195 matches
-
și cu alt rol. El trebuie să vegheze castitatea ibovnicei, s-o apere de orice i-ar primejdui trupul și morala. Mai este, În aceste condiții, obiectul metonimic un fetiș? Schimbîndu-și adresa, el a pierdut Învestitura de care vorbește Barthes. Umbreluța nu e imaginea femeii inaccesibile, este un instrument de seducție și vigilență (ocrotire). Mesagerul și paznicul unei pasiuni suspicioase: „Umbreluță norocită, Ia sama, că ești menită Să umbrești un obrăjel Plin de nuri și frumușel. Cată să mi-l păzăști
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
morala. Mai este, În aceste condiții, obiectul metonimic un fetiș? Schimbîndu-și adresa, el a pierdut Învestitura de care vorbește Barthes. Umbreluța nu e imaginea femeii inaccesibile, este un instrument de seducție și vigilență (ocrotire). Mesagerul și paznicul unei pasiuni suspicioase: „Umbreluță norocită, Ia sama, că ești menită Să umbrești un obrăjel Plin de nuri și frumușel. Cată să mi-l păzăști tare Și de vînturi și de soare, Și cînd alți ochi lor căta, Să te pui drept fața sa, Că
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ia sama, că ești menită Să umbrești un obrăjel Plin de nuri și frumușel. Cată să mi-l păzăști tare Și de vînturi și de soare, Și cînd alți ochi lor căta, Să te pui drept fața sa, Că tu, umbreluță, știi Că Îl tem și de stihii.” Există, totuși un obiect-fetiș În poezia lui Conachi: veriguța. Împreună cu cele trei mărgăritărașă, ea simbolizează trei elemente ale seducției feminine: duhul, nunii și limbajul blînd și fermecător: „Veriguța ce mi-ai dat-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
merge nu spre fetișizare, ci spre alegorie. Universul lui erotic (spațiul intim) este, Într-adevăr, sărac. Pasiunea depopulează, golește totul În jurul obiectului erotic. Nu este loc decît pentru o oglindă care să probeze (dar să și trădeze) frumusețea femeii, o umbreluță mesager și paznic și, În fine, o veriguță - Întruchipare a esenței fizice și metafizice a femeii. 16. Celălalt univers, dinafară, este În schimb populat și puternic erotizat. Ochiul care golește iatacul pentru a nu lăsa decît imaginea slăvită a femeii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel mare”. 15. Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un univers erotizat. Soarele și alte stele... Demersul conachian: ceremonia apropierii. 17. Obiectele erotice. 18. Instrumentele muzicale: scripca, chitara și harpa. 19. Timpuri și anotimpuri În iubire. CÎnd iubesc primii noștri poeți? Lunga „noapte a privegherii”. 20. Carnavalul numelor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vinde darul proprietarului inițial. În orașe, în secolul XIX, sania cu cai și trăsura devin mijloace de transport public, dar nu și comun. Roțile încep să aibă cauciuc. Vizitiul e de regulă muscal. O doamnă din Caragiale mână muscalul cu umbreluța, iar acesta transmite comanda la cai curat ca o cutie de viteze. Vizitii nu sunt avizați în legătură cu planul orașului și nu știu unde e strada Sapienței de pildă. Medicii, obligați să facă deplasări profesionale, au de regulă trăsură proprie. Moașele merg și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
chestii de-astea. E numai o chestiune de ochi bun, de tehnică și talent. Și alta e să te orientezi după fatalitatea retinei. Să pictezi oroarea cu linii reci - continua să stea la fereastră, goală pușcă sub cămașa bărbătească, privind umbreluța de fum negru care acoperea orașul, și din când În când ridica pe jumătate aparatul, ca și cum ar fi făcut o fotografie, dar pe loc Îl lăsa jos. Un peisaj omicid, unde a zămisli călăi nu-i mare lucru. Dar să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Cu secțiuni din românul document Marylin Monroe, Editura Palimpsest, București, 2008, p. 45. Diaristul continuă: "Au trecut pe la mine pe la redacție în 11 octombrie, pe la ora 12. Era o zi ploioasa și el era prea înalt ca să fie acoperit de umbreluța Carlei. I-am oferit palinca și el a dat pe gât două pahare, pe urmă a scos dintr-un soi de sacoșă un volum cu autograful lui Eliade. Era ediția a V-a din Maitreyi pe care el a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
vinde darul proprietarului inițial. În orașe, în secolul XIX, sania cu cai și trăsura devin mijloace de transport public, dar nu și comun. Roțile încep să aibă cauciuc. Vizitiul e de regulă muscal. O doamnă din Caragiale mînă muscalul cu umbreluța, iar acesta transmite comanda la cai curat ca o cutie de viteze. Vizitiii nu sînt avizați în legătură cu planul orașului și nu știu unde e strada Sapienței, de pildă. Medicii, obligați să facă deplasări profesionale, au de regulă trăsură proprie. Moașele merg și
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
Urlă un câine În vecini și se-ntunecă a ploaie, iar Sandu Șpriț trântește șapca de pământ. 1 Mai Capitalist... 01.05.2009 Romania - land of choise, criza și Eurovisionul Căldură mare, numai bună de stins cu bere rece. Sub umbreluțele inscripționate cu Ursus - Regele berii În România sau Bergenbier - Prietenii știu de ce, Șpriț, Gore și Gicu au ajuns la concluzia că și vizitele la cârciumă vor cunoaște o schimbare radicală. Nedorită de niciunul dintre ei, dar impusă de situația generală
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
boc, da’ mai simpatic. Vreți, mă, să intrați În cursă cu mine? Sandu și Gicu se privesc preț de câteva secunde, apoi dau amândoi din cap. Vrem! De ce să nu vrem?! Hai să strângem semnături, scoatem masa pe trotuar, cu tot cu umbreluță... Da’ ne trebuie un slogan. Și să fie penetrant. Gore cade pe gânduri apoi golește halba dintr-o sorbitură și strigă de se zguduie masa: „De-mi dați votul numai mie, vom trăi Într-o beție!!!” Sandule, dacă nici sloganul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
visu’ meu! Bă, da’ ce femei erau alea... Doamne, dă-mi visu-napoi și pe urmă pot să citesc toată cartea lu’ antoan! 16.04.2010 Pe diverse teme Viață de artist, noaptea vesel, ziua trist! Soarele se tolănește leneș peste umbreluțele colorate care populează terasa, iar mesenii afișează expresii optimiste. Se apropie vara cu pași repezi Și totul pare privit dintr-o altă perspectivă, mult Îmbunătățită. Păi, da, Sandule, că noaptea e cu dansuri Și cu beuturi, dar ziua vine cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Gicule, să nu-ți stea vreun mic În gât. Ia-o și tu mai ușor, a auzit și Gore ceva, pe la știri, nici nu e foarte departe de axul drumului, ca să zic așa. Și vino mai aproape de masă, sub scutul umbreluței, ia protejează-te, e stratul de ozon ca șvaițerul, vrei să te duci acasă cu un cancer de piele? Se răsucește pe jumătate, privindu-l pe Gore În ochi: Băi, Gore, imperiul sovietic ne-a stat ca un ghimpe În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e furtună și motociclul nu pornește până nu o deschid! Umbrela trebuie reparată urgent! În sfârșit, după câteva opinteli furioase, umbrela păcăni cu zgomot, desfășurându-se. Cuprinzând la întâmplare infinitul spațiilor necuprinse s-a stârnit un curent groaznic. Aruncă repede umbreluța, renunță la ochelari și arme și se cățără agil pe motociclul spațial Honda. Trebuia să atragă după el vifornița și furia găurii negre pe trasee secrete și se grăbea viclean să-i ofere o falsă momeală, pentru a deruta inamicul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-i în jurul meu nu mă interesează și totuși aici pe undeva foarte aproape de mine se găsește acel ceva ce mi-e la îndemână și nu văd, ce?! o pipă din lemn de? un tutun olandez? un creion în cărbune? o umbreluță Jane Avril? un afiș de epocă? cuțitașul lui? Ochii mei caută cu disperare printre obiectele aranjate pe măsuțe scunde într-o voită dezordine artistică și privirea mea lunecă nemulțumită mai departe, abandonez într-o pubelă cutia goală de coca-cola, șervețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu ajutorul unei liste. Mercedes, slabă ca un șarpe și îmbrăcată în negru, atașa ecusoane invitaților. Apoi Trix, îmbrăcată aproape deloc, îi direcționa pe oameni către baie. Fete și băieți, cele mai frumoase exemplare, plimbau tăvi cu cocteiluri pentru adulți - nici o umbreluță la orizont. —Doamnă editor, spuse Jack, oprindu-se în dreptul Lisei. —Bună, eu sunt cu întâmpinările, spuse ea rânjind. —Păi, întâmpină-mă atunci. L-a sărutat pe obraz și, într-o maximă parodie, exclamă: —Draaagule, cât de absolut fantasmagoric de minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
debutat Nina Cassian ca poet; exală un miros Îngrozitor. „Mai spală-te, măi, Moise!“, Îi spun. „Glumești? e mirosul rasei!“, Îmi răspunde el râzând. Are umor, nu se supără. (luni) Ieri la ștrand cunosc o damă bine pălărie de soare umbreluță colorată stil madame Bovary În vacanță sub 30 poate disponibilă Încerc am succes Îmi dă adresa strada polizu 13; pe drum, o iau pe moșilor, mă Încurc, rătăcesc strada; e ora 14, soarele bate În creștet, Îmi țiuie urechile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mulțime de bibelouri, pe divanul vechi înviorat de o pânză înflorită. Pe perete era agățat un poster înfățișând o maimuță cu bonețică de nou-născut pe cap și un biberon între labe, fotografiată în lumina falsă a flash-urilor și a umbreluțelor de polietilenă ale unui atelier fotografic. Se întoarse imediat. Telefonul este dincolo, în cameră, spuse arătând spre o perdea din fâșii de plastic aflată chiar în spatele meu. — Mulțumesc, am șoptit către perdeaua aceea de bar și din nou m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de stânjeneală îmi plutea în gâtul uscat, făinos. Am privit în jur și jena mea fizică alunecă în ambianța aceea modestă. Pe un raft, o păpușă de porțelan cu o umbreluță din voal își sprijinea fața speriată de primul dintr-un șir de volume toate identice ale uneia din acele enciclopedii care se cumpără în rate. Mizeria era bine confecționată, îngrijită, onorabilă. M-am uitat la femeia care venea spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întors înapoi în mâinile mele! Și nu am oprit momentul acela, l-am lăsat să plece, și poate nici nu aveam chef să te împing, vroiam să citesc ziarul. Îți ating fruntea. — Bravo, spun, bravo. Și, în camera mea, sub umbreluța liberty care centrează cu lumina ei caldă biroul și capul meu chel, mă gândesc încă la tine. M-am retras aici înăuntru, lăsându-vă vouă, femeilor, restul casei, feșe albe, vată, sânge de fecioară. Mama ta a pregătit ceaiul, ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă convingă că eu eram acea Regină a Dansului, tânără și dulcică, la numai 17 ani. —Trebuie să beau ceva, am mormăit eu. Maria mă duse până la bar și ceru prima băutură care era gratis - o monstruozitate roz, cu o umbreluță de hârtie în vârf și o bucată de ananas din conservă, numită „Kittenz Kooler“. —Nu-ți face griji, am comandat și șampanie, îmi explică Maria. Am găsit o masă mică și ne-am așezat, având prima dată ocazia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o ruină irevocabilă, o vilișoară d-alea cochețele pă juma săltată, mai pă vulgărește paragina Precistei, că tu, tăticu, don Lumbeira, care când tragi la aghioase nu faci greață la mușuroiu dă furnici, n-ai fi intrat fără fular și umbreluță dă ploaie. Am transversat maidanu ochi dă bălării și, când ieram d-acu În intrare, sub Însemnele alea dă la Congresu Euharistic În stil Primo Carnera, a ieșit din pământ un ghiujuleț mezzo chelioso, instalat Într-un halat așa-ngrijițel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-mi precupețesc ajutoru dat lu masa corală care urla din toți bojocii mărșulețu lu Monstru și-am Întentat chiar ș-o juma dă răget care mai izact a ieșit la drept vorbind un sughiț dă plâns care, dacă nu deschid umbreluța care am lăsat-o acasă, mă plimb cu canoa pân fieșce scuipat și mă cofunzi cu Vito Dumas, Navigatoru Solitar. În fine, am demarat, și chiar că atuncea a luat-o văzduhu la trap, parcă făceam baie În oala cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În orgasm), În regia magistrală a lui Michael Goldenberg, film pe care nu l-am văzut. Dar am văzut parcă aievea-n fața ochilor, cum spuneam, elegante domnișoare mirosind cuantificat a parfum de femeie care protejau invitații de ploaie cu ajutorul umbreluțelor. Invitații de ploaie sînt Înșirați de prozatoarea articolului În ordine ierarhică, după ce se face precizarea că domnișoarele miroseau discret deoarece majoritatea elementelor au stat sub semnul olfacției la nunta ca-n povești, plus cel al eleganței: nuntași eleganți, un discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doua frază este o recomandare interogativă plină de demnitate supremă. Justificată pe contracoperta revistei de-o fotografie cu patru fete despuiete care stau cu spatele la Europa, pe o băncuță. Nu se zăresc din dînsele decît opt fese, opt gambe și trei umbreluțe probabil de soare, din Occident. Una dintre ele pare să fie domnul Nicodim. Așa că deschidem ca masochiștii chiar revista Europa pentru a mia oară numărul 13, și citim că 300 de huligani au atacat sub privirile poliției 30 000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]