376 matches
-
DE SUFLET, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Anotimp de suflet Când toamna - anotimpul meu de suflet - Își mânuiește harnică penelul, Colind alei, prin parcuri, într-un umblet, Să îi admir talentul, dar și zelul. Îmi pare că artistul aș fie eu Și colorez petală cu petală Și frunzele; și tot revin mereu, Pictând așa, la scară colosală. Tabloul reprezintă o amiază În dominantă notă aurie, Culoarea e
ANOTIMP DE SUFLET, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356710_a_358039]
-
și valuri, Seninul cuvântului rămâne în patria întinsă la plaje pe maluri... Icoana, singură printre picturi O mână de Dumnezeu a desenat chip în suflet, Așa a pogorât Icoana preasingură-n lumină Cu Fiul milei și Mama obosită-n sfințenia de umblet S-avem cui ne închina când ne macină vreo vină. Nepământeană Icoană de început al lumii, o mare de oameni, împărați -Culoare și Cuvântul, ea poartă mântuirea prin veșnicia humii, la care ne rugăm, cutreierând pământul! Icoană-carte cu adevăruri puse
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356692_a_358021]
-
2017 Toate Articolele Autorului GLOSSĂ Când destinu-și poartă visul Între ieri și între azi, Dăruindu-ți tot nezisul, Nelăsându-te să cazi, Poarta inimii o cată, Om din om, suflet din suflet, Într-o lume vinovată, Ce te știe după umblet. Cale nu-i în pustiire, Nu găsești lumină-n cer Dacă nu crezi în iubire, În eter și-n efemer, Într-o mângâiere blândă Din cel niciodată zisul Vis înlănțuit la pândă, Când destinu-și poartă visul, Toate sunt deja pierite
GLOSSĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368839_a_370168]
-
De iubire ferecată, Dacă le dorești doar zise, Poarta inimii o cată, Poate, fericirea-i fum, Însă-n blânda ei chemare Cerșetorul de pe un drum Drept își cere-n disperare, Nici să fugă nu mai poate, A uitat al vieții umblet, Dăruirea-i mers pe coate, Om din om, suflet din suflet Ochii nu îi poți închide Cât în tine viață este, Să te-ascunzi pentru a râde Doar de trista lui poveste, Pune sufletul în mortul Care-ar mai trăi
GLOSSĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368839_a_370168]
-
totul Într-o lume vinovată, Pentru că acolo-n ceruri Unde nu există rău, Nu sunt două adevăruri Nu-i nici negru și nici hău Ea, iubirea, o credință, Lacrimi șterge din portret Șterge propria-ți neputință Ce te știe după umblet, Ce te știe după umblet, Într-o lume vinovată, Om din om, suflet din suflet, Poarta inimii o cată, Nelăsându-te să cazi, Dăruindu-ți tot nezisul, Între ieri și între azi, Când destinu-și poartă visul... Referință Bibliografică: GLOSSĂ / Silvana
GLOSSĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368839_a_370168]
-
Pentru că acolo-n ceruri Unde nu există rău, Nu sunt două adevăruri Nu-i nici negru și nici hău Ea, iubirea, o credință, Lacrimi șterge din portret Șterge propria-ți neputință Ce te știe după umblet, Ce te știe după umblet, Într-o lume vinovată, Om din om, suflet din suflet, Poarta inimii o cată, Nelăsându-te să cazi, Dăruindu-ți tot nezisul, Între ieri și între azi, Când destinu-și poartă visul... Referință Bibliografică: GLOSSĂ / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GLOSSĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368839_a_370168]
-
boem și rătăcit, încadrat eronat în ierarhia arborilor de elită din care izvorăsc scântei năucitoare. Îmi roteam zborul după suflul deșertului și scrijileam abanosul cu un fir de praf, să nu erodez cântecul de gardă al vulcanilor mereu agățat în umbletul stelelor prin lacuri înghețate în formă neobișnuită. Ce vină port eu că pe brațele nordului se întind sculpturi cu șerpi și baloane de săpun, imagine greu de surprins într-o zi obișnuită?! Și ... trebuie oare să pândesc ciutura a cărei
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
Ninsun: ”două treimi din el sunt divine și o treime omenească. Forma trupului îi dezvăluie firea: mama sa, Ninsun, l-a înzestrat cu o îndoită parte divină. El ține în mâinile sale întreaga putere a Urukului. Este asemeni unui taur, umbletul îi e semeț. Izbitura armelor sale nu are potrivnic. Tovarășii săi sunt siliți să se scoale în sunetul tobei. Bărbații din Uruk se înfurie în casele lor:” "Ghilgameș, spun ei, nu se îndură să lase nici un fiu părintelui său; zi
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
ochii mei, nu dispărea. Tot supunându-mi sufletul și ție, Mi l-am supus și mie, între timp, Spirituală, mă vedeam, inoculată, În pacea relativă, ce-mi construi un nimb... Un nimb cu ochii tăi căprui, Și flori, ce-n umbletul tău zac, Un fel din sacrul preamăritului vileag, Iubirea deveni a nu știu cui, Iar sufletele până peste moarte tac... Să -ncerc să cred c- acest undeva E aici aproape, așa cum visul e o febră, Și să-ntristez iubirea, să -i mai
A EXISTAT PE UNDEVA IUBIREA TA de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369581_a_370910]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului de lut n-oi fi de lut n-oi fi chiar de-oi muri și de m-oi pierde în iarba verde ți-oi fi covor călcâi ușor să mă alinte printre morminte sub linu-ți umblet recele suflet chiar după moarte te-o lua deoparte înger să-i fii să-l reînvii dor renăscut chiar de sub lut *** din lut, în lut ... O rană-n lut e pasul meu un drum tăcut spre Dumnezeu. Pășesc tăcut pe
NE LUT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369605_a_370934]
-
cântată e iubirea Cea fără de Dumnezeu. Mulți se plâng că sunt uitați Și nu văd că pe pământ Oamenii-s grăbiți, frustați Și au înserarea-n gând. Câtă trudă fără suflet! Câtă dragoste de eu! Cătă grabă-n a lor umblet Fără cer și Dumnezeu! Doar șoptit adânc în suflet Gândul veșniciei iar Cheamă oamenii la sine Să le dea Viață în dar Singuri bâjbâind prin bezna Sinelui însingurat Oamenii se pierd în haina Unui univers trădat. Haideți astăzi la Izvorul
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
Acasa > Strofe > Amintire > VIAȚA... Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Viața ... O întrebare pusă-n a gândurilor umblet nu îmi dă pace astăzi, revine obsesiv : „Bocancii” tăi mi-au tropăit prin suflet și nici acum nu cred că știu, din ce motiv. Ai mersul apăsat și fără de simțire ... De multele dureri stârnite nu îți pasă când praful așezat
VIAȚA... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370143_a_371472]
-
le vindecă rana Și poate-nflori-vor ideile-n pana Fecundă ce caută liniștea, malul. Se zbenguie, -apoi, pe câmpia din suflet Și zboară din floare în floare - mici fluturi Ce-mpart tuturor colorate săruturi; Vigoare îmi pun în nevolnicul umblet. Aduceri-aminte, veniți către mine, Croiți-mi o punte spre cerul albastru, Să-mi vindec o rană cu-n licăr de astru, Ca negrul cel hulpav să nu mă domine! Pseudonim literar - Bonnie Mihali Referință Bibliografică: Aduceri-aminte se zbat arzătoare... / Curelciuc
ADUCERI-AMINTE SE ZBAT ARZĂTOARE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370145_a_371474]
-
I, nr. 3 din septembrie 1939 și în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 12 din 21 martie 1942 AMINTIREA VÂRSTEI Amintirea vârstei fără prihană Ca un cocor fâlfâie peste suflet; Aud clopote, chiote, dojană, Iarba cum crește și melcii la umblet. Copil fug, alunec peste băltoace, Munților le fac căciulă de azur. Port în palmă pietre, lemne de toace Și cioburi de sticlă gunoaelor fur. Vârsta trecută, mamă ești uitată, Acum am crescut, urmărul e mare: Furtuni de neguri, apă tulburată
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
STRIGOII Uite strigoii, uite liliecii Au ieșit în marginea potecii șui, bădărani și tărcați ca niște argați. Așteaptă să treacă fata cu zodia seacă, s’o ademenească, s’o fure pentru subpământeana pădure. Măi strigoilor, măi liliecilor, ajunge-v-ar umbletul melcilor, lăsați fata, lăsați bucuria cu numele Maria. Știu o babă slută, o poiană de cucută și niște gunoi: acolo e de voi. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și în „PREPOEM”, ambele din mai 1940 SAHARA Degeaba strigi
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > O PĂRERE... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Trec desculță iar prin suflet Cu a Toamnei mele umblet Și-adun frunzele de aur În cel mai discret tezaur! Ploile de lacrimi albe Le așez în sfinte salbe Și împodobesc cu ele Ceasurile care-s grele.. Viile ce-au fost în rod Cântă parcă un prohod Vântul le-a
O PĂRERE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353269_a_354598]
-
CARE DOARE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului M-am rătăcit cândva prin al tău suflet, Te-ai strecurat, tiptil, în al meu gând. Ne-am întâlnit, sătui de nori și umblet, Am devenit cascadă spumegând. Dar zbuciumați în apriga vâltoare, N-am calculat tăcerile în doi, Prelinse-ncet în stropii de-ntristare, Ce ne-au udat, frenetic, pe-amândoi. Dezmoșteniți de falnice speranțe, Ne-am închistat într-un cavou de spini
TĂCEREA CARE DOARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353276_a_354605]
-
a scrie! E hrană spirituală pusă-n rugăciunea nopții și-n soarele dimineții! E a minții îndrăzneală scăldată-n raze de soare și-n speranța ce nu moare! E-n a timpului spirală, har dumnezeiesc, de suflet, cât al nemuririi umblet! Este a vremii urzeală pentru viața trecătoare, în a sorții resemnare! E un vis ori abureală în sentiment de iubire, după dram de fericire! Este brumă de spoială într-un văl de sentimente, pentru cavaleri și fete! E a dragostei
CE-I POEZIA? de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353125_a_354454]
-
curcubeu îmi poartă gândul, strivind pe sub lacrimi hotare, doar Dumnezeu mă știe sfântul, ce-am pribegit cu îndurare! Sub geana ochilor ce tace, închid lumina peste suflet, o țară de pripas ne-om face, iar dorul ne va fi doar umblet! Referință Bibliografică: CÂNTEC PENTRU O PĂGÂNĂ / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI, 12 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CÂNTEC PENTRU O PĂGÂNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352660_a_353989]
-
condeiului ( Crochiul titlurilor Titinei ) Pe Scaunul harului - ședea Cu Bucuria lucrurilor simple Din Anotimpul jocului, Până-n Amurg de-ntoarcere. „De nevoie”,... chemi din ușe Acel Copil de corcodușe Ce-și caută Drumul spre suflet Prin harul sau și-al lumii umblet. Un strop de veșnicie va cuprinde, Și-n Pietre de aducere aminte, Prin Recreația grădinii, Va trece Viața că o punte. Raveca Vlașin Referință Bibliografica: Titina Nica Țene- Mărturisiri de viață / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TITINA NICA ŢENE- MĂRTURISIRI DE VIAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353676_a_355005]
-
meu vise. Spre viață intermediar, postat-ai pântecul de mamă. Cu-ntâiul pas în calendar, prima mea noapte se destramă. Hrăzindu-i vieții mele rostul de-a le-ntrona pe toate-n suflet, îmi dai în Tine adăpostul și labirinturi pentru umblet. Calc apăsat peste pământ, pătrund oglinzile de ape, iar aerul îmi e veșmânt cât Duhul Sfânt îl simt aproape. Învață-mă, Fiule Sfânt, ce să aleg, cum să mă rog, nu doar prin pilde, ori cuvânt, sau prin porunci din
ÎNVAŢĂ-MĂ CUM SĂ MĂ ROG ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354243_a_355572]
-
malinul). Revine că laitmotiv esențial - satul românesc. Un loc sacru, în care interferează energiile benefice ale spiritualității românești, un loc purtător de eleganță prin simplitate, păstrător al simbolurilor desprinse din negura timpurilor trecute. Un loc ce aduce sufletului - zbuciumat de umblet și împovărat de timp - o binemeritata pace: „E-o liniște-adâncă, frumosul e-n suflet, dorința-n priviri,/ Doar un dangăt de clopot se-aude departe pe deal,/ Din coșuri ies pale de fum, la geamuri răsar amintiri/ Așa e toamnă
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
Dar tu te sprijini de vocea ta guturala, tabacică, îmbibabă de wischy, dă-mi și mie o drojdie, mi-ar prinde bine, măi fâțo, acum, când mi s-a albăstrit inima de fantasticele intemperii stelare. Unde ești, desculțo? De-atâta umblet prin cer ți s-au făcut tălpile butii. Ai bășicuțe pe inimă. Și mie. De stat în casă. De stat degeaba. De stat în sine. Evora, Evora, Cesaria mea, cât dor mi-e de tine! De fumul urcând din trabuc
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358704_a_360033]
-
închinat frumoasei luni, Tremură și frunza pe aluni, Că nici ea nădejde nu mai are. Mi-am luat și grijile din suflet, Le-am lăsat războinicului marți Și-am să lenevesc în zi de harți, Că-s sătulă de atâta umblet! Într-o zi de miercuri argintie Viciile mi-am amanetat, Cu bancnote noi mi-am cumpărat Hrană pentru-a noastră empatie. Dorurile le-am făcut grămadă, Să le împrumut cinstitei joi, Poate până-n ziua de Apoi Le va zăvorî în
HAZLIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360433_a_361762]
-
din 08 martie 2013 Toate Articolele Autorului de la un timp te visez cu pletele-n vânt ca o știmă ce-ai îmbătat apele cu miresme de sălcii în floare, ai corpul liană bătută de vânt și sălbatecii ochi de cicoare, umbletul ți-e urmă de vis ce calcă pe perne de fluturi, când râzi și vorbești, doruri și vise tu scuturi, în fața ta înfloresc grădini de stele-luceferi, ești leagăn păgân de neîmblânzite păcate , pângărită de ochi nevăzuți și de vânturi spurcate
TU, FEMEIE, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360035_a_361364]