2,785 matches
-
Ei pe deal cu noaptea în cap./ Noi cu noaptea în sînge cu stele bolnave pe buze.// Ei cu mieii cu zarzavaturile cu lemnele./ Noi cu mîinile albe în mîlul vremelniciei.// Ei cu privirile și spinările cele mai umile./ Noi umilii umili de noi robii Lui.// Ei cîștigă pîinea noastră cea de toate zilele.// Cartea noastră cea de toate zilele/ dă-ne-o nouă astăzi..." (Tatălui meu). Iată și un peisaj al Chișinăului, care, spre deosebire de cel propus de Leo Butnaru, se
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
pe deal cu noaptea în cap./ Noi cu noaptea în sînge cu stele bolnave pe buze.// Ei cu mieii cu zarzavaturile cu lemnele./ Noi cu mîinile albe în mîlul vremelniciei.// Ei cu privirile și spinările cele mai umile./ Noi umilii umili de noi robii Lui.// Ei cîștigă pîinea noastră cea de toate zilele.// Cartea noastră cea de toate zilele/ dă-ne-o nouă astăzi..." (Tatălui meu). Iată și un peisaj al Chișinăului, care, spre deosebire de cel propus de Leo Butnaru, se compune
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
tainica, si de de monstru suficient sieși, scăpat de sub orice control, după ce, în prealabil, scăpase prin eroare din preaplinul unui imaginar satanic. Oricum, acest Combinat este una dintre cele mai convingătoare ipostaze ale voinței de putere, ale nevoii de a umili, ale unei eternități abuzive, fără scară umană sau, mai bine zis, la o scară inumana și fără nici un orizont spiritual. Cine își mai amintește scenă cu drezina din Călăuza lui Tarkovski își poate reprezenta, într-o variantă relativ blîndă, desfășurarea
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
iar în febra arhitectonica pe care o promovau, clădindu-si locuințe care mai de care mai somptuoase, se poate desluși mobilul nouveau riche al ostentației, imboldul de a ărupe guraă vecinului 4) și a ătârguluiă, si mai ales de a umili trufia castiliana și statală a Madridului. În ciuda tuturor defectelor și păcatelor ei, în anii modernismului această burghezie a știut totuși să joace rolul unui ilustru și luminat patriciat urban, comparabil cu acela care guvernase cândva cetățile italiene ale Renașterii. Utopia
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
unei lovituri de stat îndreptată împotriva unui patriot care a lăsat țară fără datorii și cu o industrie în stare de funcționare. O profesoară mi-a spus că părinții elevilor ei nu și-ar fi permis pe vremuri să o umilească făcînd caz de banii și de relațiilor lor la minister. Un fost sportiv a ținut să-mi explice că pe vremea "împușcatului" nu s-ar fi întîmplat să nu se găsească bani de la stat pentru sportul pe care il făcuse
"Înapoi la Ceausescu?" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18061_a_19386]
-
de informații, necesar exercitării muncii (și evitării greșelilor de comportament!) și cu cât respectivă categorie se află mai sus în eșalon i se inducea un mai înalt grad de ipocrizie, pe eșichierul unei sporite insecurități. Univers în care intelectualul era umilit, pus să-și toarne cenușă în cap și obligat să recunoască public statutul său derizoriu. Țărănimea era vită de povară a societății, dar i se rezervă favoarea de a putea trece în rândurile clasei muncitoare, cu atrăgătoare perspective de citadinizare
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
fiică-sa anca abea la ănceputurile adolescenței, fostului ei amant, care nu o iubește iar ea va naște un băiat, pe Georges, - mama, fără a fi devenit propriu zis și femeie. Eroina ai povestește lui d'Arthez toată viața ei umilită de maică-sa și de bătrânul duce și cum ași va lua mai tarziu asupra lor revanșa. O melodrama jucată. Confesiunea ei este atat de patetica, - an ciuda depravării, - ăncăt scriitorul creat de Balzac, Daniel d'Arthez, cade definitiv an
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
divină "nemăsurata". Revărsînd asupra unui muritor ales o sumă de calități neobișnuite, Dumnezeu pune în dificultate, uimește și chiar ridiculizează simțul comun, masivitatea normalului, puterea opaca a ordinarului. Prin geniu, Providența mustra, într-un chip șui generis, fibră mediocrității. O umilește. Văsari scoate în relief faptul că natura a ținut să ofere lumii pildă unui om care o învinge prin artă, dar și prin purtări alese (paralelă este cu mai asprul în conduită și atitudini Michelangelo). Rafael a dovedit astfel că
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
de atlet dopat/ care ne cântă zilnic prohodul./ Dar cine știe ce ne face mai bine!/ Să stau atunci și eu/ și să mă holbez la propria viață./ E tot un fel de anestezie și asta,/ dar mai altfel decât celelalte./ Te umilește cu dragoste,/ ați susura lapte și miere/ dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta./ Te ămbracă an giulgiul purpuriu din rodie/ și-apoi ați mai suge puțin sânge,/ ați mai cârpește o palmă" (Zece mii de spânzurători
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
culege un fruct dintr-însul: "Trebuie să-mi învăț moartea cîte ceva despre mine/ în nopțile tulburi cînd scriu/ cu aceeași încrîncenare cu care as urca muntele/ fericit că mîrîi aceia care făceau dragoste în cimitir/ pe iarbă verde ca să umilească moartea./ Voi vă uitați în biografia mea controversată/ prin o mie de ferestre/ ne suspectam unul altuia spaimă frînghia din jurul/ gîtului oxigenul/ plecăm din noi ne întoarcem în noi/ zilnic aduc dovezi despre inima mea/ transformată-ntr-o carte? (Alt
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
De la ce întreprindere sunteți?" M-a privit contrariat, fără să-mi răspundă. Am insistat cu întrebările: "Pentru ce faceti grevă?" Oarecum plictisit, dar și vag amuzat, mi-a răspuns: "Nu e nici o grevă, domnule! Aici se vând bilete pentru tombola!" Umilit de lipsă mea de perspicacitate, m-am îndepărtat în grabă, dar nu fără să mai arunc câte o privire înapoi, spre mușuroiul vioi de "gamblers", spre gloata organizată în jurul mirajului îmbogățirii (sau măcar al câștigului) fără muncă. Aici am ajuns
Bingosex, bingolene, bingocinism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17581_a_18906]
-
generală, "situația": "Cum să fiu fericită când văd ce se întâmplă cu noi? O degradare treptată, frica, lipsa de orizont, lene...Pur și simplu nu mai pot suporta: întreaga mizerie din jur se insinuează în mine, clipă de clipă, mă umilește...." "", acestea sunt cuvintele cu care românul începe, dar ar fi putut să se și încheie cu ele, simetric, pentru că rezumă, anticipator, însuși destinul eroului, condiția să incertă pe care nicicum, până la sfârșit, nu și-o poate clarifica. Acest Matei Popa
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
toate zădarnice și luate în derîdere. Dintr-un ăHamlet rusă, ăomul ridicolă ajunge un creștin Don Quijote, el îi cere iertare fetei pe care a jignit-o, știind că alți trecători insensibili îl vor jigni pe el - copil nevinovat -, îl vor umili, batjocori și lovi cu pietre. În tristul sau apostolat va răsună însă strigatul dătător de speranță: aNu vreau și nu pot să cred că răul este condiția umană normală!a (...)"14). Nu se poate încheia acest preambul fără a menționa
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
apare haosul, formă penibilă de indisciplină a materiei, de agitația căreia spiritul are oroare, tot astfel se ivește dezordinea, ipostază rebelă de încălcare a armoniei, a cărei expresie entropică provoacă nopți albe fizicienilor, așa izbucnește incertitudinea, ale cărei formule cuantice umilesc pînă și pe cei mai încrezători cercetători, și tot astfel țîșnește hazardul, a cărui pleașcă irațională pune pe butuci pretențiile științei de a anticipa evenimentele. Savoir c’est prévoir e lozincă pentru inocenți. Certitudinea e o reverie fără temei, iar
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
și puroiul acestor ani de restriște și împilare istorică, au caracatițat organismul militar românesc, metastaziindu-i interdependențele, altitudinea morală și curajul libertății instituționale; - Dintr-o instituție generatoare activ de speranță și curaj social, Armata României, demoralizată până la alienare, batjocorită până la disperare, umilită până dincolo de marginile firii, dezarticulată relațional, persecutată moral, deposedată cu brutalitate de drepturile, dar și de obligațiile sale constituționale, pulverizată și distrusă psihic, a ajuns o instituție care trăiește din mila arogantă a bandei de jefuitori aflați la cârma Țării
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate: Nu putem sta deoparte, trebuie să ne trezim şi noi () [Corola-journal/Journalistic/23816_a_25141]
-
Anca Murgoci O doctoriță din Cluj a fost umilită în cel mai josnic mod în momentul în care a mers să-și cumpere o shaorma. Clujeanca a intrat în local pentru a-și cumpăra ceva de mâncare, dar relatează, în plângerea depusă la OPC Cluj, ca a fost servită
Doctoriță, batjocorită în Cluj: Mi-au spus că vin de pe centură by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21808_a_23133]
-
animal totemic? figură alegorică? frumusețe pură?), care-i vizitează recurent fantezia pare că aduce și el, din depărtări ancestrale fasturile divine ale naturii în orașul cu asfalturi încinse și monștri de beton. Capitala confiscă natura, dar nu pentru a o umili sau ucide ci, dimpotrivă, pentru a-i acorda, în raritatea ei, o funcție sacră. Distanța dintre Orbitor și celelalte romane ale copilăriei apărute în literatura noastră e enormă. Cărtărescu mătură dintr-un condei o întreagă tradiție care - de la Eminescu și
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
modul de a opera al poetului, între procesul-verbal al cotidianității și procesarea acesteia, ridicarea biograficului și anecdoticului la puterea alegoriei filosofice: "Pahare, discuri, furculițe, șervețele, flori, casete/ foi de salată reflectorizante/ toate ne-așteaptă în perfectă ordine,/ gata să ne umilească/ iar conversația sare direct/ la noile cupluri printre cunoștințele comune/ prietena mea ia o poziție/ prin care să reproducă o pictură celebră/ iar lumina și-o potrivește pe corp/ ca reproducerea să fie vag inexactă/ o admirăm(...) Fereastra rămâne la
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
După decembrie 1989 s-a scris enorm în masmedia din țara noastră despre acest titan redescoperit, eseurile filosofice, poeziile și dramaturgia lui fiind amplu comentate și analizate. În legătură cu așa zisă „coabitare” a lui Blaga cu regimul comunist care l-a umilit și marginalizat, coabitare menționată în scrierile unor detractori, scriitorul Ion Papuc care l-a cunoscut personal, mărturisește în cadrul unor amintiri cu privire la acest idol al tinereții lui clujene: „Lucian Blaga era al nostru, a celor care nu eram comuniști, iar marea
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
bătrîn, și apoi îl aruncă mai departe decît tînărul orgolios care-l insultase. în Itaca, el, un cerșetor, îi va întrece pe tinerii pețitori la trasul cu arcul. E vorba de un "conformism ironic", care la Socrate supără de moarte, umilește pentru că arată și travestiul și fața reală. Odiseu n-o face niciodată simultan. Adevărul se arată după aceea și rușinează, surprinde, impune respect. El nu poate fi păcălit pentru că este avertizat, dobîndește cunoașterea înaintea adversarului. Situația omului modern este similară
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
Céline a fost condamnat la "nedemnitate națională". Noi am preferat continuitatea, tăcerea și răbdarea de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat timp de aproape 50 de ani. Propunerea mea era simplă: un examen de conștiință pentru toți cei care au umilit (smintit) rațiunea și au batjocorit spiritul. Nu s-a ținut cont de această sugestie, acum adunăm roadele... Doar atît? Nu cumva aveați în vedere o problemă mult mai generală? Poate aveți dreptate... Scopul meu era acela de a... tulbura somnul
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
îmi spunea cu seriozitate un notoriu teoretician literar. Dar opera lui Ierunca e încă în cea mai mare parte nepublicată. Și, indiferent de cantitatea sa textuală, se măsoară prin criteriile calității, ale impactului asupra literaturii, asupra conștiinței publice. Încercînd să "umilească uitarea", să aducă o contribuție "la exorcizarea vremurilor adormite" și, în egală măsură, "a apăra demnitatea gîndirii și a menține rigoarea valorilor", ea articulează un rol de-o covîrșitoare importanță, de care s-a achitat cu onoare. Opera lui Virgil
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
Dacă în răstimpul formației noastre am fost mai toți înrîuriți de scriitura călinesciană, fascinantă fugă asociativă pe claviatura neologismelor, prodigios-metaforică descriere a operelor, Virgil Ierunca ne-a deschis orizonturi de conștiință eliberatoare, încercînd mai întîi să denunțe impostura, apoi "să umilească uitarea". Să rostească adevărul cel făcător de dreptate prin sine, în sfera creației, chiar dacă ratificarea legală a dreptății e tergiversată. Rivarol definea adevărul drept "un fond ce nu aduce dobînzi decît în mîinile talentului". Autorul volumului Dimpotrivă are, neîndoios, un
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
simț acut al religiosului. Dimensiunea de jos ascunde și destupă o dimensiune siderată, a lumii de sus. Poetul pare fixat între bordúrile unei pasarele, ca între două experiențe-limită. "pe vremea cînd era spurcată de alcooluri, înfășată în haine sărace și umilită de neajunsuri, carnea mea era religioasă. poate nu arată atât de tânără ca acum, când pielea s-a întins pe ea atât de bine, dar am cunoscut cu ea spaime pe care alții nu le vor cunoaște și fericiri nepermise
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
foarte generos și din veniturile sale ajuta medicii mai tineri și chiar pe unii cunoscuți din afara medicinei care primeau, lunar, un plic, pentru a se putea ajuta de nevoi. Era modest și dovedea o mare capacitate de colaborare, nejignind, neinsultînd, neumilind pe nimeni. Și, totuși, avea o mare autoritate, neimpusă, datorîndu-se marii sale personalități. Ținea, permanent, să nu rămînă în urmă, adoptînd, finalmente, noi metodologii, făcînd, totodată, comunicări științifice, îndemnîndu-și colaboratorii mai tineri să procedeze aidoma. În acest fel, tenace, și
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]