337 matches
-
grăsuță. A doua zi cocoșul a fost mai leneș ca ea. Când, potrivit cutumei, vestea deșteptarea odată cu răsăritul soarelui, Anica era deja pe fotoliul ei din golf spre a urmări soarta flotilei care, parcă, ocupase toată plaja la limita cu unduitoarea apă. Bărcuțele începeau să freamăte apoi lent au purces spre mijlocul golfulețului cu tendința vizibilă de a ajunge la portița de acces spre larg. Se iluminase bine de zi când Anica înmuie, de această dată voit, degetul în apă, Scos
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
ă târzie crizanteme și aripi mici de pe-o floare pe-altă floare ne adună într-o totală, dorită, binemeritată relaxare. Pe alei aliniind copaci ne răsucim cu pașii moi lăsând visele să se adape în tăcută alunecare a apei unduitoare. Linul zbor pe seninul fără nor duce și aduce mereu nemuritorul dor. Armonie în formare, bobi ț ele lucitoare, strânse în ciorchine de culoare aprind roșia văpaie. Ne intimidează a stejarului grandoare, facem o reverență iederii în urcare și mai
ULTIMĂ ZI CALDĂ DE SEPTEMBRIE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353142_a_354471]
-
viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu răbdare Irevocabilul Dar. Bizara procesiune compusă din
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
spun, Regina, chiar dacă nu era lângă mine și nu mă mai îndemna să-i văd lăzile de zestre în care a adunat atâta aur fin din Grădina Raiului Folcloric, o simțeam în cântecul interpreților, în compozițiile condeierilor notelor vrăjite, a unduitoarelor armonii ce se revărsau ca o binefacere peste o lume dornică de înnoire, și asta datorită maestrului, dirijorul formațiilor reunite „ROMANȚA” și „ROMANTICII” Dan Ardelean. Sfinte!... ce mi-a fost dat să văd, că nici nu mă trezisem bine bine
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357149_a_358478]
-
spun, Regina, chiar dacă nu era lângă mine și nu mă mai îndemna să-i văd lăzile de zestre în care a adunat atâta aur fin din Grădina Raiului Folcloric, o simțeam în cântecul interpreților, în compozițiile condeierilor notelor vrăjite, a unduitoarelor armonii ce se revărsau ca o binefacere peste o lume dornică de înnoire, și asta datorită maestrului, dirijorul formațiilor reunite „ROMANȚA” și „ROMANTICII” Dan Ardelean. Sfinte!... ce mi-a fost dat să văd, că nici nu mă trezisem bine bine
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, T O A M N Ă ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357150_a_358479]
-
și învolburate. Un gel în clocot și forfotă. Ajunsese foarte aproape. A zărit sau i s-a năzărit că vede un pește tăind apa, arcuindu-și înotătoarea codală, răsucindu-se, ridicându-se, coborând...Vedea și bustul gol al femeii, părul unduitor înfăsurând-o. Peștele și femeia se rostogoleau, se luptau parcă...I-a privit chipul, îi părea surâzător, sau disperat...Îl contraria acea grimasă... Îl cerceta cu priviri curioase, se unduia în jurul lui, îl atingea, se simțea tras, prins, încolăcit, nu reușea
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
târg de vite.” Autorul își permite să scrie uneori într-un stil flatant, alteori, zeflemitor, frivol, ironic, mușcător și usturător. Poeziile lui se înscriu perfect în tehnica de picture in picture. Poemele lui sunt o alegorie dansantă, spune el, șerpuitoare, unduitoare, am spune noi, a celor șapte păcate capitale. El nu se referă anume la ele, înșirându-le într-o ordine oarecare și nici nu insistă în dizertația lui lirică asupra temei lor religioase, de la care pleacă, folosindu-se de ea
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam să-mi controlez pornirea de a da drumul fluidului. Se ridică și își schimbă poziția, cu fața spre prova și continuă dansul șoldurilor. Tăria fundului bărcii a început să-mi producă dureri
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
nisip s-a șters... ...Și nu-ți păstrează aerul parfumul... Dar eu te văd aievea cum în mers Nepăsătoare îți continui drumul. Nu lași în urmă nici o amintire, Nu lași speranțe, însă nici regrete. O destrămare calmă și subțire, Mișcări unduitoare și încete. Senin și înapoi și înainte, Plutește însă o ușoară scamă, Ca-ntr-o poveste fără de cuvinte, Pe care adierea o destramă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Destrămare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 391, Anul II
DESTRĂMARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360364_a_361693]
-
strecoră ca veninu-n inimioară. Iubirea - gingașă floare o primim și o dăruim cu ardoare, cât trăim, celor pe care-i iubim. Iubirea-i atemporală - auroră boreală ce viața-nfrumusețează și o binecuvantează. Iubirea-i vâltoare-n limpezi ape curgătoare șerpuind unduitoare, scăldate-n raze de soare. Iubirea este furtună, vifor sau văpaie, este jarul ce mocnește, nu-i un foc de paie. Iubirea-i torentul care ne prinde-n al lui șuvoi și ne duce în ispită, în păcat, pe amândoi
IUBIREA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360354_a_361683]
-
opri în fața ei și îi întinse brațul, invitând-o la dans. Fascinanta, frumoasa creatură, a acceptat. Ochii lui întunecați o fixau plini de promisiuni tainice. Îi cuprinse mijlocul, lipind-o de trupul lui suplu si puternic. Se mișcau in ritmul unduitor al valsului, el se roti cu ea pană o ameți, îsi apropie bărbia de buclele rebele care încadrau diafan tâmpla femeii. Carisma si atracția lui hipnotică o împiedicară, sa observe că el, cu fiecare mișcare o îndepărtase de lume...când
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
în timp ce caut să aștern pe hârtie și să povestesc - având drept repere dicte-urile tale - mâna îm tremură, parcă îmi este penetrată de lamele de cuțit al unui reumatism atroce, cu dureri difuze și paralizante. Se poate vedea din caligrafia întreruptă, unduitoare, rătăcită și nu fermă a literelor. Dacă această boală se accentuiază, voi fi ca și infirm. Ar fi dezastruos să nu mai scriu. Să încerc să continui, chiar trecând peste acest tremur de nestăpânit ... Ca să atragă mușterii pentru localul său
CÂTE CEVA DESPRE ACTIVITATEA EXTRAŞCOLARĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360117_a_361446]
-
așteptatul. Așa va fi fost primit Hristos și în duminica de atunci, din illo tempore, cu chipuri de oameni topite de bucuria credinței, cu ochi strălucitori de iubire și recunoștință, cu ramuri de finic ridicate în mâini ca o pădure unduitoare de venerație în cinstea și în calea Lui... Așa erau și acum, după mii de ani, sutele de oameni veniți la biserică să marcheze momentul sărbătorii, așa trăiau și acum bucuria, unduind lanuri de ramuri înverzite și ascultând slujba în
DESPRE ÎNŢELESUL ÎNCĂ PUŢIN ÎNŢELES AL JERFEI ŞI ÎNVIERII de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359953_a_361282]
-
din copilărie, în capcana cenușiilor ziduri de beton ale blocurilor, ar aprecia foarte mult dacă odată cu revista, ar primi și un pliculeț cu semnițe, care îi vor transforma în scurt timp terasa, balconul, sufrageria, de ce nu și dormitorul, într-o unduitoare pajiște verde. Mirosul de iarbă verde de acasă...iarbă ce te ajută să visezi, de ce nu, chiar să te deconectezi, netezind asperitățile realității. - Interesantă culoare pentru ...vopsitul gardului, dacă te referi cumva la ce cred eu... - Nu știu la ce
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
a fost a mea timp de șase luni. Era un Triumph original, verde, din ’54, pe care pedalam ca o anemonă unduitoare în bătaia vântului nordic. Șaua din piele, vopseaua încă în stare să mai ducă istoria unui posesor, farul cu petele mici, mici de rugină care-ți luau ochii. Lotte, noua mea bicicletă veche, primul lucru pe care mi l-am
Cea mai frumoasă bicicletă din lume () [Corola-blog/BlogPost/338698_a_340027]
-
vară, ce culori mai frumoase, cerul reflectă dăruindu-le asupra lumii. Câte ciripituri măiestre, bâzâit de insecte și liniștea se-nfioară, ce căldură molatecă ne cuprinde când astrul se înalță luminii! Câtă pace e în lanurile aurite și grele de boabe,unduitoare , ce baie de roșu aprins prin întinderile nesfârșite de maci adie, câmpul de floarea soarelui e plin de semințe hrănitoare, un copac singuratic ne îmbie la răgaz, umbră oferind, aici la câmpie. Fântână de piatră la răscruce, cu apă rece
VARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340260_a_341589]
-
om, entitate, literat, profan, Două concepte care au definit și vor determina de-a lungul timpului starea de fapt a omului perpetuu, a literatului și a ideilor, a profanului și a termenilor, se vor distinge în acest studiu ca fascicule unduitoare ale unor energii matriciale. Două elemente cu totul diferite, care au strălucit, una prin lumină, cealaltă prin înțelepciune au susținut perpetuu două popoare, român și italian, înrudite prin limbă și fapte. Singure, fără interpuși, aceste două constituente ale existenței în
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
Nicidecum pentru ochii soțului. De ești frumos sau hidos vezi în oglindă. Trebuie să fii însă sigur că, în fața ta se află într-adevăr o oglindă și nu cumva un interlocutor față de care ai resentimente. Dar uneori oglinda poate fi unduitoare și nu mai arată gradul de „frumusețe” ci adâncul sufletului. Te vezi temător, gospodar sau hâtru. În general nu este în FIREA omului să-și oglindească sufletul într-o oglindă de sticlă argintată. Omul neîncrezător își dezvăluie FIREA nestatornică descriind
OGLINDĂ OGLINJOARĂ … de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341589_a_342918]
-
2015 Toate Articolele Autorului Eu sunt un albatros Ce am zburat netulburat Spre Pontul Euxin, Tărâm descris Și de Ovidiu, Poetul exilat. Am însoțit corăbii, pe catarguri, Pe nave plutitoare-n larguri, Am fost un înger protector, Cu zbor înaripat, unduitor. "Ce e ținutul acesta sălbatic, Bătut de vânturi și de ploi?!" Mirat s-a întrebat Ovidiu, Poetul iubirii, exilat la noi. Mie mi-e dragă marea, Fecioară ne-mblânzită, Cu întinderi nesfârșite, Care revarsă-n inimi, Doar dragoste și dor, Un
ALBATROSUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343999_a_345328]
-
ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam să-mi controlez pornirea de a da drumul fluidului. Se ridică și își schimbă poziția, cu fața spre prova și continuă dansul șoldurilor. Tăria fundului bărcii a început să-mi producă dureri
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VREME DE PLOAIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015 Toate Articolele Autorului VREME DE PLOAIE Un șir de nori se tot ridică Unduitor ca un balaur Și luna mi se pare mică Și are coarne ca de taur. O frunză cade într-o baltă, Șoldanul tremură de frică Văzând cum luna-ncetu saltă În ape și-n bucăți se strică. Pe dealuri zorii dau
VREME DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344083_a_345412]
-
de flori cu petale catifelate peste care să poți călca cu ochii îndreptați spre cerul albastru, cu mâinile ridicate în semn de rugăciune... Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele soarelui vibrează precum râsul îngerilor fericiți printre ramurile arborilor cu mici frunzișoare verzi (ah
FEMEILE ȘI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377598_a_378927]
-
Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca un val de vreme bună, ca un voal de mireasă. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire, cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CERTITUDINEA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului CERTITUDINEA Ca un orbete printre anotimpuri trec ca pe sub ramurile unduitoarelor sălcii cu mugurii plesnind de seva clipelor ce or să vină tot căutând fără a regăsi altceva decât golul prezentului ce-mi lunecă printre degete singura certitudine totuși atât de răbdătoare cu mine. Referință Bibliografică: CERTITUDINEA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare
CERTITUDINEA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380058_a_381387]
-
zorii de zi... Cerul tainic iar tandru șoptește Versuri de iubire pentru a ne trezi. Cluj Napoca 26 aprilie 2016 Alai Mâinile vântului mângâie duios Pletele lungi ale câmpului, Fredonând tandru și melodios Simfonia de iubire a începutului. Pleopele ierbii-s unduitoare Sub palmele adierii seninului... Bat timid la porțile de soare, Pline de lumină ale răsăritului. S-au înfrățit florile-n tăcere, S-aducă în privire colț de rai... Să-nmiresmeze lumea în simțire Cu-al vieții veșnice sublim alai. Cluj Napoca
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]