1,026 matches
-
Pandele ca la felul trei și era vădit nemulțumită că oferta venea de la o femeie. Numai că fostul pușcăriaș a mizat că ofertele vor veni de la sexul slab și a telefonat imediat celei pe care o și vedea prinsă în undiță. Sărut mîna... Eu sînt Pandele. Vai, dom' Pandele, dar ce prompt sînteți. Treceți pe la mine cînd puteți. De la ora 18 sînt acasă. Vin mîine, doamnă. Domnișoară. Scuzați-mă. Pandele se rade, se parfumează, se piaptănă într-o parte, cu cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aibă de a face cu popii. Și apoi, și-a primit-o în freză de două ori, pizda era înfiptă bine în pula partidului. "Vicii de procedură, domnule procuror! Se mai întâmplă uneori și pești bătrâni să se agațe în undiță, se mai întâmplă!" îl consola jigodia de judecător, așa, mai mut ca să-i pună sare pe rană. Ieremia era cel mai atipic justițiar din Bistrița: apartament, două camere semidecomandat, mașină super nova, mobilă pal nelaminat, Polonia, haine ieftine, țigări Snagov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cinematografic fapte și Întâmplări, să creioneze personaje. Portrete. El sugerează vizual, aproape pipăibil, realitățile, fie ele și Închipuite, pe care le abordează literar. Iată, spre edificare, un scurt pasaj, extras din povestirea lui Petrică Staniște despre o misiune de cercetare: „Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cuvinte, s-o luăm din loc, până nu se trezesc celovecii - mi-am permis eu să apreciez situația. „O luăm la picior, da’ nu toți la grămadă. Eu cu Păpădie Înainte și tu, Petrică, cu aista... cum Îi spune?” „Cu Undiță”... „La zece pași În urma noastră. Ochii să umble ca mărgica și Înainte și Înapoi. Nu slăbiți automatele din mână! S-a Înțeles? La drum!” - a ordonat Toader. ― Cred că băgați de seamă cum viitorul meu frate a cam Început să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cred că băgați de seamă cum viitorul meu frate a cam Început să-mi zică pe numele mic! Asistența a zâmbit aprobator, cu semn de Întrebare pe chip: „Mai departe ce s-a Întâmplat”? ― Am pornit cum pornesc funigeii toamna. Undiță era ultimul. Avea cea mai dificilă misiune. Să Înainteze În liniște, dar să și privească În toate părțile... Când cei doi din față au atins drumeagul, au făcut semn să ne oprim. Eu m-am apropiat de Toader. „Ce facem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și privească În toate părțile... Când cei doi din față au atins drumeagul, au făcut semn să ne oprim. Eu m-am apropiat de Toader. „Ce facem acum?” - am Întrebat, fără să-i spun pe nume. „Amu, tu, Petrică, cu Undiță, treceți În față. Eu am să vin În urma voastră. Atenție, că moartea Îi cât capra pe noi”. Mergeam cum zboară libelula, fără nici un zgomot... La un moment dat, am avut impresia că am auzit un scârțâit de frână de vagon
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe ulcica cu vin și a dat-o de dușcă. Apoi a reînnodat firul povestirii: Noi ne-am retras la adăpostul unor tufari, cărându-i pe cei doi ruși, din care unul făcea „nani” de voie... „Tu, Păpădie, și cu Undiță, care știți rusește, ajutați-mă să aflu de unde până unde au ajuns ei aici?” - le-a ordonat Toader celor doi cercetași, care și-au intrat În rol fără Întârziere. „Stimabile, vezi că aici te afli În societate selectă, cum Îți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că-i de făcut - am răspuns eu: să-i Întrebăm care dintre ei este mai mare În grad. Până la urmă, o să ne dăm seama ce e În capul lor”. Între timp, a făcut ochi și celălalt rus. Păpădie și cu Undiță au tăbărât cu Întrebările pe ei. Așa ne-am dat seama că ceea ce am presupus noi era adevărat. Voiau să aibă podul În mâna lor... Cu greu ne-au spus cum ajungem la gară și că În apropiere există un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se găsește În sediul colhozului din satul ce se află dincolo de gară. Până aici părea că suntem pe cai. Dar... ce facem cu cei doi inamici? „Îi luăm cu noi până aproape de gară. Mai avem nevoie de ei. După aceea, Undiță va rămâne să-i țină sub ascultare, iar noi ne vom continua treaba” - a hotărât Toader. Petrică a făcut o nouă pauză, dar numai pentru a-și trage sufletul, după care a continuat: ― Așteptam doar ca cei trei de la divizie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rusnacilor” Într-o clipită, rusul se afla În fața noastră. „Întreabă-l care-i depozitul din Îngrămădirea ceea declădiri?” - a poruncit Toader lui Păpădie. Rusul s-a cam codit... „Nu vrei să spui? Aflăm noi și fără tine. Petrache, și tu, Undiță, flăcăii moșului, vă apropiați de gară cât puteți de mult și supravegheați În special magaziile. Când v-ați făcut o părere, vă Întoarceți. Tu nu-ți iei ochii de pe clădirile din centrul satului - s-a adresat Toader șefului din grupul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de la divizie. „Trebuie să știi oleacă de meserie și carte, ca să fii sigur că podul va sări În aer În momentul exploziei, În caz de nevoie” - a vorbit unul din militarii de la divizie... Fiecare a trecut la treabă. Eu cu Undiță vâsleam printre bălării, apropiindu-ne de gară... Un zvâcnet cu salturi imprevizibile, pornit din stânga noastră, ne-a Înghețat sângele În vene... „E un șoldan de iepure, domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trecut la treabă. Eu cu Undiță vâsleam printre bălării, apropiindu-ne de gară... Un zvâcnet cu salturi imprevizibile, pornit din stânga noastră, ne-a Înghețat sângele În vene... „E un șoldan de iepure, domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În acest sector e liniște de mai multă vreme. Altfel nu ședea el iepurele Între liniile frontului” - a judecat pe bună dreptate Undiță. După spaima trasă, am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În acest sector e liniște de mai multă vreme. Altfel nu ședea el iepurele Între liniile frontului” - a judecat pe bună dreptate Undiță. După spaima trasă, am pornit să Înaintăm și mai atenți. Cu pași de pisică, ne apropiam de gară. În preajma ei se auzea mișcare de trenuri. Din când În când, vedeam câte o garnitură de marfă care făcea manevre, lăsând câte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
puștile În mâini precum țin haidăii ciomagul când se plimbă În jurul cirezii de vite. I-am urmărit cu atenție... „Asta-i o patrulă. Trebuie să stăm până ne dăm seama cât durează până vor trece a doua oară” - a socotit Undiță. „Cred că ai dreptate” - l-am aprobat eu... Magaziile În care se descărcau garniturile de tren, proaspăt sosite, erau primele din spatele gării. Patrula pe care am Întâlnit-o cu puțin timp Înainte, Însă, numai nu apărea. Am așteptat preț de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu puțin timp Înainte, Însă, numai nu apărea. Am așteptat preț de trei sferturi de ceas până În sfârșit a reapărut. I-am cercetat cât s a putut de bine dacă sunt aceiași de dinainte sau Îs alții. „Ce părere ai, Undiță? Seamănă Tanda cu Manda sau?... „ Petrică s-a oprit din nou, dar numai pentru câteva clipe, care i-au trebuit pentru a se așeza mai bine pe scaun. Apoi a continuat: „Îi aceeași Mărie, dar nu cu altă pălărie” - mi-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sau?... „ Petrică s-a oprit din nou, dar numai pentru câteva clipe, care i-au trebuit pentru a se așeza mai bine pe scaun. Apoi a continuat: „Îi aceeași Mărie, dar nu cu altă pălărie” - mi-a răspuns pezevenghiul de Undiță. „După ce ți-ai dat tu seama că e aceeași patrulă?” „După felul cum Își purta boneta unul din rusnaci și după vârstă”. „Hopaaa”!!! - Îmi zic eu. „Aista Îi isteț, nu șagă!” Dar Îl Întreb: „Ia spune-mi, cum ai dedus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
puțin militărește. Mai pe o sprânceană. Și călca cu pas elastic, ca atunci când mergi În sat la fete”... „Vezi, dacă n-ai fost În sat la fete, nu știi mare lucru despre tinerețe” - mi-am zis eu cu admirație față de Undiță. „Acum, Însă, ar cam fi cazul să ne Întoarcem - i-am mai zis. „Eu aș vrea să fac totuși vreo doi pași spre depozite, ca să văd cum se mișcă celovecii pe acolo. Ne-ar prinde bine, atât nouă, cât și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cazul să ne Întoarcem - i-am mai zis. „Eu aș vrea să fac totuși vreo doi pași spre depozite, ca să văd cum se mișcă celovecii pe acolo. Ne-ar prinde bine, atât nouă, cât și celor de la divizie” - a propus Undiță. „De acord, băiete, dar știi tu povestea cu coarda... Cântă frumos până n-o Întinzi prea tare. Dacă ai Întins-o, atunci plesnește. Și e mare păcat de coardă, da’ și de muzicant”... Cum cei de față au slobozit zumzet
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
coardă, da’ și de muzicant”... Cum cei de față au slobozit zumzet de râs, Petrică a reușit să-și mai tragă oleacă sufletul. Nu mult timp, Însă: „Am să trag de ea numai până o simt bine Întinsă - a făcut Undiță precizarea. „Eu am să rămân aici și voi fi cu ochii În patru. În caz că ceva nu e la locul lui, să faci pași Înapoi cu cea mai mare grijă. N-am cum să ți semnalizez. Suntem aproape la vedere. Nici un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aici și voi fi cu ochii În patru. În caz că ceva nu e la locul lui, să faci pași Înapoi cu cea mai mare grijă. N-am cum să ți semnalizez. Suntem aproape la vedere. Nici un adăpost de Doamne-ajută. Noroc, prietene!” Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca o părere... undeva, aproape de magazii. Peste toată starea mea de nedumerire s-a suprapus glas rusesc... Am privit cu inima Înghețată spre direcția din care veneau vocile... Era o patrulă rusească, care defila pe traseul cunoscut... „Dacă tocmai acum Undiță scoate capul la vedere?” - m-am Întrebat, Îngrozit la gândul ce putea să urmeze... Cei doi militari din patrulă - se vedea bine - făceau o plimbare de plăcere. Nici o mișcare a capului care să arate că supraveghează terenul din jurul lor... Mergeau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gândul ce putea să urmeze... Cei doi militari din patrulă - se vedea bine - făceau o plimbare de plăcere. Nici o mișcare a capului care să arate că supraveghează terenul din jurul lor... Mergeau ca la nuntă. „Poate că i-a văzut și Undiță” - speram eu. Când patrula a dispărut după magazii, a apărut ca din pământ și Undiță. Taman În locul unde i-am pierdut urma la plecare. Am răsuflat ușurat... „Unde te-ai ascuns, omule?” - l-am Întrebat eu când a ajuns lângă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plimbare de plăcere. Nici o mișcare a capului care să arate că supraveghează terenul din jurul lor... Mergeau ca la nuntă. „Poate că i-a văzut și Undiță” - speram eu. Când patrula a dispărut după magazii, a apărut ca din pământ și Undiță. Taman În locul unde i-am pierdut urma la plecare. Am răsuflat ușurat... „Unde te-ai ascuns, omule?” - l-am Întrebat eu când a ajuns lângă mine. „Păi <celoveciiă au tranșee În jurul gării și al magaziilor. Întâmplarea face ca șanțul să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toader, care Își amintea clipă de clipă și pas cu pas acele Întâmplări, a venit În sprijinul prietenului: ― Mai știi, Petrică, ce Întrebare ți-am pus eu atunci? ― Cam așa, Toadere: „Ce ați aflat, Petrache băiete?” Asistat și ajutat de Undiță, i-am prezentat situația constatată la fața locului. Pe măsură ce afla ce am făcut, chipul lui Toader se lumina și mă privea cu alți ochi. La sfârșit, a rostit un „bravo, flăcăii moșului!” Și, În „mărinimia” lui, mi-a așezat o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Abia ațipisem, când am simțit că cineva mă zgâlțâie: „Petrică, băiete! Fă ochi și hai să organizăm treaba pentru noaptea asta” - m-a trezit Toader, pe când geana roșie a asfințitului pălea Încet-Încet. Păpădie urma să rămână cu cei doi prizonieri. Undiță, Împreună cu mine, deveneam cap de coloană pentru cei trei militari de la divizie. Toader rămânea În punctul unde am fost eu dimineață, pentru a ne asigura retragerea, În caz de nevoie... Am rămas scurtă vreme În loc, pentru a ne da seama
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]