1,003 matches
-
într-un covor ruginiu ce adăpostește mugurii unei vieți noi la primăvara următoare. Logodna semințelor blânde cu lutul bătrân s-a terminat, iar covorul le va adăposti până la primăvară. În spatele meu, era râulețul. I-am privit suprafața lucie pe care unduiau lin funigeii. În oglinda de cristal a apei se vedeau solzii frunzelor mărunte ce s-au zburlit pe ramură și rânduiți în unghi, cocorii care își începeau pribegia. M-am întors acasă mulțumită că am reușit să o văd și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Deși liniștea ei părea grozav de plicticoasă, dacă observai mai atent, ți-ai fi dat cu siguranță, seama că, în lumina albă-albă de tot a soarelui marea s-a făcut mai albastră decât fusese vreodată. Valurile cele mai domoale se unduiesc încet spre țărmul auriu. În adâncurile mai puțin străvezii ale ei se zăresc vietăți mai mici sau mai mari. O lume ciudată pentru unii, stranie pentru alții, dar la fel de misterioasă pentru toți, uimește privitorii prin diversitatea curiozităților oferite. Valurile spală
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
covoare de iută făcute sul, rar câte un persan, mașini de spălat Alba Lux, frigidere Arctic și Zil, cărți aproape deloc. La doi pași de blocul său era o baltă În care creștea un pâlc de trestie. Verde, subțire, se unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ridicară pentru a-i întâlni pe-ai mei. M-am încruntat. — Nu glumesc, zise. Dacă o să simți nevoia să mă părăsești, dacă n-o să mai fii fericit cu mine, trebuie s-o faci neapărat. Se sprijini în coate și își undui șoldurile pentru a mă scoate din ea. — Trebuie să-mi promiți, Eric. E important. Hei, am zis și am mângâiat-o pe brațe. Ce s-a întâmplat? Se uită la mine vreme îndelungată și eram convins că va plânge. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că aud vocea unei fete, îndepărtată și neclară în spatele zgomotului de fundal. — Alo? am repetat. — Ci[ ]ști? Legătura era ca o întindere kilometrică de țevi ruginite, sparte, care curgeau și pierdeau presiune. Mici râuri, șiroaie de apă răsucindu-se și unduindu-se în întuneric. Sau - ca un submarin pe cale să se scufunde în care pătrunde apa oceanului, jeturi de apă neagră, din adâncuri ce țâșnesc din nituri sărite și fisuri înăuntrul corpului zdrobit, în picaj, al submersibilului. Am încercat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un pește conceptual primitiv. M-am tras încet îndărăt. Creatura avea o gură rotundă, ca o ventuză, mărginită de zeci de îndoieli și nepotriviri mici și tăioase. O simțeam cu puțin înaintea mea în derularea evenimentelor și întâmplărilor din lume, unduindu-se la înălțimea capului, păstrându-și poziția, înotând cu mișcări puternice și neîntrerupte împotriva mișcării timpului. k în adânc întind arătare cel mai ciudat întu nericul erau doctori i celălalt n strigă o i arătarea m lipitoare ă alge nămol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
superb, da-s prea inhibată. Iar să-l auzim pe răgușitul de Tom Waits? Plus moșcăitul de bărbat-su. Cică-l remontează cu studentele cele mai faine. Ea i le alege. Bîrfe. Și dacă se-ntîmplă cîte-un sex acolo, ce? își unduie dosul fata cu nume de bere. Replica e ca din emisiunile lui madammm Tatu cu profesorul de acuplări. "Cîte-un sex!" Cristoase, ce dialoguri ar scoate Teodor Mazilu din proștii sub clar de lună, dacă ar auzi-o pe madammm... "Zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mutat în acest imobil cu domnul Philip, terorizează pe toți vecinii la orice oră din zi și din noapte cu scandalurile lor interminabile: răcnete, țipete, urlete... (Ușa se deschide larg și Cleopatra intră ca o furtună în toată imensitatea ei, unduindu-și șoldurile bogate. Se repede glonț către scaunul inculpatului, îl dislocă cu brutalitate pe înlocuitorul ei și continuă, ca și cum tocmai ar fi fost întreruptă pentru o clipă. Fundul ei mare se așază cu greutate pe scaunul mic, înalt și rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o altă colegă de școală. Veselie generală. Este curtea cu floarea-soarelui gigantică. Sunt mai înalte decât copacii! exclamă "tata" și se apropie cu sânii ei de piatră și mă împinge spre marginea curții către tulpinile silfide și păroase ce se unduiesc vag în ritmurile brizei. Astea sunt flori ornamentale. Nu fac semințe ca cele de câmp. Oamenii le cultivă doar pentru frumusețea lor. Vezi ce delicate și mlădioase sunt? Cu cât sunt mai înalte și mai suple par mai maiestuoase. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai înțelepte pentru cei sortiți cu moartea, cuvinte-imagini, cuvinte-cântece, cuvinte-cheie, lacăt și zid, cuvinte care simfonizau uluitor de rapid trecerea. O tânără goală cu nuferi în păr se ghemui la picioarele lui nea Costică, udând podeaua cu apă verde. Se undui spre pieptul bărbatului și-i atârnă de piept un nufăr lung în loc de cravată. Se depărtă încet fără să atingă podeaua și șopti (fără să miște buzele i se păru): Vii când vrei! După trei zile, nea Costică își reveni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mal un sunet, ca un strigăt de om, pe o notă foarte înaltă, sunetul se prelinse pe apele foșnitoare ale fluviului, ca o panglică albă mulată de pe crestele valurilor. Un șarpe muzical cu o lungime cât lățimea Dunării. Cântecul se unduia odată cu trupul după formele apei. Valuri de hulă, unde line, vârtejuri. Și câte un plescăit de coadă. Se înfiripară goale în fața celor doi adormiți niște fete cam de vârsta lor, cu plete până la călcâie de culoarea stelelor sau a Dunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prelungim existența, când, de fapt, le creăm agonia. Unde-i atunci adevărul? șuieră Prunilă. El întreba ca și cum ar fi exclamat. ADEVĂRUL E NECUNOSCUTUL DESCÂLCIT CLIPĂ DE CLIPĂ, ÎNCET, ÎNCET... ÎNCET! zise Chirilă când deja avea apă în gură. Halipa se unduia departe, fulgerând apa cu solzii de aer în care se răsfrângeau Soarele și Luna, iar prin cer se vedea până departe cum se nasc stelele. Și după ce făceau ochi, mergeau de-a bușilea pe glodurile nopții până-și găseau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai acolo și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
altele fără să-ți dai seama că de fapt e altă melodie. Dansezi ca un apucat pînă îți pierzi capul, face din muzică un drog. — Nu mi-aș fi dat seama, spune Curistul, trăgînd cu ochiul printre siluetele care se unduiesc în ritmurile muzicii, sperînd să prindă clipa în care Părințelul va lua mîna Angelinei. — Amestecă dansurile standard, moderne, latine, de parcă ar fi unul și același lucru, îi explică Roja. Din cauza asta chiar dacă n-ai habar de mișcări prinzi curaj și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zări nicăieri vreun buton de sonerie, începu să izbească cu pumnul în ușă ca să provoace zgomot. Imediat observă o lumină aprinzîndu-se în hol, probabil deasupra pupitrului de la recepție, și văzu aceeași umbră multiplicată identic în fiecare din ochiurile de sticlă, unduindu-se, apropiindu-se agale, venind să-i deschidă. Dracu’ m-a pus să mă opresc exact la Oltenia, cînd Victoria era la doi pași, și nici nu se putea compara cu cocina aia. Unde mai pui că nesimțitul de recepționer
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Omul se opri uimit, puse jos pachetele, luă din coșul de pe cap o floare și mi-o întinse: "Du-te, du-te acolo! Uite, ca să poți trece!" Floarea era albastră se spune "ca cerul", dar era un albastru nemaivăzut, care unduia de la o petală la alta, așa cum, pe cer, văzusem unduind culorile curcubeului. Numai că Albastrul e singura culoare pe care n-o are curcubeul. "Du-te la gară, du-te repede, fiindcă dacă începe ploaia, ai pierdut nu mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de pe cap o floare și mi-o întinse: "Du-te, du-te acolo! Uite, ca să poți trece!" Floarea era albastră se spune "ca cerul", dar era un albastru nemaivăzut, care unduia de la o petală la alta, așa cum, pe cer, văzusem unduind culorile curcubeului. Numai că Albastrul e singura culoare pe care n-o are curcubeul. "Du-te la gară, du-te repede, fiindcă dacă începe ploaia, ai pierdut nu mai poți alege !" îmi spuse și plecă mai departe. Ce aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spuneam toți : "mare", dar de fapt nu-i decât un lac), așa că, până departe, ți se părea că e doar apă, cer și soarele care se ridica, roz-auriu-albăstrui... din apă și cer... Tot auriu, ca și soarele, era părul lui. Unduia ușor în briza dimineții, buclele se desfăceau, lunecau pe umerii veșmântului, se adunau la loc... Stătea nemișcat. Nu știu ce mă așteptam să văd, dar rămăsesem și eu acolo, uitându-mă la el, spre soare, parcă prin el... Era liniște. Se potolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
puternică încât i se făcea rău. Din păcate eu nu reușesc să egalez sensibilitatea ei muzicală. Dragoș se oprește din povestit când trebuie să croiască din nou drum prin zăpada înaltă pentru a putea da ocol bisericii. Acoperișul ascuțit se unduiește în curbe line dând apoi naștere bordurii largi care adăpostește fresca exterioară, incredibil de bine conservată. Fațada vestică pare o pictură ajurată decupată din vechi cărți sfinte. Brâul de sub cornișă este ornat cu mici icoane de email cu reflexe verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Iași, trecând prin zona sa industrială. Acolo toamna soarele bate usturător, și orașul pare alintat de o tristețe înecăcioasă. Tomeștiul are două părți: cea săracă, plină de mizerii și cea în care se ridică noi case, mici, cochete. Șoseaua se unduiește prin sate mici, prin curbe și dealuri ușoare, prin denivelări pitorești. Această parte a Moldovei vrea să fie lăsată în pace. Știu pentru că mi-a șoptit ea mie. Ea e mândră de sine și când cere ajutor o face fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
reușești. Ești cu barca pe apă și trebuie să vâslești și să ajungi undeva, la o anumită oră. Vâslești și vâslești, dar nu reușești. Atunci, ce e de făcut ? Ții vâsla în apă. O ții și o lași să se unduie; simți mângâierea apei. Plutești în derivă și atingi, din când în când, o piatră pentru a-ți mai modela cursul. Acum toată apa ți se pare lină, calmă, iar cerul snin. Furtuna a trecut. Căci nu în câte greutăți am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și nimic fizic nu-și mai are rostul. Părul lui roșu, ținuta îngrijită. Într-un final se îmbrățișează, punându-și mâinile în jurul celuilalt, odihnindu-se, de-abia respirând și-abia apăsând, mai mult aer decât pe ei, cu o mână unduită pe forme și cu simțirea proeminentă până în vârful degetelor, simțind că timpul s-a oprit pentru ei. El spune: Te iubesc. Olimpia spune același lucru, de mai multe ori, multe, multe ori, și se sărută des, cu duioșie, pe vecie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). Istorisiri nesănătoase fericirii 19 îl umplu pe bietul tânăr
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
crăpătură. Îl întrebă pe cel mai apropiat zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul străpuns de invidie, neîncrezătoare, sfâșiată de curiozitate, ea vru să știe unde este uzurpatoarea. Degetul zeului se îndreptă spre oglinda sacră, unduind ca o frunză între ramurile marelui arbore Sakaki. Atunci, Cea-Care-Strălucește-pe-Cer își văzu propriul chip. Pentru întâia oară, lumina se descoperi ca lumină, iar frumusețea se cutremură, înspăimântată de propria frumusețe. Strigă Amaterasu. Uitându-și ascunzătoarea, ieși spre nemaivăzutul care o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]