867 matches
-
între alura cotidiană și tonul specialisului în filozofie politică. Firea lui politicoasă și precumpănitor cerebrală dă naștere unui discurs în al cărui echilibru recunoști cu ușurință trăsăturile persoanei concrete. Singura însușire pe care Tismăneanu și-o înăbușă în scris este umoarea ironică, politologul cenzurîndu-și cu grijă orice tresărire sarcastică ce i-ar putea fi răstălmăcită de cei care abia vînează motive spre a-l ataca. Așadar, o ecranare selectivă și unilaterală ce nu aduce schimbări izbitoare în amprenta intelectuală a politologului
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
o îndîrjire talmudică e descifrabilă în discursul lui N. Steinhardt, în întreaga-i atitudine combativă, neînduplecată în privința principiilor adoptate. Neconcesiv pînă la sacrificiu, monahul de la Rohia va fi avut în transluciditatea conștiinței evreitatea mîntuitorului, a profeților, a apostolilor, dar și umoarea polemică, aidoma lui Leon Bloy, întrucît, discutînd într-o bună zi aceste chestiuni cu ucenicul său, i-a declarat peremptoriu: "Să știi, Ioane, că, deși am avut multe, grele și foarte urîte păcate, la Judecată mă voi apăra cu strășnicie
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
pînă la relaxarea arcurilor interioare, de la o asemenea păpușă nimeni nu poate cere prea mult. E îndeajuns o bună condiție fizică și un temperament histrionic ca înapoierea lingvistică să fie suplinită. Iar dacă momîia mai are și un dram de umoare comică, predilecția bufă îi poate salva cariera: căci, dacă nu poate vorbi, măcar să facă pe bufonul. Acesta e orizontul de așteptare în care a apărut Dan Puric. Un orizont marcat de o expectativă convențională și superficială. Căci, cîtă vreme se
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
o fatalitate a breslei ca filozofii să fie în genere triști. Dispoziția lor de bază e de ordin apatic: privire melancolică absorbită în interiorul unui orizont deprimant. Rareori cînd dai peste un gînditor care, sărind peste pragul posomorelii cotidiene, poate cultiva umoarea unei euforii tonice. Și la mijloc nu e doar luciditatea la care este osîndit prin natura disciplinei pe care o practică, ci un amănunt mai degrabă biologic: fiziologia gîndirii umane. Nimeni nu poate gîndi rîzînd în hohote sau țopăind de
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
estetică, a vieții lăuntrice. Nimic esențial nu se pierde din substanța acesteia ce se transmută în limbaj revelator. Oportun, autorul afectează procedeul alchimic: "tăcutul hidromel / pe care-l beau îngerii // amestecul secret de / alcool și sînge după / rețetar trismegist" (Poemul). Umorile lipsite de un echivalent stilistic sunt înlăturate în favoarea formulei cristaline,verbozitatea e refuzată cu consecvență în beneficiul rostirii parcimonioase, de aforistică tăietură. Gnomismul are un aer concomitent elaborat și spontan prin acuitate: "noaptea / a trimis luna / să ne privească / pe
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
în tufiș: / dar nu-i nimic, nu-i nimic, luați și beți, cîntați și mai puneți / de un sentiment acolo, în Babelnet-ul vostru: / eu nu v-am uitat măștile pe care le purtați ..." (A-te-înarma-și-a-vorbi despre dificultățile de a spune nu). Umoarea bilioasă a bardului îl face să caute cu înfrigurare conexiuni repulsive, blasfemice sub semnul unei estetici a urîtului funcționînd ca un șir de mici implozii. Socotindu-se un "hippyot bătrîn" ce poartă-n sine "mai multe nopți decît zile" și
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
aceea, Tismăneanu face parte din categoria acea stranie a oamenilor pe care nu te poți supăra. Cei care îl urăsc sau îl detestă o fac pentru că nu-l cunosc. Cînd te lași în voia psihologiei colective și te încarci cu umorile dispoziției generale, e foarte ușor să-l urăști pe Tismăneanu: numai că o faci de la distanță, beneficiind de scuza lipsei de apropiere. Cînd îl cunoști însă, dacă nu ești înțepenit într-un tipar resentimentar sau dacă nu ești complet idiot
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
ce ni se oferă e cel al lui I.L.Caragiale, căruia "Dumnezeu i-a dat harul rîsului". "Har" căruia Al. Paleologu îi recunoaște un rol mîntuitor, de conservare a lumii date, așa cum am văzut, "pentru buna noastră dispoziție". Pentru acea umoare a armoniei în toate a duhului, pentru veselia, putem adăuga, pe care au vădit-o unii sfinți. Identic săritor se arată autorul Interlocuțiunilor și față de extrema dreaptă, pe care ne-am obișnuit a o vedea sancționată exclusiv prin prisma propagandei
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
manieră cu totul specială de a vedea lucrurile, când în cele mai mici detalii, când, dimpotrivă, de a nu le vedea deloc. Da, pot spune că n-am cunoscut niciodată un om atât de interesant... G.L. Era preponderent ironic? Avea umori egale? Sau, mai degrabă... S.B. Umori egale? Mă faceți să râd! Dimpotrivă. V-am povestit deja cum cădea dintr-odată într-o dispoziție sumbră și cum de-abia faptul de a scrie o pagină îl elibera. Ieșeam uneori, mai cu
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
vedea lucrurile, când în cele mai mici detalii, când, dimpotrivă, de a nu le vedea deloc. Da, pot spune că n-am cunoscut niciodată un om atât de interesant... G.L. Era preponderent ironic? Avea umori egale? Sau, mai degrabă... S.B. Umori egale? Mă faceți să râd! Dimpotrivă. V-am povestit deja cum cădea dintr-odată într-o dispoziție sumbră și cum de-abia faptul de a scrie o pagină îl elibera. Ieșeam uneori, mai cu seamă în Jardin de Luxembourg, și
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
a râde și de a-i face și pe alții să râdă... S.B. Există nu puțini oameni care spun că în scrisul lui Cioran este ceva tonic, că simțul umorului stă acolo la pândă la tot pasul. Adevărul e că umorile lui erau extrem de schimbătoare. Putea fi într-o dispoziție masacrantă, iar cinci minute mai târziu să-l faci să râdă. G.L. Vă amintiți cumva când a luat hotărârea de a începe să scrie în altă limbă, de a aparține altei
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
răstălmăciri și lipsă de nuanțe (subiectivism hermeneutic), fie în numele unei lipse umane de înțelegere și toleranță (în numele principiului errare humanum est!). După cum știm însă de la debutantul Eugen Ionescu, din Nu, o carte poate fi lăudată sau înjurată, după placul și umorile criticului, pentru exact aceleași motive, nicio problemă. De aceea, mai importante sunt consecințele mai larg culturale pe care o apariție de acest fel le poate avea. Or, acestea nu lasă loc dubiilor, chiar de s-ar păstra din volumul recent
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
ironică, se replia în câte o amfibologie, se expanda în reflecții surrealiste, pentru ca finalul să șocheze din nou, brevilocvent. Așa se face că de la un punct încolo scrisul lui Traian T. Coșovei era perfect recognoscibil. Stil sau manieră (depinde de umoare), această matrice nu putea însă impresiona la nesfârșit. Recenziile „călduțe” au lăsat locul tăcerilor semnificative. Când, în 2010, a apărut Aerostate plângând, care nu se mai supunea acestor rigori (făcând loc unor tandre și sfâșietoare poeme în proză), diferența s-
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
morală (cazul „sufletului“ și al lui „Dumnezeu“). Dar de îndată ce nu le mai resimțim rostul, le putem arunca în cufărul cu relicve, ca pe niște himere fără sens. Deși fizician sobru cu repulsie față de speculațiile găunoase, Niels Bohr vine în prelungirea umorii sceptice a celor doi, atîta doar că o face sub constrîngerea propriei discipline, unde urgența de a pune cap la cap o suită de experiențe bizare l-a silit, în primele decenii ale secolului XX, să formuleze o teorie atomică
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
Aș adăuga ceva. Soția lui Gombrowicz, mai tânără cu 32 de ani, amintea în mai multe rânduri că polonezul era întâi de toate un hipersensibil preocupat, poate mai mult decât era cazul, de formularea prerogativelor sociale, irizând, deseori, în jur, umoare, contrariere, fiind aproape obsedat de receptarea lui în spațiul european. În special în cel francez. Livius Ciocârlie împărtășește cu Gombrowicz imaturitatea ce se configurează în spiritele sensibile, dar care au puterea de-a privi trecutul cu un soi de cinică
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
anii postbelici. Mircea A. Diaconu e un lucid tăios și fără timorări disciplinare, de aceea privirea cu care își urmărește personajele e necomplezentă, de o neutralitate seacă, autorul avînd aerul că nici un cutremur nu-i poate clătina morga impasibilă. Dar umoarea lui Mircea A. Diaconu e cea a unui scriitor care are voce de cap, nu una de piept, frazele curgîndu-i cuminți, fără sacadări patetice, și de aceea tonul general e detașat, de observator sobru, care nu se lasă molipsit de
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
cu imaginația pe cocoașa ideilor și apoi o ia de la capăt. Când aroma donquijotismului agreat pălește, el scoate armura intransigenței, detonează, argumentează tonic, apoi lansează artificii virulente - asigurate de rating-ul social - ce vor stabili verdictele. Amare, indestructibile, hilare. Nu umori. Chipuri. Căci dușmanii lui vor purta chipul jocurilor stilistice. Iată arma lui Andrei Pleșu: capacitatea de a situa adversarul într-un decor rizibil al măștilor de cuvinte. O închisoare imposibilă. O etichetă infernală. Față către față este un manual despre
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
corespondență - cîteva pagini de arhivă fotografică, în cuprinsul căreia cititorul cade pe trei poze din ultimii ani de viață ai autorului. Efigia omului care ne privește din chenarul lor ne dă amănunte despre spiritul aflat în spatele fizionomiei, spirit a cărui umoare o vom regăsi de altminteri în textele de exegeză literară. Nu e nici o exagerare în a afirma că amprenta pe care un spirit o lasă pe un chip se regăsește cu fidelitate în pînzele sufletești ale scrisului său, între forma
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
astfel impune un canon. Dar canon fără filosofie nu se poate, carența spiritului în critica românească fiind cronică. Dacă la asta adăugăm stofa lirică, atunci e evident că Pillat nu e nici critic și nici eseist, ci un intelectual cu umoare de rapsod a cărui vastă cultură i-a dat posibilitatea să se exprime într-un domeniu pentru care nu era făcut: critica literară. Ce posedă negreșit Dinu Pillat e plăcerea de a se bucura de literatură, alături de un timbru sentimental
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
așa vor fi surprizele care vor veni din partea lui. Cine se frămîntă pe seama absurdității sorții va sfîrși în decepție viageră, cine e confident în protecția zeilor își va găsi sprijinul în umbra lor, după cum cine are un ochi vigilent de umoare atee va gusta din disperarea lucidității. De aceea e o lipsă de imaginație să crezi că destinul poate fi periclitat din afară fără ca mai întîi o fisură să se fi căscat pe dinăuntru. Biografia e doar ecoul unei dospiri spirituale
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
decît să mă rog. Aș vrea ca ultimele cărți pe care le scriu să fie cărți de rugăciune.” În același interviu, poetul se definește a fi un „melancolic”, bîntuit însă de o melancolie „plină de umor”, izvorîtă din propriile-i „umori”, ce „parazitează toată viziunea senină asupra existenței.” Din această juxtapunere de planuri iau naștere conflictele de care vorbea ceva mai sus autorul Negrului pe negru. „Natura mea, mai spune el, este extrem de înclinată spre voluptate, spre plăcerile intense, mari, pînă
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
că, perturbat poate de lecturi proaste și obsedat de certe dorințe la care a reflectat puțin, și-a propus să fie extravagant cu orice preț, să spună lucruri rare și, ceea ce este chiar rău, să-și ușureze bila și relele umori. Zace în fond în acestă lucrare un spirit agresiv și decontextualizat. Prezentul roman este un amestec absurd de bufonerii, lucruri șocante, nerozii și gafe cu câte o delicatețe înnecată într-un flux de conceptualism. Se va spune că autorul, neîndrăznind
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
intrarea în garsoniera ei îmi ceruse să-mi scot pantofii și să pun niște papuci. Acum, problema nu era că aveam ciorapi desperecheați, ci că pur și simplu nu puteam să înțeleg cum o femeie care se pregătește să schimbe umori cu tine într-un pat decorat îndoielnic îți poate cere să-ți scoți pan tofii la intrare și îți oferă niște diformi papuci, moșteniți de la un amant anterior. Traumatism, sau tară românească... puține lucruri urăsc mai mult pe lume decât
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
dos, are loc după tăceri echilibrate și ținut de mâini respiratoriu. Bărbații nu se ating între ei. Aceea e o altă categorie, la care nu avem acces în actualul dispozitiv. Vulgaritățile verbale sunt interzise, în schimb orice coregrafie fizică incluzând umori și lichide interne e permisă, cu condiția să fie anun țată preventiv. Remus a enunțat, dându-și pe gât paharul, că după el eu aș avea nevoie de sprijin psihiatric; că el venise din curiozitate, pentru o prietenie reală - și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ales pe mine / nu eu pe el / căci bronzul naște clopotul / nu argintulť)" (iar eu am tăcut am scris am gustat memoria șobolanilor). Uneori e mimată reflecția sau e pus în scenă un sarcasm aproape benevolent prin impregnarea sa cu umorile emoției intime: "secretul e să fii un soft de femeie hipnotică / o moară vizuală care înoată prin aer cu elitre de aur / în jurul căreia milioane de chipuri înfloresc flou gaussien / (Ťe o concentrație mortală de sînge / în vinul ce sfîrîie
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]