402 matches
-
de sisteme este: „Scrieți cât mai multe propoziții cu cuvintele hrană din deșert și armată” (p. 42). Alte teste includ găsirea unor titluri ingenioase pentru niște povestiri scurte, enumerarea utilizărilor neobișnuite ale unor obiecte banale, cum ar fi cărămizile sau umerașele, sau enumerarea consecințelor unui anumit fapt - de exemplu, că oamenii nu ar avea nevoie să doarmă. Guilford și Hoepfner (1966) au aplicat 45 de teste de producție divergentă diferite unui eșantion de 204 elevi de clasa a noua și au
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
înghițiți de ghețuri, piloți de război dispăruți. Cuvântul-scuipat îl privează pe veci de ficțiunea asta acceptată printr-un acord tacit. Femeia și-a întrerupt lectura. Probabil a simțit că nu e atent. Se ridică, se duce la dulap, scoate un umeraș. Adolescentul își drege glasul, pregătindu-și o voce aspră, care va pune întrebări, va acuza, va zeflemisi. Mai cu seamă va zeflemisi aceste seri de sâmbătă, fostul său paradis, cu lecturile auzite printre pocnetele șinelor de cale ferată și suspinele
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
circulație și două de cale ferată are podul Harboor Bridge din Sydney. Are o Înălțime de 50 m. Este construit din oțel, are lungimea de 503 m. A fost construit În 1932 și este alintat de locuitorii Sydney-ului cu numele „umerașul”. Rion-Antirion este podul cu cea mai lungă punte (2252m) suspendată din lume. Costul construcției a fost de 800 milioane de euro. Podul Hangzhou, are lungimea de 36 km. și Înălțimea de 62 metri. Scurtează drumul dintre Shanghai și portul Ningbo
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Ciobanu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93127]
-
câteva cămăși pe care le mai păstrase. Două costume și o pijama, câțiva butoni, câteva cravate și papioane, niște șosete, niște chiloți, asta era toată averea care îi rămăsese. Erau toate în valiza deschisă de pe jos sau întinse pe câteva umerașe, agățate în niște cuie bătute în perete cu tocul pantofului. Nu avea un dulap, doar o măsuță pe post de birou, înghesuită între pat și geamul micuț prin care niciodată nu intra destulă lumină, deoarece vizavi începuse să se construiască
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
James, există un mic sanctuar „Charles“. Uneori mă duc și șed acolo. Cărțile mele continuă sa stea împachetate în lăzi, în hol. Majoritatea hainelor zac încă în geamantane, pentru că nu mă îndur să ating costumele lui James, ordonat rânduite pe umerașe și foarte îngrijite. Garderobul mare din dormitorul lui pare intrarea către o altă lume. N-aș putea spune că mă simt ca la mine acasă în apartamentului lui James, dar nici prin gând nu-mi trece să locuiesc în altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dintr-un colț al camerei. Opiul alunecase sub parchet, undeva unde nu puteam ajunge. Făcusem mai multe Încercări eșuate să-l recuperez. - De data asta o să-l scot! am zis Îndîrjit. Cu mîinile tremurîndu-mi, am confecționat un cîrlig dintr-un umeraș și am Început să pescuiesc după bucata de hop. Sudoarea mi se scurgea pe nas. Mi-am zgîriat mîinile În lemnul de pe marginile găurii. „Dacă n-ajung așa, tot o s-ajung cumva”, mi-am zis Îndîrjit și-am Început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
în memoria recentă primii pași făcuți către depozitul de haine și alte obiecte personale depuse aici de oameni la internare; mă doare gândul cu fiecare luciditate impusă de realitatea că multe dintre aceste ,,efecte’’ personale vor rămâne definitiv agățate pe umerașele din lemn învechit și ros de cari ori aruncate aiurea pe vreo canapea bătrână unde scheletele mobile le-au lăsat. Aici se lasă îmbrăcămintea de acasă civilă, așa cum eu nu am făcut pe deplin, iar apoi internați fiind, merg agale
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ce-a făcut. Toate schițele pe care mi le-a arătat au fost demențiale - și, evident, la o rochie făcută de mână se acordă mult mai multă grijă pentru lucrătură și detaliu decât la una pe care o iei de pe umeraș, dintr-un magazin. De exemplu, partea de sus o să fie un corsaj cu balene, brodat manual - și Danny mi-a propus să-i pună și un mic nod de dragoste din mărgele, folosind pietrele zodiacale ale mirilor, ceea ce e extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rochii din satin duchesse și dantelă, rochii severe cu trene impresionante, rochii simple, rochii strălucitoare... — Când ai s-o vezi pe cea care îți e destinată, ai să știi, îmi spune întruna Cynthia, în timp ce asistenta se chinuie să atârne înapoi umerașele pe stativ. Tu doar... continuă căutarea. — Așa am să fac! spun fericită, trăgând pe mine o rochie fără bretele, cu dantelă și paiete și o fustă înfoiată. Ies din cabină și mă plimb ca la paradă în fața lui Suze. — E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la ea, și simt că îmi ia foc fața. — E... și asta o variantă, zic în cele din urmă. — Cum adică, e și asta o variantă? Mă fixează șocată, și slăbește strânsoarea. Cum să fie o variantă? Aranjez rochia pe umeraș, fofilându-mă, încercând să înăbuș sentimentul de vinovăție care îmi crește în suflet. Dacă mă port ca și cum situația asta ar fi perfect normală, poate chiar va părea așa. — Ei... Elinor s-a oferit să ne organizeze o nuntă cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cappuccino rapid. Însă chiar în acel moment, spre mirarea mea, el se uită în jur, se apleacă fără să-l vadă nimeni și bagă mâna după ceva în geanta lui de pânză. Scoate un tricou cu mâneci strălucitoare, pe un umeraș. Vâră umerașul pe stativ, se uită iar în jur și se apleacă după altul. Mă holbez la el total interzisă. Ce naiba crede că face? Se uită iar în jur - apoi caută iar în geantă și scoate o tăbliță laminată, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Însă chiar în acel moment, spre mirarea mea, el se uită în jur, se apleacă fără să-l vadă nimeni și bagă mâna după ceva în geanta lui de pânză. Scoate un tricou cu mâneci strălucitoare, pe un umeraș. Vâră umerașul pe stativ, se uită iar în jur și se apleacă după altul. Mă holbez la el total interzisă. Ce naiba crede că face? Se uită iar în jur - apoi caută iar în geantă și scoate o tăbliță laminată, pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ce faci cu tricourile alea? șuier. — Îmi aranjez marfa. — Cum adică îți aranjezi marfa? El îmi arată din cap spre tăblița laminată și o citesc cu stupoare. COLECȚIA DANNY KOVITZ. UN NOU TALENT DE EXCEPȚIE LA BARNEYS — Nu au toate umerașe Barneys, zice Danny, vârând încă două tricouri pe stativ. Dar bănuiesc că nu are nimic. — Danny!... Nu poți face așa ceva! Nu poți pur și simplu să... îți pui ce vrei tu în raft! Asta fac. — Dar... — N-am de ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mine. Randall a pornit încoace, și se așteaptă să găsească o linie de colecție Danny Kovitz la Barneys. Mă holbez la el îngrozită. — Parc-ai zis că n-o să te verifice! — Păi, n-ar fi făcut-o! Danny înghesuie alt umeraș pe stativ. Dar tâmpita aia de prietenă a lui își bagă nasul unde nu-i fierbe oala. Până acum n-a dat nici doi bani pe mine, dar, în clipa în care a auzit cuvântul Barneys, a sărit imediat, vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un tricou. O bridă de piele se desprinde și cade pe jos. Da, OK, poate că finisajul nu e chiar la nivelul standardului meu obișnuit, spune Danny defensiv. Te rog nu mai pune mâna pe ele, OK? Începe să numere umerașele. Două... patru... șase... opt... zece. Cred că ajung. — Danny... Mă uit stresată în jur și o văd pe Carla, una dintre vânzătoare, că ne privește ciudat. Bună! zic repede. A... îmi ajut un pic un client... caută ceva pentru prietena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se luminează brusc. Deci tu ești cel care... a asamblat aceste piese de îmbrăcăminte. Și care le-a plantat pe stativele noastre. — Poftim? Nu e designer pe bune? face Tracy îngrozită. Știam eu! Pe mine nu mă duce nimeni. Bagă umerașul pe care l-a ținut în mână înapoi pe stativ, de parcă i-ar fi frică să nu se contamineze. Dar asta nu e împotriva legii? zice Lisa, căscând ochii mari. — Este destul de posibil să fie, spune Danny defensiv. Dar pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ochi foarte bun. — Ba nu, deloc! E groaznică! spun fără să mă gândesc și ea îmi aruncă o privire stranie. Adică, vreau să spun că avem o rochiță roz superbă care cred că ți-ar veni ca turnată... Înșfac repede umerașul. Imaginează-ți doar cum ți-ar sta cu asta! Sau cu asta, care se înnoadă la ceafă!... Amy Forrester se uită la mine cu ușoară nervozitate. — O iau pe asta. Vrei, te rog, să mă ajuți s-o dau jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pur și simplu în lacrimi. Încă nu i-am văzut rochia de mireasă, spune Christina. N-am curaj. — E foarte frumoasă! protestez eu. Vino să ți-o arăt! O conduc în camera somptuoasă unde rochia făcută de Danny tronează pe umeraș. — Ei, văd că e întreagă, observă Christina laconic. E un început bun. — Christina, zic, nu e ca tricourile alea. Asta face parte dintr-o categorie superioară. Uită-te la ea! Nici mie nu-mi vine să cred ce treabă nemaipomenită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lemn din zonă. Cumpăr de la el boluri din lemn sculptat de esență moale (tei, salcie, plop), sunt frumoase, rezistente, utile, îmi place să văd urmele de daltă în carnea moale a lemnului. Mai vinde linguri de lemn, de diferite mărimi, umerașe pentru haine, donițe de lapte și, surpriză, văd și o covată de lemn, exact cum avea bunica mea de la țară, atunci când frământa pâinea, apoi o lăsa la dospit. Chiar în fața potențialilor clienți erau plasate un fel de platouri mari de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ca ei să poată căra ceea ce vor să cumpere. Nici măcar nu se vor gândi să ia o decizie dacă au mâinile ocupate. De aceea, în multe cazuri, rafturile orizontale sunt mult mai bune pentru expunerea de articole de îmbrăcăminte decât umerașele pe suport. E un adevărat chin să examinezi o haină pusă pe umeraș, dacă nu ai decât o mână liberă, pe când dacă există un raft, poți să lași bagajele pe acesta și să desfaci puloverul ca să-l vezi de aproape
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
gândi să ia o decizie dacă au mâinile ocupate. De aceea, în multe cazuri, rafturile orizontale sunt mult mai bune pentru expunerea de articole de îmbrăcăminte decât umerașele pe suport. E un adevărat chin să examinezi o haină pusă pe umeraș, dacă nu ai decât o mână liberă, pe când dacă există un raft, poți să lași bagajele pe acesta și să desfaci puloverul ca să-l vezi de aproape și să-l simți. Manifestarea cea mai amuzantă a problemei mâinilor libere am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
lucru. Nu este surprinzător faptul că multe dintre femeile care-și permiteau acest tip de haine erau mai în vârstă, ceea ce înseamnă că purtau mărimi mai mari. Dar managerii magazinului, sin considerente estetice, au expus mărimile 4 și 6 pe umerașe, în timp ce mărimile 14 și 16 zăceau într-o cameră pe undeva și singura soluție pentru cumpărătoarea supraponderală umilită era să-i ceară unei vânzătoare să-i aducă ceva mai... încăpător. Peste tot în industria textilă te confrunți cu această situație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
datorită acestei decizii de a lua în considerare nevoia cumpărătorului de a lua contact direct cu marfa expusă. Politica de promovare stabilește modul de expunere a produselor (mese mari de pe care poți lua produsele cu mai mare ușurință decât de pe umerașe sau rafturi). Tot prin politica de promovare se stabilește modul cum își petrec angajații timpul la serviciu: posibilitatea cumpărătorilor de a atinge și examina articolele determină necesitatea ca toate puloverele și cămășile să fie împăturite la loc, aranjate și puse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
rafturile - înghesuind pe suporturi mai multe haine decât era optim pentru ca acestea să fie examinate de clienți. Unii nici nu se chinuiau să scoată vreun articol, era mult prea mare bătaie de cap. Clienții care se luptau să scoată un umeraș trăgeau fără să vrea și alte haine, care cădeau pe jos. Și cine trebuia să le ridice, să le scuture și să le așeze la loc? Timpul economisit prin aglomerarea standurilor era pierdut cu păstrarea articolelor în ordine. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
rumeguș, și-avea tâmplele și urechile de rumeguș, și o mustață groasă tot de rumeguș. Făcea mobilă, podele, uși, ferestre, cărucioare de copii pe care le puteai închide trăgând un rulou de lemn, mai făcea mici obiecte cum ar fi umerașe, tocătoare, linguri de bucătărie și câte și mai câte. și făcea sicrie. După căderea Zidului din Berlin, în presa germană descopereai mereu alte mostre din vocabularul oficial al RDG. Acești adevărați monștri lingvistici erau de un comic involuntar nespus atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]