34,237 matches
-
și imprevizibilă a eternului feminin, discursul acestor proze scurte împrumută ceva din incoerența benignă, revelatoare de profunzimi iraționale, a fiicelor Evei. Însă, după cum sugera E. Lovinescu, în Critica, "opera scriitoarei e o scufundare violentă a principiului solar în colțuri de umbră". Aflăm o primă ilustrare a tendinței scripturale enunțate în Sephora, text aparținînd primului tom de proză scurtă, simbolic intitulat Ape adînci și apărut în 1919. În atmosfera tainicelor prevestiri ale amurgului, ne este evocată figura aureolată mitic a unei frumuseți
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
mod înșelător însă identică mereu cu sine, privilegiază această fragmentare a imaginii. Ce legătură internă ar putea uni figura lui Costea Nebunul din Cîntece de cîmpie sau a lui Constantin Pierdutul, vagabondul care rătăcea pe cîmpie și se spînzură de "umbra unui salcîm" în Iarna bărbaților și adolescentul proclamat rege al Insulei Cailor, geniu matematic, ajuns la o bătrînețe liniștită la Bodega Armeanului alături de Iapa-Roșie? în nici un caz nu e vorba de o evoluție în sensul romanelor clasice. Imaginația autorului "renaște
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
lui. În plus, ideea de progres în forma în care s-a încetățenit în secolul XX, cu implicita încredere în capacitatea omului de a fi total stăpîn pe destinul său, conține în fașă și obsesia acțiunii destructive a dușmanului din umbră, această obsesie paranoică crescînd proporțional cu grandoarea viziunii despre om. Dacă omul-demiurg este acela care făurește istoria - uneori pe seama și împotriva semenilor lui - de unde vin eșecurile, regresiunile? Tentația este mare de a le atribui unor forțe ostile, oculte, de unde toate
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
fie clară, catastrofa sigură iar victimele suficient de numeroase și agonizante pentru ca indignarea să se poată manifesta. Marile dezastre, masacrele incontestabile nu mai impresionează, umaniștii se țin la o parte înainte ca teribila limpezime a Răului să fi împrăștiat toate umbrele și confuziile. Bunătatea aceasta, deci, devine implacabilă, sentimentalismul capătă nuanțe de cruzime. Așadar morala umanitară nu mai este suficientă, mai importantă decît ea pare a fi instaurarea unei morale politice, voinței de a ușura suferințele trebuind să-i preceadă aceea
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
subsumează sintagmei de "Rezistență Culturală". O formulă nescutită de-o anume "echivocitate", cum ar spune d-sa, deoarece tocmai acestei modalități a rezistenței i s-a imputat mărginirea, oprirea în fața protestului radicalizat, de natură politică. Pentru a "curăți" conceptul de umbrele ce s-au lăsat asupră-i, însă și pentru a-și clarifica obiectul foarte onorabil al studiului, autorul excerptează "caracteristicile principale" ale fenomenului în cauză: "Înainte de toate, a fost vorba despre o reacție de autoapărare, de salvgardare a identității spirituale
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
Tolstoi, Sevastopolskie rasskazî, Bălți, Editura Cratima, 1995)", "indignat aidoma unui mandarin chinez ce a intrat într-o pagodă cu climatizatorul defectat" sau "în Turkmenistan, unde am făcut armata la infanterie motorizată, erau niște temperaturi de se coceau ciubotele aksakalului la umbra saxsatilului" și încă "glasul mătușii suna, biblic fie spus, ca o trompetă de la Ierihon, exprimând banal, dar necesar de spus, un text care avea în el nemulțumirea genetică a soacrelor" ș.a. Totul, chiar și gesturile sau mimica pot căpăta pondere
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
în 1763 englezul Smollett cârcotea că "francezii de cea mai bună familie își moaie degetele și le bălăcesc în farfuria plină de tocană", deși erau considerați arbitri ai eleganței europene). Un continent bătrân, devenit, ca toți bătrânii, individualist, iubitor de umbră și umbre, cu simțul - secret metafizic - al "distanței de cel apropiat", cu o memorie culturală care dictează din subconștient toate orientările contemporane. O Europă literară: marile nume care definesc acest continent sunt, majoritatea, literare: Goethe, Dante, Shakespeare etc. Scriitorii sunt
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
englezul Smollett cârcotea că "francezii de cea mai bună familie își moaie degetele și le bălăcesc în farfuria plină de tocană", deși erau considerați arbitri ai eleganței europene). Un continent bătrân, devenit, ca toți bătrânii, individualist, iubitor de umbră și umbre, cu simțul - secret metafizic - al "distanței de cel apropiat", cu o memorie culturală care dictează din subconștient toate orientările contemporane. O Europă literară: marile nume care definesc acest continent sunt, majoritatea, literare: Goethe, Dante, Shakespeare etc. Scriitorii sunt cei care
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
întîmpinare - autorul dispăruse! -, celelalte cărți tipărite pînă atunci - Introducere în opera lui Miron Costin (1976), Ion Barbu. Poezie și deziderat (1981) și, mai ales, cele două volume din Istoria poeziei românești (1982; 1984) - plasînd acest excepțional Bacovia într-o nemeritată umbră: cu atît mai mult cu cît multă lume folosește cartea lui Mircea Scarlat și prea puțini se mai obosesc s-o citeze, fie și la "bibliografia generală". Deși despre Bacovia s-a scris poate mai mult decît despre oricare alt
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
anticipate, dacă se va mulțumi să-l joace pe premierul-minune în foi de viță ori dacă va trece decisiv la contraatac. Probabil că, sub influența propriei camarile, Iliescu va ajunge chiar să se descotorosească de învățăcelul fidel, cândva, ca o umbră, dar care, după preluarea puterii, dă semne energice de independență. Jocul de-a anticipatele are drept miză eliberarea lui Năstase de tutela nașului său politic. Decalarea generalelor față de prezidențiale înseamnă, în aceeași logică, un bobârnac la adresa lui Iliescu: aflat - dar numai
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
pînzei ar epuiza aproape în întregime formele, imaginile și uneltele comunităților tradiționale. De la șura de fîn - la scîndura gardului, de la pielea întinsă pentru uscare - la darac, de la strecurătoare - la jug, de la dealul înverzit - la căpiță, de la cartof - la măr, de la umbra unui personaj inaparent - la sfeclă, totul recuperează un spațiu în același timp familiar și fabulos. Reprezentate cu o acuratețe care, de cele mai multe ori, trece cu mult dincolo de intențiile de identificare, aceste obiecte par colecționate dintr-o obscură pornire de etnolog
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
și prin cinema, "vibrația mistică"? -, iată riscul major pe care și l-a asumat Nicolae Mărgineanu. Un pariu cîștigat nu atît la nivelul construcției scenaristice (fragile, ranforsate cu inserturi explicative), cît la nivelul imaginii. În cinema, o lumină și o umbră care cad într-un anume fel pe un perete alb, de închisoare, o pupilă a unui gardian dilatată într-un vizor al ușii de la celulă, o respirație amplificată halucinant sau un urlet de durere care îți străpunge inima - echivalează cu
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
cea mai mare parte a averii în afara României, precum Josif Constantin Drăgan și Ion Tiriac, alături de personaje care-au "operat" după 1990 în interiorul țării? N-o fi asta o subtilă operațiune cosmetică, o formă de a-i împinge mai spre umbră pe cei "ca noi, iviți dintre noi"? Pentru că altfel reacționezi când pe locurile de pe podium se află oameni peste care a trecut și fiscul occidental, și altfel când vorbești despre cei inspectați doar de colegi de serviciu, chefuri sau, mai
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
Geneză (Adam creat după chipul Domnului iar Eva, după al omului), parafată în creștinism de Sfântul Augustin ("Bărbate, tu ești stăpânul, femeia e sclava ta, după voia Domnului"), nu altfel în Talmud și Coran, femeii i-a revenit rolul din umbră (încă Pericle decretase - ca fiind cea mai importantă virtute a femeii - faptul că ar fi în stare să tacă). Cum spuneam, lutheranismul a ridicat bariera, demonstrând că femeile preotese - și chiar episcopese - pot fi excepționale în dialogul cu Dumnezeu (după ce
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
Ishida (Banco/Macol ), Kazuo Tachibana (limonardier și vânător de fluturi), Sumako Koseki (slujnică și vrăjitoare) Sachiko Shigyo (slujitoare, femeia), Katsue Koga (soldat, femeie). Finalul, exuberant și vital, ce angajează întreaga trupă într-un dans frenetic cu ritmuri japoneze și oșenești, umbra morții, trupul prăbușit a lui Macbett și baletul straniu al vânătorului de fluturi, imagine poetică, laitmotiv al spectacolului, aruncă un semn secret peste zădărnicia și vanitatea puterii. Un sfârșit ionescian care tulbură, farmecă și neliniștește pentru că "nu există teatru fără
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
cine nu e mulțumit cu alegerea noastră, cu atît mai rău pentru el." Nemulțumit e chiar colegul ei de juriu, Jorge Semprún, care a votat împotriva lui Quignard și și-a exprimat public dezacordul: Problema nu constă în faptul că Umbrele rătăcitoare nu e un roman, fiindcă statutul Goncourt îngăduie și alte forme literare, nici în faptul că va avea mai puțini cititori ca de obicei. Problema e că această carte nu deschide nici un drum literar nou. Este destul de convențională și
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
în 1991, datorită filmului realizat după Toate diminețile lumii, cu Gérard Depardieu în rolul principal. De fapt, revistele și suplimentele literare ale ziarelor franceze au acordat încă din septembrie largi spații lui Pascal Quignard și celor trei cărți ale sale - Umbrele rătăcitoare, Despre odinioară și Abisuri - care domină "la rentrée" prin singularitatea lor absolută. Pierre Assouline le numea OLNI obiecte literare neidentificate - și ele constituie avangarda unui vast proiect ce va ține cît viața scriitorului. Cele trei volume (care însumează 800
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
Este un mod substanțial de a spune că a doua lume, țipătoare, lingvistică, luminoasă e și ultima, nu există o altă viață, și o poți explora în profunzime doar descoperind firele ce te leagă de lumea ancestrală, prelingvistică." Primul volum, Umbrele rătăcitoare, conține cele mai multe implicații biografice: "O rătăcire nu începe decît atunci cînd părăsești parcursul premeditat. Demisionînd din funcțiile mele editoriale și muzicale, asta am făcut. În primul volum îmi exprim dorința de a crea în lumea contemporană o sihăstrie pentru
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
extraesteticului. Citite astăzi, în fața unei generații pretențioase și educate în școala lui N. Stănescu, M. Sorescu, M. Cărtărescu etc., mai găsesc totuși o anume putere de seducție. Unele poezii pot convinge și această generație: Ca într-un ascensor zănatic, Amintirile, Umbra, N-am să te iert, Desen în lut, E trupul tău, Pasărea, Rond de noapte. "Noaptea, străzile se fac neasemuite femei/ adormite pe pieptul orașului./ O, numai o femeie sărutată în somn/ se poate întinde voluptos ca o stradă/ părăsită
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
o realitate evanescentă, în spatele căreia se află Structurile, adevăratele deținătoare ale puterii. Iar oamenii politici pe care îi aplaudăm sau îi înjurăm în fața televizorului nu sînt decît niște marionete ale căror sfori sînt trase de alții. Structurile acționează permanent din umbră putînd să accelereze sau să pună frînă unor tendințe de evoluție politică. Paranoia sau realitate dramatică? Chiar dacă argumentele nu sînt foarte explicite, judecățile par credibile, iar Radu Vasile însuși promite că într-o viitoare ediție a cărții va spune verde
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
pentru totdeauna pe cînd/ ferestrele noastre orbeau// cînd se făcuse o furtună/ de silabe în larg/ și fîntînile au strigat în somn/ săgetate de dincolo/ în noaptea aceea era lepădarea pietrei/ arborii s-au lăsat în genunchi/ lepădîndu-și aripile de umbră/ drumurile s-au ridicat în picioare/ ca niște sulițe lungi și negre/ rănind văzduhul// în anul acela care ne-a dus corăbiile/ pentru totdeauna în larg/ în noaptea fîntînilor/ ce-au strigat în somn vinovat/ sfinții s-au desprins din
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
demonică "prezență" finală. Tromba vitalității rebele are un caracter iluzoriu, nefiind decît un act agonic: "așa ne-a fost dat nouă/ să ne naștem între două căderi/ aflați totdeauna în dosarele călăilor/ victimele necesare echilibrului// visurile noastre/ sunt insomniile gropii/ umbra îngerului/ și confidenții negației suntem/ de la o vreme numai asfințituri// prezenți la ora aceea/ cînd se toarnă moartea în lucruri" (prefață). Mircea Măluț e un meditativ dens, a cărui formație de matematician îi determină ținuta de-o eleganță tenebroasă.
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
bătrânei Gări dezafectate dixneuviemsiècle, m-am oprit sus de tot la mansardă, - pe impresioniștii săraci urmărindu-i și aici soarta lor umilă de chiriași ai nivelului celui mai de sus, mai ieftin și mai chinuitor al clădirilor vechi pariziene. Din umbră, dând colțul unui coridor, mă întâmpinase întâi și întâi vrăjitoarea de șerpi a lui Rousseau Douanier pitită în frunzișul copacului, cu ibisul roz alături, cu fluierul dus la gură cântându-și melopeia. Dar Van Gogh, Van Gogh! Unde este Van
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
Rodica Zafiu Legea pentru folosirea limbii române în locuri, relații și instituții publice... E unul dintre acele subiecte despre care decizia de a nu pomeni nimic apare tentantă și logică; se strecoară însă și o umbră de slăbiciune omenească: e greu să nu adaugi, cu tot sentimentul inutilității, o mărturie personală în mulțimea de reacții vesele sau iritate din ultimele zile. Ceea ce se poate spune fără ezitare e că - dincolo de bune sau rele intenții, de subînțelesuri
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
din Zrnovo. - Toți suntem zidari - îi spunea deobicei lui Leandru, la cină, bunicul Cihoric - doar că nu ne e dată o marmură neobișnuită pentru zidire: ore, zile și ani, iar visul și vinul sunt mortarul. Toți suntem zidarii timpului, alungăm umbrele și prindem apa în buric; fiecare își zidește din ore casa sa, fiecare își înalță din vreme prisaca sa și-și culege mierea sa, ținem timpul în burduf ca să ne stîrnească focul. Așa cum în pungă sunt amestecați ducații cu creițarii
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]