3. Eugen Relgis, Umanitarismul și Internaționala intelectualilor, Ed. Viața Romînească, 1922, passim. 4. ,,Amurg”, loc. cit. 5. Printre scriitori și artiști, Ediție de Simion Bărbulescu, Ed. Minerva, 1988, p. 109. Dincolo de scepticism 1. Vezi: Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii romînești, vol. 8, Ed. Muzicală
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exercita propria suveranitate asupra universului. Din acest moment, Umanismul operează o revoluție coperniciană care va provoca explozia creștinismului, așezînd omul în centrul lumii din punct de vedere etic și intelectual și făcînd din el unicul Subiect al Universului. Individualism și umanitarism Umanismul reia ideea lui Protagoras: "Omul este măsura tuturor lucrurilor". Însă el vrea să găsească în Omul însuși fundamentul demnității și al virtuților sale. De aici și ideea, formulată pentru prima oară de Grotius în 1625 în contradicție cu teologiile
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sfîrșitul secolului al XIX-lea, vor sfărîma vechile solidarități, vor atomiza indivizii și vor aduce mijloacele materiale și tehnice ale "bunăstării". În paralel, și într-un sens, dimpotrivă, solidar, un alt curent provenit din Umanism va crea și va dezvolta umanitarismul, corespondent laic al milosteniei creștine, și mai ales ideea de Umanitate, nouă Matrie, potrivit expresiei lui Auguste Comte, care, înglobînd și provincializînd patriile, va aduce laolaltă toate ființele omenești. Comte și Marx își vor însuși cunoașterea "științifică" a Legilor Istoriei
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu ține doar de anesteziști, de maici Tereza, de psihanaliști, de tranchilizante, de rețete acoperite de serviciile sociale; ea reclamă o reformă culturală și civilizațională care să aprofundeze și să revoluționeze sensul a ceea ce creștinismul numea mi-lostenie, iar umanismul numea umanitarism. Trebuie să ne temem fără îndoială de degradările și de sincretismele ce afectează culturile care se amestecă. Dar trebuie de asemenea să ne amintim că nu există cultură pură și că toate au sînge amestecat, începînd cu a noastră. Recurgerea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lor carte sau despre viața lor intimă: celebritățile sunt oameni de bine. Au sentimente frumoase, sunt altruiste. Majoritatea au o fundație pentru oamenii necăjiți, o asociație oarecare care fac din ei persoane respectabile din punct de vedere moral, după canoanele umanitarismului televizual. Televiziunea nu ezită să arate vitrina cu sentimentele frumoase: într-o emisiune precum „Tout le monde en parle” (Thierry Ardisson, France 2, care nu se mai difuzează) sau „On a tout essayé” (Laurent Ruquier, France 2), nu trece zi
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
și subordonare devine din ce în ce mai puternic și evident pe măsură ce organizarea socială este mai bine definită, instinctul iubirii părintești scade pe măsură ce ne îndepărtăm de familie, devenind foarte slab la nivelul sentimentului de iubire pentru semeni, sentiment care se asimilează astăzi termenului de umanitarism. Cu referire la umanitarism, acel sentiment de iubire omenească (afecțiune instinctivă pentru semeni) ce se extinde dincolo de limitele neamului sau nației și care se manifestă mai ales față de copii, suferinzi și năpăstuiți ai sorții (prin calamități naturale, războaie, epidemii etc.
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
puternic și evident pe măsură ce organizarea socială este mai bine definită, instinctul iubirii părintești scade pe măsură ce ne îndepărtăm de familie, devenind foarte slab la nivelul sentimentului de iubire pentru semeni, sentiment care se asimilează astăzi termenului de umanitarism. Cu referire la umanitarism, acel sentiment de iubire omenească (afecțiune instinctivă pentru semeni) ce se extinde dincolo de limitele neamului sau nației și care se manifestă mai ales față de copii, suferinzi și năpăstuiți ai sorții (prin calamități naturale, războaie, epidemii etc.) trebuie spus că este
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o utopie dezarmantă, care desființează pur și simplu familia și condamnă pe cei năpăstuiți (bolnavi sau handicapați) lăsându-i să moară ca nefiind utili statului. Contravine prin această concepție altor sentimente de natură instinctuală cum ar fi; mila, compasiunea, filantropia, umanitarismul, sentimente manifeste în forme mai mult sau mai puțin rudimentare dar evidente și în lumea animală, începând cu furnicile (care-și îngrijesc suratele flămânde, bolnave sau aflate în pericol) și continuând pe toată scara lumii viețuitoare unde exemplele sunt deosebit de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Atacă în egală măsură sentimentele (sau mai bine zis manifestările instinctive) de patriotism și naționalism pe care nu numai că nu le recunosc, dar le și dezavuează opunându-le internaționalismul, noțiune abstractă, neviabilă, nefiind susținută decât în mică măsură de umanitarism, sentiment palid în comparație cu cel național și care nu va rezista în evoluția societăților comuniste. De altfel realitățile istorice din țările fost comuniste au demonstrat din plin acest lucru, majoritatea lor îmbrățișând, chiar în perioada comunistă, ideea națională (naționalismul comunist), un
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la alte ființe viețuitoare, organizată în familii, uniuni de familii (triburi), uniuni de triburi (ginți), națiuni și popoare, toate la un loc formând umanitatea. La baza acestor societăți se află sentimentul instinctiv de simpatie cunoscut ca iubire omenească, filantropie sau umanitarism și care se manifestă în mod direct prin milă (compasiunea pentru cel slab și în suferință asociată cu tendința instinctivă de a-i sări în ajutor), a cărui intensitate însă scade pe măsură ce depășește cadrul familial, chiar dacă devine foarte slab atunci când
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
neam și vorbesc aceeași limbă, datorită legăturilor foarte strânse, îndeosebi biologice, ce există între membrii societății la acest nivel și 2. dominația și subordonarea, ca instinct social, indiferent sub ce formă este practicat și acceptat de conaționali. Ori, simpatia omenească (umanitarismul) este mult prea slabă pentru a suplini iubirea națională, iar dominația și subordonarea sub raport instinctual la nivelul umanității lipsește cu desăvârșire, pentru că nu există nici un impuls natural în a respecta de pildă un șef sau un stăpân de altă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
serve institutoruluĭ inteligent ca mijloc de stimul al simțirilor mărețe, [...] ca hrană de întărire a iubiriĭ de țară, mai presus de orĭ-ce" (ibidem, pp. 77-78). Nu fără temei circumstanțial, inspectorul denunță vitriolant propunerile de a dirija educația istorică pe făgașul umanitarismului ca "utopii fanteziste eterate" care, în pofida idealismului lor naiv, constituie în fapt un atentat împotriva simțământului național (p. 78). În condițiile în care țările vecine, rivale geopolitice ale încă plăpândului stat național românesc, investeau masiv în promovarea egoismului național, educația
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române, de unde Simion Mehedinți (2002) [1939] declara război "falsei treimi" a revoluționarismului francez - liberté, égalité, fraternité. Principiile Revoluției Franceze, inculpate a întemeia doctrina "umanitarismul antinațional" democratic, sunt ridiculizate drept "glume metafizice" care, luate în serios, pot spolia ființa națională, constituindu-se într-un adevărat atentat moral la adresa societății românești (Mehedinți, 2002, p. 24). Egalitatea, libertatea, fraternitatea sunt denunțate ca "o treime de mari neadevăruri
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]