198 matches
-
dar... Și educatoarea o ascultă cu atenție. Apoi, pe chipul ei apare un zâmbet plin de înțeles. Și, ce spun părinții când află una ca asta? Ne ceartă, se supără pe noi... Când a auzit astăzi-dimineață mama că am pierdut umbreluța cu cerculețe albastre mi-a spus că nu-s deloc atentă, că n-am grijă de lucrurile mele... Când și unde-ai rămas fără umbreluță? De dimineață, când am plecat de-acasă, am vrut s-o iau cu mine, însă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
asta? Ne ceartă, se supără pe noi... Când a auzit astăzi-dimineață mama că am pierdut umbreluța cu cerculețe albastre mi-a spus că nu-s deloc atentă, că n-am grijă de lucrurile mele... Când și unde-ai rămas fără umbreluță? De dimineață, când am plecat de-acasă, am vrut s-o iau cu mine, însă n-am mai găsit-o. Acum nu știu unde să fie. La Colțul Obiectelor Găsite ai fost? Ochii Sorinei se îndreaptă, ca atrași de un magnet nevăzut
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o iau cu mine, însă n-am mai găsit-o. Acum nu știu unde să fie. La Colțul Obiectelor Găsite ai fost? Ochii Sorinei se îndreaptă, ca atrași de un magnet nevăzut spre locul care îi salvează pe mulți uituci. Minune mare! Umbreluța ei se ohihnește leneșă pe un raft. Fața Sorinei se înseninează. Pricepând totul, educatoarea îi dă voie să meargă la Colțul Obiectelor Găsite. Fetița și-a luat umbrela și a sărutat-o de mai multe ori, ca pe o prietenă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Și, în felul acesta, le permiți să-și lărgească ignoranța. Să răsucim pagina. Răsucim, întoarcem străzile ca pe niște pagini. Oraș de hârtie. Câmpina nu e altceva decât un suport pentru inscripții. Centrul e un cotor de carte. Putem citi umbreluțele de pe terasa unde ne aflăm. „La lac.“ Ce scrie pe ele. Pe fond verde, roșu. Mesele sunt și ele numerotate. Eu, de exemplu, stau la masa numărul 20. Un specialist în numerologie ar avea ceva de comentat și aici. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ne întâlnim unii cu alții. Ne privim în ochi și râdem, pentru că acolo îi vedem pentru o clipă pe Moni și Zoe, un monoclu și o lornietă, un joben și o pălărie cu voaluri, un baston de abanos și o umbreluță diafană de dantelă. Văd și acum ceașca japoneză atârnată de firul salvator, mi se încețoșează ochii și, ca și atunci, fac efortul de a nu plânge. Dar este din ce în ce mai greu, căci toată tinerețea mea este acolo și este, săraca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mă convingă că eu eram acea Regină a Dansului, tânără și dulcică, la numai 17 ani. —Trebuie să beau ceva, am mormăit eu. Maria mă duse până la bar și ceru prima băutură care era gratis - o monstruozitate roz, cu o umbreluță de hârtie în vârf și o bucată de ananas din conservă, numită „Kittenz Kooler“. —Nu-ți face griji, am comandat și șampanie, îmi explică Maria. Am găsit o masă mică și ne-am așezat, având prima dată ocazia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
inele, pe toate degetele. Ester, care avea să fie în acea zi regină, refuzase cu încăpățînare să se îmbrace în galben. I-ar fi stat și caraghios, ce-i drept, în schimb, își adusese, cine știe de pe unde împrumutate, o umbreluță de dantelă galbenă, cum nu văzusem nici una din noi niciodată, și un evantai rabatabil, cu care-și ascundea jumătatea de jos a feței și își îngusta ochii ca japonezele, cu obrazul lipit de umărul ridicat. Mi-era al naibii de dragă, roșcata
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să se întoarcă. Că lumea ar putea să se mai întoarcă brusc înapoi, că ar putea fi din nou exact cea care a fost odată... Totul la fel, exact la fel, mereu aceeași zi, dinainte de Sfinții Constantin și Elena, sub umbreluța roz, ușor decolorată de soare, Muti trece printre straturile de trandafiri din curte - face câțiva pași, se apleacă, încearcă să îndrepte un boboc lovit aseară de ploaie, cu degetele înmănușate. Iar ea exersează la pian, aruncând prin fereastră mereu aceeași
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de strânsoarea corsetului, apoi la un (probabil) profesor de liceu cu creștetul ros de chelie și privind afectat prin monoclu, apoi la o familie respectabilă, ținând în jurul ei copilașii, în cele din urmă, la două drăgălașe demoazele, care ciripeau sub umbreluțe... Dar la ce servea un asemenea fastidios inventar uman în care la nesfârșit mi se fărâmița privirea ? Cum se putea naște un suflet colectiv din trupuri atât de diferite ? Iată mirarea mea, aceeași ce mi-o trezesc lucrurile cele mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu ajutorul unei liste. Mercedes, slabă ca un șarpe și îmbrăcată în negru, atașa ecusoane invitaților. Apoi Trix, îmbrăcată aproape deloc, îi direcționa pe oameni către baie. Fete și băieți, cele mai frumoase exemplare, plimbau tăvi cu cocteiluri pentru adulți - nici o umbreluță la orizont. —Doamnă editor, spuse Jack, oprindu-se în dreptul Lisei. —Bună, eu sunt cu întâmpinările, spuse ea rânjind. —Păi, întâmpină-mă atunci. L-a sărutat pe obraz și, într-o maximă parodie, exclamă: —Draaagule, cât de absolut fantasmagoric de minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
industriașul nu era singur. Îl Însoțea o vedenie, un Înger de lumină Înveșmîntat În mătase, ce părea că plutește pe deasupra pămîntului. Îngerul, care nu era altcineva decît fiica sa Penélope, coborî din Mercedes și se duse pînă la fîntînă, fluturîndu-și umbreluța de soare și oprindu-se să lovească cu mîna În apa din bazin. Ca Întotdeauna, doica ei Jacinta o urma grijulie, atentă la cel mai mic gest al copilei. O Întreagă oaste de servitori care s-o escorteze n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ma-ji. Dar văzând cuțitul din mâna lui Khwaja-sara, se hotărăște să-l bea. Asha are gust dulce-amărui, usturător. Deloc neplăcut. Camera chinezească nu este cum s-ar fi așteptat Pran, decorată cu porțelanuri, mătăsuri, imagini cu dragoni sau doamne cu umbreluțe delicate de soare. Nu are fereastră și este complet neagră. Pereții, podeaua, tavanul și cele câteva piese de mobilier sunt lăcuite sau vopsite în aceeași culoare sumbră. Un scaun simplu, de lemn, se află în fața unui birou. Pe birou sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
izbeliște. Au fost imediat aranjate petreceri cu scopul de a-l însura pe Augustus; a fost forțat să îndure frecvente și cumplite picnicuri, unde, tinerele din „flota de pescuit“, abia venite de la Southampton, încercau să-l prindă în mreje cu umbreluțele lor, cu ochii lor mari și accesele de leșin, bine studiate și programate. PC le-a rezistat cu stoicism, le-a ținut la distanță pe toate și le-a dus înapoi la însoțitoarele lor dezamăgitor de nevătămate. Când cabala pețitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-a îmbolnăvit. A avut din naștere o gaură în inimă. A început să slăbească tare și să aibă tensiunea foarte mare. La Spitalul Militar ni s-a spus că trebuie operată neapărat, că este nevoie să îi introducă o umbreluță specială care se bagă in venele de la piciorul stâng până ajunge la inimă. Am mai mers la controale, unde ni se spunea că este din ce în ce mai grav. Operația se amâna pentru că umbreluța necesară trebuia adusă din străinătate. Doctorița de la București urma
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
operată neapărat, că este nevoie să îi introducă o umbreluță specială care se bagă in venele de la piciorul stâng până ajunge la inimă. Am mai mers la controale, unde ni se spunea că este din ce în ce mai grav. Operația se amâna pentru că umbreluța necesară trebuia adusă din străinătate. Doctorița de la București urma să ne anunțe când să ne prezentăm la operație. În acest timp fata și ginerele meu, Cornelia și Matei, au primit un ziar despre ceea ce se întâmplă la Giurgeni. Mi l-
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
de inimă cât mai repede, pentru că este în pericol. «Să nu faci așa ceva. Chiar dacă o fi să se întâmple ceva pe viitor cu ea, mai greu va fi la operație. Să nu o aveți pe conștiință. Dacă nu se potrivește umbreluța și rămâne cu un handicap, ai să îi dai mâncare cu lingura? Mai bine să rămână așa cum este ea, pentru că Dumnezeu știe câte zile a dat omului. Trebuie să vii să te rogi aici, la icoana Maicii Domnului, care a
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
o ruină irevocabilă, o vilișoară d-alea cochețele pă juma săltată, mai pă vulgărește paragina Precistei, că tu, tăticu, don Lumbeira, care când tragi la aghioase nu faci greață la mușuroiu dă furnici, n-ai fi intrat fără fular și umbreluță dă ploaie. Am transversat maidanu ochi dă bălării și, când ieram d-acu În intrare, sub Însemnele alea dă la Congresu Euharistic În stil Primo Carnera, a ieșit din pământ un ghiujuleț mezzo chelioso, instalat Într-un halat așa-ngrijițel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-mi precupețesc ajutoru dat lu masa corală care urla din toți bojocii mărșulețu lu Monstru și-am Întentat chiar ș-o juma dă răget care mai izact a ieșit la drept vorbind un sughiț dă plâns care, dacă nu deschid umbreluța care am lăsat-o acasă, mă plimb cu canoa pân fieșce scuipat și mă cofunzi cu Vito Dumas, Navigatoru Solitar. În fine, am demarat, și chiar că atuncea a luat-o văzduhu la trap, parcă făceam baie În oala cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Că o să moară cu povara asta? Și atunci? Atunci ea ce trebuie să facă? Învârtea dintr-odată cu furie aproape bețișorul prin aer, întorcea într-o parte ochii din nou umezi, privea fix spre capătul terasei, unde doi bătrâni citeau sub umbreluțe colorate, nepăsători la culorile cerului ce se amestecau, calde și aprinse, în timp ce o soră subțire și blondă le pregătea niște licori pe o tavă, apoi punea bețișorul pe umărul lui Andrei Vlădescu: „Tu, care ai citit atâta filosofie, ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Firește că-ți place. Și-acu’ ascultă. Creierul Lanei începu să lucreze febril. Numărul acesta putea să fie capodopera ei. Pasărea avea calități de star. Iți luăm o rochie ca pe plantații, cu crinolină și danteluri. O pălărie mare. O umbreluță. Foarte rafinat. Părul ți-atârnă pe umeri în bucle. Tocma’ te-ntorci de la un bal, unde o grămadă de juni din sud au încercat să te pipăie pe deasupra puilor și-a porcilor fripți. Da’ tu le-ai tăiat nasu’. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care ne strică viziunea regizorală... Asta îmi amintește de un spectacol pe care l-am văzut la Hanoi cu o piesă de Molière. Mizantropul și femeia pe care el o iubea atât de tare erau îmbrăcați în costume vietnameze, cu umbreluțe deasupra capului și evantaiuri în mână, pe care le agitau permanent. De ce nu? Altceva poate fi supărător într-o punere în scenă în care regizorul e atât de dornic să se afirme. Încărcarea spectacolului tocmai cu elemente de care el
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la ușă Sau că s-a băgat în geantă. Câți de ,,ă’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. România-i scris pe hartă. ,,A’’, cum văd el se gândește -, Când o umbreluță poartă, E schimbat în ,,â’’, firește! LITERA ,,Â’’ ,,A’’ o umbreluță are; Când îl văd, gândesc că plouă; În fântână stă,-n cântare Și în mâinile-amândouă. Cu ,,â’’ scriem România; Un sfânt nume, mândră țară; Vom păstra pământul, glia, Niciodată
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
ă’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. România-i scris pe hartă. ,,A’’, cum văd el se gândește -, Când o umbreluță poartă, E schimbat în ,,â’’, firește! LITERA ,,Â’’ ,,A’’ o umbreluță are; Când îl văd, gândesc că plouă; În fântână stă,-n cântare Și în mâinile-amândouă. Cu ,,â’’ scriem România; Un sfânt nume, mândră țară; Vom păstra pământul, glia, Niciodată să nu piară! Când românul râde, cântă Soarele în crâng și
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
cu artiștii, afli că libertatea nu e nici pe departe totuna cu ne-munca; și e tot ce poate fi mai departe de posterele cu insule caraibiene, pe care se plimbă dame în bikini, cu pahare sondă cu pai și umbreluță. În plus, dintre artiști, foarte rari sunt aceia care încearcă cu adevărat și cu consecvență să-și asume libertatea ca pe un mod de-a respira: adică despărțind în mod clar, fără să se păcălească pe sine, ceea ce vor să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]