229 matches
-
remarcabilă înzestrare îndeosebi pentru radiografia fenomenului poetic. În fine, încercări de sinteză precum Gruparea poetică „Iconar” și Literatura germană în paginile „Universului literar”, închegate în urma unor documentări laborioase și eficiente, sunt prețioase contribuții de istorie literară, în zone mai puțin umblate. SCRIERI: Atelier de istorie literară, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1999. Ediții: Al.O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, postfața edit., Iași, 1989; Dan Botta, Unduire și moarte, cu un Fragment pentru Dan Botta de Mircea Eliade, postfața edit., Iași, 1995; De ce scrieți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
ne protejeze de poluarea sonoră nu există și, chiar dacă ar exista, ea n-ar impune, în lumea românească, mai multă ordine decât oricare din legile în vigoare, simple obiecte de slalom șmecher pentru infractorii de vocație din jur. Ar trebui umblat, în primul rând, la educație. Nu doar la cea „instituțională“, cât, mai ales, la cea a anilor preșcolari. Românii s-au învățat, de mici, să vorbească tare. Vocea lor nu mai are registre variabile, discreții, modulații, nuanțe. Totul se rostește
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și 1,520 în Muntenia, fiind a zecea parte dintr-o vadră. O oca de vin putea îndestula, la prima strigare, trei-patru persoane. Creangă observa că bețivului și dracul îi iese cu ocaua plină! Aflând de la Comisul Ioniță, om mai umblat, că nemții beau bere, care este un fel de leșie, convivii trag concluzia că e bine „să rămână ei cu trinul lor, și noi cu Țara Moldovei”. Rezon. Dar peste câteva decenii, personajele lui Caragiale și autorul lor o dau
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
poftă de viață aproape impudică. Altfel spus, am în față câteva exemplare ale „turismului specializat”, în acest caz direcția bahică, de care vorbea ieri Katrin Oebel... „Ai noștri”, scriitorii, se fac remarcați prin felul cum iau masa. „Simpozioniștii”, adică cei umblați - clienții obișnuiți ai unor asemenea reuniuni -, au mișcări și gesturi rutinate. Știu tot, nu încurcă nimic, iar dacă sunt într-o bună dispoziție, te pot sfătui chiar ce și cum să mănânci. Timorați și neîndemânatici arată doar cei care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe tema situației minorităților etnice în diverse țări din Europa, despre prejudecăți „pozitive” și „negative” susținute pe seama lor. Dubravka, cred că am mai notat undeva, este de naționalitate croată, locuiește la Amsterdam și reprezintă Germania în Trenul Scriitorilor. Este foarte „umblată”, cum se spune, are lucrări publicate în Statele Unite, un fel de „symposium-woman”, o entuziastă a corectitudinii politice, bine exersată în susținerea unor dezbateri construite pe teze și antiteze - ceea ce au și devenit, de fapt, turnirurile medievale în Europa contemporană. Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cum îți place: la masă, în picioare sau culcat pe iarbă. Nimerim la un colț de masă cu scriitorii cehi Pavel Verner și Miroslav Hule, prilej să ne cunoaștem mai bine. Verner e din Praga și are maniere de orășean umblat, Hule e din Moravia de sud, dintr-o localitate aflată la granița cu Austria. E pescar și iubitor al vinurilor franțuzești, care nu se prea găsesc în zona lui. Lunecăm repede spre subiecte de acasă. Cei doi ne întreabă de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
istoriei otomane (scrisă în limba germană și apărută în 1909), textul interesează prin conținutul său cu caracter diplomatic, politic și militar, referitor la expansiunea otomană de la începutul secolului al XVI-lea. Autorul scrisorii, Neacșu, era un negustor din Câmpulung, om umblat și cultivat, cunoscător al slavonei, care avea relații cu Brașovul și cu turcii, de unde primea mărfuri, dar și informații prin agenții săi, unul dintre ei, Negre, fiindu-i ginere. Neacșu făcea parte dintr-o vastă rețea de legături ce unea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]
-
sus, Nici bogdaproste nu ne-ai spus. Cu dar de pâine și de sare, Cu vin din valea noastră mare Te-am ospătat, dar tu în zori, Râzând, te-ai scârnăvit în flori. Apoi prin codri de milenii Ai tot umblat, râzând alene, Ei, vezi, atunci pun mâna-n foc: Tu n-ai fost cal arab, ci porc! Din păcate nici un geniu ca Dostoievski n-a reușit să iasă din prostituția ideologică a șovinismului rusesc. Prozatorul basarabean Ion Iachim scria dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cunoaștere. Două trăsături fac inconfundabil scrisul lui Andrei Brezianu: erudiția și calofilia. Autorul circulă cu totală dezinvoltură prin culturile europene (nu doar cele de limbă engleză) și americane, fapt ce îi permite întotdeauna găsirea unor poteci mai puțin sau deloc umblate și realizarea de asociații adesea surprinzătoare, dar revelatorii, de fiecare dată, impecabil argumentate. A devenit loc comun în studiile de specialitate referirea la rădăcinile balcanice ale culturii populare românești. Se știe, multe dintre baladele și legendele noastre populare au corespondent
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
evoluția mentalităților în câmpul de tradiții bahice. La Sadoveanu, se bea numai vin: cu ulceaua, din oca. Ocaua (ne informează imediat autorul "nouăzecist") avea 1,288 litri în Moldova, fiind a zecea parte dintr-o vadră. Comisul Ioniță, om mai umblat, povestește că nemții beau bere, care e un fel de leșie. Convivii sadovenieni se strâmbă recriminator: atunci "să rămână ei cu trinul lor și noi cu țara Moldovei". Personajele caragialiene o dau însă pe bere. Când licoarea nemțească este amestecată
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
prin notația de călătorie. Prin călătoriile, în note, ale lui Alecsandri, exotismul își face loc în literatura română. Codru Drăgușanu, prin al său Pelegrinul transilvan, n-a fost asimilat de publicul românesc din epocă și chiar de mai tîrziu. Om umblat, Bucureștiul i se relevă drept "Babilonul României". De fapt, Drăgușanu este un Filimon ardelean. Pe cînd Bolintineanu călător e, și el, mereu plat, dînd prevalență istoricului locului, decît evocării sale. Prin amplele citate la care apelează, este, totuși, un scriitor
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
mai la mahala, unii stau lîngă rude și prieteni, alții sînt vecini cu te miri cine. I.L. Caragiale, privit în timpul vieții cu o anume suspiciune, abia dacă are, după moarte, o străduță, în același timp centrală și dosnică, adică puțin umblată, și o intrare. Este vecin cu Maria Rosetti, care, exact ca pe vremea cînd trăia, stă alături de C.A. Rosetti, îl urmează, ca să nu spunem că îl urmărește. Rosetti are însă și o piață, cu statuie, doar pentru el. De
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
Florin Irimia Încercam să-mi văd cuminte de viață, mergând pe poteci umblate dar la momentul acela pustii când zumzetul vibrațiilor de pe telefonul mobil începură să-mi dezmierde buzunarul pardesiului. Cui nu-i păsa că ar fi putut să-mi tulbure somnul?, m-am întrebat, fără să mă grăbesc să văd cine era
Un telefon by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5749_a_7074]
-
nemaipomeniți, umblă după oameni vara când înoți, te trezești cu ei lângă tine, nu știu ce-or fi având cu noi, eu crez că cine i-a făcut, a greșit, se-ntâmplă..." Maiorul era un om vorbăreț, cum sunt bărbații umblați, pe la cincizeci de ani. Dacă și-ar fi scos chipiul înfundat până la urechi în cap, niște urechi mari, pleoștite, și n-ar fi fost chel, ar fi avut frizura unui bărbat cuminte care vine devreme acasă. Alături, pe ciment, avea
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
avea mari poeți? Din nou, imprudență de critic și somn al istoricului literar? Criticul care scrie despre proză și mizează pe acest gen nu crede că sincronismul și diferențierea în cadrul epicii s-au rezolvat. " Avem nevoie de o proză mai umblată, mai deschisă, mai dinamică, așa cum sunt analiștii noștri politici." (299) Comparația apare surprinzătoare. Politologia, disciplină nouă la noi, rămâne ea însăși într-un stadiu confuz, între mimetism și emulație, chiar mai puțin înscrisă decât proza ficțională în dialogul extranațional. Nu
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
și 1,520 în Muntenia, fiind a zecea parte dintr-o vadră. O oca de vin putea îndestula la prima strigare trei-patru persoane. Creangă observa că bețivului și dracul îi iese cu ocaua plină! Aflînd de la Comisul Ioniță, om mai umblat, că nemții beau bere, care este un fel de leșie, convivii trag concluzia că e bine "să rămînă ei cu trinul lor, și noi cu }ara Moldovei". Rezon. Dar peste cîteva decenii, personajele lui Caragiale și autorul lor o dau
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
Ion Simuț O proză mai umblată. Cum stă proza noastră actuală față de proza europeană e un subiect greu, bun de un doctorat. Ar fi o întrebare interesantă aceea privitoare la subiectele epice care ar merge mai bine decât altele, pornind de la presupunerea ascunsă că defectul ar
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
socialist dirijist, conform căruia să spunem ce e bine și ce e rău în felul în care se scrie proză la noi, în momentul de față? Cred că ar fi și una, și alta. Avem nevoie de o proză mai umblată, mai deschisă, mai dinamică, așa cum sunt analiștii noștri politici. Dacă aceștia din urmă ar scrie analize politice ca și cum am fi o societate închisă, de tip comunist, nu ar avea nici o audiență. Dar pentru că ei știu ce idei se vântură în
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
surată ce se lăsă pe o romaniță de alături, recomandându-se cuviincios: Amfilofia," pe mine mă cheamă Amfilofia! Venea de la piață. Cumpărase nițeluș nectar, câteva oușoare de furnici - și-un aparat t.v. japonez, cât un bob de mei. Mai umblată decât Rița, Amfilofia o puse imediat la curent cu evenimentele" Cică fata care păzea gâștele ar fi fost fata lui Roșu împărat și că nevastă-sa, decedând, se însurase cu o viperă de muiere care o prigonea pe fata făcută
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
ani o să se ceară, poate fi o treabă foarte grea. Totuși, cazuri anume ar face să merite. N-aș ști să spun care sînt mai interesante, cazurile nedescoperite la vreme care aduc, peste timp, revelația talentului absolut, sau cărările foarte umblate cărora o bruscă schimbare de gust le pune poprire. Cel ale cărui Scrieri, galbene și masive, le-am întîlnit de curînd la anticariat (ediția din '83, de la Minerva), face parte, mai curînd, din a doua categorie. Topârceanu - fiindcă semnătura lui
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
paie sau cu fân cărora li se dă foc și apoi sunt lăsate să se rostogolească la vale de pe-o coastă de deal. Îmbinarea caracterului stimulator al focului de Paști cu cel purificator poate fi transpus și în obiceiul umblatului cu moroleuca, practicat în Hunedoara, la zona de graniță cu județele Timiș și Arad. Moroleuca este o țeavă groasă și lungă de vreo doi-trei metri, prin care se „pușcă“ cu carbid. Zgomotul asurzitor este auzit de tot satul. Scopul este
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
și de lumi hai-hui spune, coborînd în tristețile pe care nu le spală paharul, că un singur lucru rămîne pierdut. Acela pe care-l au, în nerăspunderea dată lor a doua oară, nebunii și mahmurii. Putința de a spune închipuirilor "umblați!" și de a le vedea ca realități. Altfel, "cal de lemn cu scări de tuci,/ Urși pitici jucând pe-o labă,/ O! de cînd nu-mi mai aduci,/ Moș Crăciun, moșneag de treabă!". Ca-n basmele cu locuri unde se
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
se împreuna în mijlocul nopții adânci, viscolite, a țării lor de la miazănoapte. Albii de prin alte locuri ale pământului, ce-i vizitau cu corăbiile lor, se mirau de acest obicei, pe care-l socoteau înapoiat, cu toate că despre aceștia unii eschimoși mai umblați povesteau cele mai urâte lucruri. Întâmplarea a făcut ca în acea noapte din Alaska, tatăl viitorului băiețel să fi fost un cărturar tânăr, englez, pripășit pe la ei. Și astfel, mama băiețelului, cea mai frumoasă fată a tribului, pe care o
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
documente oferite. Poate că acest sentiment al „comuniunii”, adaug eu, o conduce pe d-na Cogălniceanu către unele inflamări stilistice dar important este ce anume ne aduce la cunoștință. A întreprins cercetări în spații încă neumblate ale istoriei literare sau umblate puțin. A scotocit arhivele, bibliotecile brăilene și din țară, vechile colecții, comparând și verificând, strângând la un loc date care împreună spun un lucru iar separat altceva. A plecat uneori de la simple impresii, supoziții, de la o afirmație a cuiva făcută
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
Vă scriu spre a vă spune că confreria noastră e mereu importantă pentru vizita dumneavoastră duminicală. îmi faceți un mare bine plimbându-mă în gând, la brațul dumneavoastră, prin strada Condé, lângă Amiel și mai peste tot pe cărările puțin umblate ale celor bine spuse și bine gândite. Vă rog ca, atunci când veți putea, să mi-o readuceți pe Smaranda. Biata fată s-a tot gândit la război și la cei vinovați de el. Liniștea pădurii îi va face bine. Sper
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]