161 matches
-
a regelui ar încălca regatul sau ar urzi uneltiri în dosul lui ca protivnici răuvoitori. Grigorie IX mai încuviință o cerere specială a regelui și-i dete asigurarea că nu va îngădui niciunui alt potentat luarea Bulgariei în paguba Țării ungurești. Hotărîndu-se regele a purcede la război în persoană, papa-l luă pentru vremea campaniei sub scutul și ocrotirea deosebită a Scaunului apostolic și-l apără pre el, regatul și averile sale puind în cumpănă toată puterea sa, până ce se va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cumanilor rămași se convertise în anul 1227 la biserica romano-catolică prin îndemnul și porunca principelui lor, Boris, papa Grigorie al IX institui la 1229 o anume episcopie pentru Cumania, pe care-o subordonă arhiepiscopului din Gran, confirmând totodată suveranitatea coroanei ungurești asupra acestei țări, cunoscute mai târziu sub numele Moldova, care de atuncea încoace formă o dependență vasală a regatului Ungariei și a regelui de pe atunci, Andrei II. Acuma însă episcopia Cumaniei, întemeiată mai mult în perspectiva viitorului, nu prea avea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
consistență. Un conducător român, anume Lythen, se și puse în fruntea unei cete naționale, se revoltă în anul 1272 contra regelui Ladislau IV, minor încă, cuprinse o parte a Valachiei, care pe atunci se număra între țările vasale ale coroanei ungurești, și cu toate somațiunile refuză darea tributului. Atunci regele orândui pe încercatul ostaș Georgius să meargă cu oaste în acele locuri, care bătu și ucise pre defector, prinse pe fratele acestuia, anume Barbat, și-l sili cu succes la plata
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înlăuntrul Valachiei, să silească pe Vlad a primi lupta și să-l învingă pe deplin; căci voievodul românesc se retrăgea binișor cu oastea sa de căpetenie și nici avea de gând să primească vro bătălie. Totuși, convins de superioritatea puterii ungurești, Vlad se supuse în sfârșit, prestă omagiu regelui Ludovic ca unui domn al său natural (Domino nostro naturali) și-i jurui atât regelui cât și coroanei Ungariei fidelitate nestrămutată. Curând după asta crezu că poate solicita de la rege să confirme
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amicie și de alianță între Polonia și Valachia care în sine era un tratat defensiv. Prin acesta amândouă părțile se legau de a-și da reciproc cu toată puterea ajutor în război și anume: în contra regelui maghiar și a Țării Ungurești fără condiție și fără vorbă, iar în contra altor dușmani după plac și chibzuință liberă. S-a așezat totodată termin potrivit până la care părțile amândouă erau datoare să ratifice tratatul și să trimite în Moldova soli înalți să preschimbe hrisoavele de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cuiva. În anul 1390 voievodul moldovenesc Ștefan I, urmașul nemijlocit al lui Petru Vodă, se-nchină și se supuse Poloniei, atrase astfel asupra sa mânia lui Sigismund și năvălire cu arma și, biruit fiind, a trebuit să se-nchine Țării Ungurești. Atunci Mircea văzu că teama sa firească de-o asemenea soartă are temeiuri și se convinse că pe de-o parte e silit de-a căuta ajutor străin la caz de nevoie, pe de altă parte însă socoti că putința
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de cuviință de-a se retrage mai înlăuntrul țării cu trupele sale romîno-turcești dinaintea unui inamic pe cât de viteaz pe atât de bine armat. {EminescuOpXIV 173} Retragerea n-a făcut-o fără oarecare pierdere de oameni, dar călărimea cea grea ungurească neputând ajunge trupele sprintene ale lui Mircea, acesta au izbutit de-a-și scăpa aproape toată oastea sa mai întîi la munte, apoi noaptea pe malul drept al Dunării. Nemaifiind supărat de inamic pe câmp limpede, Sigismiund înainta mai înlăuntrul țării
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
părțile de oștiri grele și bine armate să lovească fruntea și sâmburele oamenilor vrăjmașului, pe ieniceri și pe spahii. Fiii Franței, cei mai mulți dintre dânșii, răspunseră cu răstire precum călărimea franțuzească nu poate sta nici într-un chip în coada pedestrimei ungurești și că sub toate împrejurările francejilor li se cuvine locul de onoare în luptă. Căpeteniile franțuzești luară oarecum cu asalt hotărârea consiliului de război și regele, de voie de nevoie, se supuse și el. Curând intră și Baiazid în zarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el. Curând intră și Baiazid în zarea Nicopolei și iată că la 28 septemvrie 1396 bătu ceasul hotărârii. 175 {EminescuOpXIV 176} Oastea creștină se dispuse în următoarea ordine de bătaie. La mijloc stătea regele cu palatinul Gara în fruntea oștii ungurești, apoi contele Hermann de Cilli cu cavalerii stireni și burgravul de Nurnberg cu cei bavareji; la aripa dreaptă se așezară în poziție ardelenii sub Ștefan Laskowicz, la cea stânga valachienii sub Mircea și moldovenii. În linia întîie de bătălie se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pricepe pretențiile Poloniei asupra Moldo-Valachiei. Ca și pe tată-său Mircea, perechea regală a Poloniei mrejui acum pe Vlad, fiul său cel mai mare, cu îmbunări subțiri, făgăduințe și daruri. Spre a se asigura și în generația viitoare contra supremației ungurești în Valachia, Wladislaw Iagello și soția sa Hedwiga îl numiră pe Vlad voievod al Basarabiei, îi dăruiră câteva domenii aflătoare înlăuntrul Ungariei cari erau deja în posesiunea lui și grămădiră asupra lui semne de favor și daruri de grație. Astfel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
afacerile guvernului. Ea-și aruncă ochii și asupra Moldovei, unde minoritul Nicolae, numit la 1384 episcop de Siretiu, lucra cu mult succes în interesul Poloniei. Urmașul episcopului Nicolae, dominicanul Ștefan Ruteni, lucră (de la 1388) în aceeași direcție, și izgonirea influenței ungurești prin cea polonă mergea cu atât mai ușor cu cât papa însuși spera mult mai mult de la Polonia decât de la Ungaria atragerea Moldovei la confesia catolică. Astfel Petru Voievod, ascultând instinctul său de conservațiune și privind la slăbiciunea Ungariei, rezultată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
foarte important este ca vina desfacerii logodnei să cadă asupra lui Apostol, căruia nu-i putea strica nimic, pe când fata... Din vorbă-n vorbă, Marta ajunse la convingerea că toată supărarea logodnicului ei s-a iscat, cu siguranță, din pricina conversației ungurești. ― Acuma sunt absolut sigură, tăicuțule! strigă ea triumfătoare. Am și observat în privirea lui o încruntare ciudată, de m-a și speriat... Dar spune și tu, tăicuțule, se poate oare să vorbim noi doi o limbă pe care al treilea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
venit însoțită de un bărbat străin, ci fiindcă a venit cu un ungur și a vorbit ungurește. Atunci nu din gelozie n-o mai iubește, ci numai pentru că i-e dragă cealaltă, iar revolta lui împotriva ungurului și a limbii ungurești a fost o comedie. Ba comedia a început mai demult... de când nu i-a părut rău deloc că boala l-a oprit a doua oară să treacă la români... Mai rău i-a părut când a plecat încoace, acasă, parcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
făcut-am... scrisoare noastră la mâna părintelui Antonie Mavro, prefectul de la biserica ungurească... Și noi... sântem oamini vechi de vârstă,... și n-am apucat nici de la părinții noștri,... ca să fie fost vreodată drum pentre zidul Tri Sfetitelor și pentre beserica ungurească. Și, după cum știm, mărturisim cu sufletele noastre înainte lui Dumnezeu și denainte ori la ce giudecată ar fi ceruți”. “Eu, Anița Măteiasă, fămei bătrână, ce țin minte de când au venit Cantemir beizade cu muscalii în Moldova, cu sufletul meu mărturisesc
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a acestui fapt o avem la 15 decembrie 1739 (7248), când “Neculai Nacul, feciorul lui Ion Nacul ce-au fostu logofăt de visterie” spune că “am vândutu dumisali Toaderu Costache casăle părințăști di pe Ulița Mare, ce-s împotriva bisericii ungurești”. --La 14 mai 1742 (7250) ai confirmarea cu asupra de măsură a spuselor tale de adineauri: “Adecă eu, Vasile Dabija, feciorul lui Mihălache Dabija și a Nastasii fetii lui Toader Holban ce-au fost logofăt de visterie, făcut-am acest
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în felul acesta poetic se decisese plecarea, așa de vulgar disputată cândva, a lui Maxențiu. Fusese însoțit până la frontieră de Ada, care convinsese pe Lică să facă un turneu în Ardeal subt cuvânt că la Temișoara vor găsi cai frumoși ungurești; mai departe, Maxențiu era însoțit de doctorandul ce-1 îngrijise și acasă, cu misiune de a-1 instala. Un bolnav fragil, un client întîr-ziat, acel blond livid ce pornea la Leysins, de unde, firește, amica fictivă a Elenei plecase de curând
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făcut și s-ar fi ridicat În aer pînă a doua zi, Îmi cădeau la loc, Înăuntrul capului. Acolo povesteau singure cine sînt și ce le trebuie: „En egy hosszú kés vagyok, kenyeret kérek vágni!“ Să nu fi existat Zoli, ungureasca poate că nu s-ar fi lipit de mine. Am dat să vorbesc În minte și ziua, și seara cu Duczi, numai că el nu mi povestea nici o noutate. Apoi, Duczi era slab, purtînd mereu pantaloni și bluze cenușii. L-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În Ardud, a devenit și mai sever. Ne-a lăudat pe mine și pe Zoli că venim pentru prima oară și a tras nădejde că nu va fi și cea din urmă. După care nu am mai Înțeles nimic din ungureasca lui. Eu pricepeam deja și vorbeam bine maghiara jocurilor și a hoinărelilor noastre, făceam față discuțiilor cu oamenii mari, dar din bisericeasca popii nu Înțelegeam o boabă. Bănuiam că e vorba de un tărîm minunat al păt lăgelelor roșii: „Paradicsom
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
numele: „Kitty, tu de-acolo, lasă mîța-n pace!“ „Good evening“ al meu din acele vremuri nu era unul curat lacrimă, parcă rosteam „gut evning“, dar era oricum mare lucru față de ce știau ortacii de joacă În altă limbă străină decît ungureasca, iar ungurii În alta decît româna. Încercînd să fac un inventar a ceea ce am Învățat de la Mrs. Flory, am adunat, cu numeralele pînă-n douăzeci cu tot, vreo sută zece cuvinte. Un grai Întreg, ce mai!, pentru ulițele copi lăriei... Față de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am apucat stăpînindu-se, cum și de la părinții noștri tot așa am auzit pentru acel loc că este a bisericii și unii din noi am șezut și în dughenile ce s-au făcut pe acel loc și chirie am dat besăricii ungurești și pe alții niciodată n-am apucat nici am văzut să se amestice la acel loc”. Iaca și câțiva din cei „carii mai gios” s-au „iscălit numile” și și-au „pus degitile”: „Eu Magda fămei de 80 ani, martură
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lăsat din mână un act care se leagă de cel pe care abia l-ai citit.” Care, sfințite părinte? „Cel scris la 30 iunie 1626 (7134), care vorbește de plângerea acelor „călugărași” către doamna lui Aron Vodă și craiul Țării Ungurești. Ei s-au întors însoțiți de un trimis al doamnei și al craiului cu scrisori care cereau să fie așezați din nou în mănăstirea Aron Vodă.” Încep să citesc actul cu pricina și aflu că acei „călugărași” spuneau că cei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Îl duce la ureche, ascultă fără să spună nimic, apoi strigă ”Am Înțeles, să trăiți”! Și continuă: A zis nevastă-mea să ne grăbim, că am cam lungit-o, iar la Întoarcere să iau neapărat făină de la butic. De-aia ungurească, cică a lor e mai bună decât a noastră. Hai noroc! Viață de artist, noaptea vesel, ziua trist. Dacă sunteți cuminți vă invit la o felie de cozonac. Mai vorbim de nunțile noastre, poate dansăm Și pinguinul În sufragerie... 04
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mallarmean, dar cu accent unguresc: „N-am ce să-ți mai dau. Ai citit toate cărțile“. Era să mă smintesc, noroc că cineva mi-a explicat suficient de rapid că biblioteca din Ceangăi pe care eu o epuizasem era una ungurească, având o secțiune de cărți românești simbolică. Deși am făcut un liceu sanitar, n-am intrat vreodată în toți anii aceia într-o sală de operații. Preferam internele sau cardiologia - la limită, ginecologia, de unde răzbăteau înjurături apocaliptice și răgete animalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
original în școală și să aibă două traduceri alături: latină - greacă. Așa se-nvață limbile clasice II paleoslava - latina - română III sanscrita - latina - româna 393 {EminescuOpXV 394} IV turceasca - latina - româna V bulgăreasca - latina - româna VI sârbeasca - latina - româna VII ungureasca - latina - româna - D[i]cț[ionarul] de Buda VIII moscovita - lat. - rom. IX polona - lat. - rom. X albaneza - latina - româna [7] 2266 Cu litere sanscrite Carte de vizită [8] 2292 Tot ce voi afla în Ardeal scriu cu legături sanscrite
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
blajini. În paginile din mijloc, un instructiv interviu cu Ion Coja. Cetim: „În momentul de față ungurii vor un fel de reînviere a Imperiului Habsburgic. Dar nu trebuie uitat că acest imperiu s-a spulberat datorită fanfaronadei, obrăzniciei și răutății ungurești”. A pus degetul pe rana imperiului, domn’ profesor, stă cu el acolo, lucia mia. De la Patria am trecut (ori am rămas) la Națiunea avîndu-l ca director pe Ion Coja de mai sus, ce-a ajuns de-a bușilea la numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]