4,618 matches
-
întregii țări. Când Lisa m-a părăsit pentru un general al serviciilor secrete care călătorea mult, consternația mea n-a ținut decât câteva zile. Se întâlniseră în salonul de frumusețe al hotelului Athénée Palace, iar ceea ce-i apropiase fusese îngrijirea unghiilor, Lisa în salonul femeilor, generalul Gabi în cel al bărbaților. Draperia care separa cele două saloane era pe jumătate trasă și ei schimbaseră ocheade și zâmbete promițătoare. Întrebarea cine cui îi sucise capul n-avea mare importanță, dar a înțelege
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
mea. Incapabil, deci, să pricep că o astfel de catastrofă mă lovise fără nici o putință de apărare, nu luasem în considerație nici refuzul meu încăpățânat de a pune piciorul într-un salon de furmusețe, nici obișnuința de a-mi tăia unghiile cu foarfecele de croitorie rămas de la maică-mea și nici mulțimea de proaste obiceiuri căpătate în mahalaua în care mă născusem și trăisem, dar - gândindu-mă bine - toate acestea ar fi putut să joace în favoarea lor. Instalați pe bancheta din
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
căpătate în mahalaua în care mă născusem și trăisem, dar - gândindu-mă bine - toate acestea ar fi putut să joace în favoarea lor. Instalați pe bancheta din spate a mașinii de serviciu a generalului Gabi, se felicitaseră reciproc pentru frumoasele lor unghii și pentru alte preocupări și aspirații comune. Trei zile mai târziu, spre seară, mașina de serviciu venea s-o conducă pe Lisa de acasă direct la aeroport, destinația New-York, via Paris. Ea coborâse purtând rochia, pantofii și poșeta preferate, și
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
de ploi pe care turcul Feisal le știa încă dinainte de emigrare și de 1914, cînd el purtase fes și șalvari./ Și văzînd el, acum la întoarcere, putinile cu gura în jos [...] că au căpătat picioare cu degete uscate și cu unghii crăpate, a zis, scoțîndu-și șapca englezească de pe capul cărunt:/ «Ai, ai, tinerețea mea prefăcută în scîndură, cum își mai rîde ea acum de mine și de părul meu albit»" (p. 163). În privința personajului colectiv Păcatele Lumii, cu un spirit premonitoriu
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
flacăra aragazului urmărindu-l pe perete precum un deget acest cerc ca un chipiu așezat în cuier pentru totdeauna ce se salută ceremonios pe sine. Vei cunoaște pleoapele Vei cunoaște pleoapele dar nu și ochii degetele dar nu și mîinile unghiile dar nu și degetele vei privi visător cum se desface Cartea filă după filă dezvăluindu-ți Centrul său pe care-l vei pipăi fără să-l atingi îl vei privi fără să-l vezi. Scrii așa cum citești Scrii așa cum citești
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
mitralierele. De acum înainte să-l ferească Dumnezeu pe neamț. Rupeți rîndurile..." Chiar dacă nu-l prindea, o asemenea purtare era prea obișnuită și prea pe placul soldaților ca ei să se mire. Lui însă, lui îi venea să-și bage unghia în beregată de furie. Se duse direct la colonel. Destins, acesta își bea ceaiul de plante care-i curăța rinichii. Ascultîndu-l, mustața blajină i se zburli. Dar îi căzu înapoi la loc, treptat, fir cu fir. Deși nu era cu
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
cu, oh!, roua clandestină. Dumnealui, c-o sfîrlă duioasă, dezghioacă iluziile ca a pe-o nucă proaspătă, cu coaja verde, descătușează-n aer curcubeie, le transformă-n coapse de, de... femeie, te-mbie să-ntinzi mîinile șiroind de cuvinte, cu unghiile zmulse de cleștișorii disperării (dis-pe-ră-rii, urlați în cppr, mai tare, mai tare, cu avînt!), da, mîinile cu oscioarele umflate, crăpate... să bezmeticești ca orbețul (mort-răscopt), amăgit a pipăi nimicul, carnea dizolvată-n zugrăveli șterse de intemperii exacte, realitatea topită-n
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
mai cu adevărat frumoase femei din lume”. La fel se întâmplă și la noi. “Cea mai cea mai cea mai cea mai frumoasă femeie din România” poate să fie, la orice oră, în funcție de votul publicului, alcătuită din: urechile Biancăi Drăgușanu, unghiile de la picioare ale Danielei Crudu, coatele Mihaelei Rădulescu, măselele de minte ale Ginei Pistol, genunchii Andreei Raicu, limba Monicăi Tatoiu și trei fire de păr de la Andreea Marin. Totuși, chiar dacă acolo încep, topurile nu se termină odată cu frumusețea femeii. Practic
Dau un regat pentru un top! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21187_a_22512]
-
fost însă cînd mi-am trîntit ușa de la lift peste un deget. Durere mai mare ca aia de atunci n-am mai trăit vreodată (îmi vine să plîng numai cînd îmi amintesc) și mi-a căzut, pentru o vreme, și unghia. În rest, arsuri pe mîni, multiple dar de importanță minoră, de fiecare dată cînd folosesc cuptorul de la aragaz și tot felul de alte răni mici și trecătoare. Pe lîngă pericolul automutilării, mă mai pîndește însă și spectrul preinfarctului. Și ăsta
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
să-ți mai zic, nu ți-am zis că sunt bine? - Bine că măcar tu ești bine, mamă, că eu stau să mor. - Poftim? Acuma de ce mai mori? - Nu știu, mamă, mi se pare că mi-a amorțit un pic unghia de la degetul mic de la piciorul stâng... Chiar acuma, în timp ce vorbeam cu tine, mi-a amorțit.
Mă vait by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21231_a_22556]
-
cum sunt, dar eu mă accidentez aproape la fiecare intrare în bucătărie, cu obiective mai curajoase decât ăla de a face o cafea. Îmi ard mâinile (în cel puțin 2 locuri) de fiecare data cand manipulez cuptorul aprins, îmi tăi unghiile (deși sunt mereu scurte) de câte ori mărunțesc ceva cu cuțitul și îmi rânesc degetele când e vorba de tăiat chestii în felii mai mari. Aseară, intervenind chirurgical asupra unui ardei, am reusit aproape să-mi secționez încheietura de la mâna stângă. Nu știu cum
Cum era sa-mi sectionez venele taind un ardei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21253_a_22578]
-
și Lebăda Albă să se dea, înăuntrul ei, într-un registru, totuși, realist. Dar nu... Scenariștii și regizorul au ținut morțiș să ducă filmul în bălării. Halucinații peste halucinații, scene horror cu mult sânge, cioburi de oglindă și pile de unghii înfipte în carne și tot felul de alte tâmpenii, apogeul fiind transformarea Ninei, la propriu, în lebădă, preț de câteva scene suprarealiste, care îți năruie definitiv speranțele și așteptările de spectator. Finalul nu vi-l spun, că poate vreți să
Ce film mişto ar fi fost “Black Swan”, dacă n-avea un scenariu de rahat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21279_a_22604]
-
și o tânără strivite de mașină de gunoi! Și vorbim de o singură groapă, de o singură comunitate de romi care trăiește, asemenea altor mii, într-o sărăcie abjecta de care noi nu ne simțim responsabili nici cât negru sub unghie. În clipa în care viața unui om face mai puțin decât o ceapă degerata din pricina culorii pielii lui sau din pricina sărăciei părinților lui, cu toții pierdem ceva în demnitate și în umanitate. Nu e treaba mea se le spun părinților Iuliei
Sunt oameni și aici by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82349_a_83674]
-
mătăsuri Să-l copie. El, ca vădana, Numai măscări, numai răsfățuri, Le întorcea pe deget geana Și le sufla în sîni ca-n pufuri, Către balauri să-i ridice, Le gîdila cu pămătufuri În gaura de la burice, Le picura pe unghii oje Și păru-l ciripea cu drotul, Pînă ce ele (Boje!, Boje!!) Se dezbrăcau și-i dădeau totul...
Sucevița by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11627_a_12952]
-
mamă, nici nu-i trecea prin cap că lucrul la care se pricepea cel mai bine e să fie pur și simplu acolo, lîngă mine, cu frumusețea aceea tulbure și dureroasă, cu gestul acesta al ei de a-și trece unghia peste buza cărnoasă de sus, într-un tic neconștientizat de reculegere spontană, și cu zvîcnetul acela lateral al capului, în încercarea de a-și ordona părul și de a-și limpezi gîndurile. Cu un ochi obișnuit să privescă arhitectura Frankfurtului
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
în lume și nu e nimic rău în asta sau cine știe eu de vreo trei ori în viață am fost cutremurat de sentimentul că mi-am găsit locul în lume dar imediat am observat cum încep să mă stric unghiile primeau ciuperci nervul ischias mă fulgera din priviri simplele și sfintele-mi ritualuri deveneau complicate și banale tabieturi și colac peste pupăză nevasta îmi zicea vai ce mătăsoasă ți s-a făcut pielea te cred și eu când sunt un
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
am telefon, nu am o cartelă să te sun, nu șunt destul de norocos să dau de tine întîmplător, pentru că tu esti acasă cu el, te iubesc dar acum nu mai vreau să te caut pe străzi. Bucureștiul asta îmi înnegrește unghiile pe care le tăi în fiecare dimineață pentru tine, pentru că s-ar putea să te întîlnesc. Mă bărbieresc pentru tine, mă dau cu deodorant pentru tine, mă împrumut de haine pentru tine - Dorm oriunde ca să fiu în același oraș cu
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
se împlinesc șapte și a ieșit din cameră și eu am rămas în cameră și am zis vreau să-mi și ea n-a zis nimic și am zis peste genunchi și s-a întors cu mâna stângă prinsă cu unghiile în mâna dreaptă și obrazul ca o bucată de lemn și ochii și eu am zis vreau să-ți treci părul și ea nu a zis nimic se împlinesc mâine șapte de când părul ei nu mai e părul ei și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
termină odată mi-a zis și nu se uita decât la mâinile mele și eu la ea toată și ea doar la mâinile mele se uita vreau să-ți treci părul și ea doar la mâinile mele cu spaimă * înfig unghia în țesătura moale o despic și pielea s-ar face albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
moale o despic și pielea s-ar face albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile în țesătura moale și pielea se rupe încet la umeri și rochia nu se rupe trebuie să crească o dată cu mine da rămâne mică învinețește pe mine să nu mai porți rochia asta îi zic și ea se apropie de
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
din care se ițește cămașa șifonată cu vârfurile gulerului îndoite în sus din lipsa balenelor (acestea aveau și ele să apară, îmbunătățind aspectul general, dar ceva mai târziu); fix la mijlocul acestui guler încheiat strașnic până la ultimul nasture, un nod cât unghia degetului mare - moda, deh - prefațează o așa-zisă cravată, mult prea subțire, semănând izbitor cu o sfoară mai acătării. Și când te gândești că după asemenea specimene suspinau fetele! Spun asta pentru că la începutul anilor '60 situația avea să se
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
conștiinței demoniace, "încărcată de prigoană" cu vârf și îndesat, în filele căreia blestemul spurcă apa, orice înnoire fiind "stârpită": Cum liniștea ascunsă prin lucruri își descheie/ un nasture Ciorapul îi fuge Cum genunchii/ se umplu de uitare, de sonerii, de unghii/ și apa se dezbracă la geam ca o femeie/ Cum calul și paiața Cum glasul și copacul/ și pieptenele toamnei se-ncurcă între ele/ Cum nu mai cresc nici numeni nici nu mai pică stele" (Cum liniștea ascunsă prin lucruri
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
așa ne DIXIT papă de la Romă. dar despre ce gândim n-avem idee. semințele-ndrăznelii-s foarte plate. prin somnul rațiunii vreo femeie ar trebui sa de un nou Socrate dar pân-atunci planeta-i pușcărie în care scriu cu unghia - pe ziduri. secretul e că Terra noastră-albastră face măceluri dar nu face riduri. DRUMUL hai să mergem sfântă mea femeie, să lăsăm copiii-n cuibul lor. le-am înscris cu unghia pe cheie că ne vom întoarce...newermor. știu c-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pân-atunci planeta-i pușcărie în care scriu cu unghia - pe ziduri. secretul e că Terra noastră-albastră face măceluri dar nu face riduri. DRUMUL hai să mergem sfântă mea femeie, să lăsăm copiii-n cuibul lor. le-am înscris cu unghia pe cheie că ne vom întoarce...newermor. știu c-ai pus bucate potrivite doar în saci că nu avem samari calea o vom face pasămite tot desculți pe uliți de coșmar. drumu-i lung, dar unde ne va duce n-am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Nu mai pot, alternanta mă strânge-n corsetul ierbos al iubirii, intru veșnică repetiție a ceremoniei tăcerii. Nu mai pot, dar voi merge să mă spovedesc zăpezii! În numele ei voi târnosi bucuria de-a fi! Nu mai pot, dar cu unghii negre de cântec voi trece prin magie porunca-nălțării! Mai frumos că acum nu am fost niciodată! Elogiu luminii! Elogiu arborelui cosmic Yggdrasil, Peridaxionului magic! Sunt gata să-mbrățișez aerul morții, să-l respir până la măduva adâncului negândit. Cămașă neființei nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]