38,436 matches
-
alte "derivații" care profită din plin de natura interdisciplinară a subiectului, constituie nu doar un instrument de lucru, ci o pasionantă lectură în sine. Oxford/Dicționar de Politică. Coordonat de Iain Mc Lean. Traducere și glosar de Leonard Gavriliu. Editura Univers Enciclopedic, București, 2001. "Ca de rușine ochii să-i închidem..." Romanele despre "zonele crepusculare", interzise moralității mărginite, nu sunt rare, însă cu totul rare sunt astfel de romane bine scrise. Virgil Stanciu a tradus excepțional și a clarificat, într-o
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
vocația fundamentală" a Divinului critic de-a considera lumea (în care cuprinde și persoana sa) stă "sub specia comicului", corelîndu-se cu "inaptitudinea pentru tragic (la Gogol, comicul e tragic)". Putem presupune că e la mijloc o reacție împotriva spaimei de Univers, o spaimă învinsă, după cum ar spune Mihail Bahtin, prin rîs. Adică o eliberare mai mult ori mai puțin izbutită (căci un reziduu de tragism persistă), prin amoralism, versatilitate, exagerare, printr-un estetism "funciar și absolutizant", exploziv, avînd o alură de
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
preeminențe, al unei excelente opinii de sine ce-i dictează un șir de confesiuni nu doar antifilistine, ci și bune conducătoare de superbie: În vreme ce ei înoată în platitudini și sînt aproape muți și orbi în fața lumii, eu am idei, percep universul, stabilesc în permanență relații care ar părea năstrușnice oricărui onest burghez". Spiritul de farsă ce l-a animat de timpuriu pe G. Călinescu nu alcătuiește decît o față a complexului său de superioritate. În structura acestuia, megalomania apare mixată cu
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
simplu insolite: "M-am amuzat odată la o conferință vorbind despre poezia lucrurilor din casă spre mirarea unor nobile doamne". E foarte probabil, după cum opinează exegetul său, ca factura conferinței cu pricina să fie foarte apropiată de exercițiile fantast-asociative din Universul poeziei: Masa e patrupedă, aparține deci faunei domiciliului. Sînt cîteva divinități tutelare ale casei care au căpătat de mult în subconștientul nostru calitatea animală. Scaunul reprezintă un cal simplificat. Sub formă de fotoliu, stînd în salon, locul muzeal al casei
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
numi Maiorescu. Dar și exaltația ideologică va dispărea. Cațavencu va deveni profesor. Un Cațavencu ilustru este Hasdeu, care pornește în toate direcțiile, delirînd fără erori vizibile de stil, dar nu mai puțin haotic, beat de a lua cunoștință de tainele universului. Hasdeu era un romantic, Cațavencu e și el un romantic". Potrivit unei asemenea logici, ce ne-ar opri a-l vedea pe G. Călinescu însuși drept un... Cațavencu evoluat? Și tot în aceeași serie am fi în măsură a-i
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
a unei generații confruntate cu războiul (din perspective diferite)" și "o dramă existențială de proporții extrapolată de la autori spre personajele lor". în datele esențiale, paradigmele personajelor principale prezintă puncte de convergență pornind chiar de la situarea lor în epicentrul celor două universuri, ambii reprezentînd "intelectualul care se interoghează dramatic, căutînd măsura dreaptă în relația sa cu lumea, dragostea și moartea". Apostol Bologa se dovedește a fi egotist, în alt mod și în limitele altui spațiu simbolic; amîndoi sînt alcătuiți pe o "schelărie
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
în sine: "efectul de real suplinește, se pare, realitatea imediată". Criza marilor narațiuni în favoarea micro-narațiunilor se dovedește a fi o mai generală criză a noțiunii de dimensiune "ca discurs de măsurare a unui real oferit la toți în mod vizibil". Universul mare și microuniversul se confundă dintr-o prea mare profuziune a datelor, într-o "criză a întregului, criză a unui spațiu substanțial (continuu și omogen), moștenit de la geometria arhaică, în beneficiul relativității unui spațiu accidental (discontinuu și eterogen) în care
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
mai mult pe argumentul de autoritate; Pavel Câmpeanu este într-adevăr o autoritate în domeniu, însă cea mai recentă carte a sa, Ceaușescu: anii numărătorii inverse, extraordinară în modul în care, de exemplu, autorul reușește să analizeze din perspectivă sociologică universul uman al penitenciarului de la Caransebeș în care el însuși a trăit la vîrsta fanatismelor revoluționare, nu poate fi utilizată fără consultarea în paralel a mult mai multor surse. Ambiguitatea abordării duce la o mare pierdere pentru cei interesați de istoria
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
a murit și el, iar viața de zi cu zi este artă adevărată. Pe care au început să o caute ca pe o divinitate absolută. În ei înșiși, în ceilalți, în cetate. Cel care mi-a înlesnit accesul în acest univers, în acest mod surprinzător de a organiza timpul și de a provoca nașterea semnificativului a fost chiar președintele fundației, Kostas Kartelias: poet, visător și comerciant de vise pentru femei căsătorite. Întîlnirile fundamentale creează de fapt sistemul care ordonează destinul și
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
cadă. Semeț flăcău! Dar, altfel, aproape toată ziua mi-o petreceam în curte. În mijlocul tuturor acestor scandaluri obișnuite, înjurături, bătăi cu cuțitele, noi, copiii, duceam viața noastră deosebită, puțin impresionați de cele ce se întâmplau. Mansardele, subsolurile și scările alcătuiau universul nostru. Firește, ne jucam în permanență de-a războiul, și într-o tabără erau ai NOȘTRI, iar în cealaltă, neapărat, NEMȚII. Deoarece nimeni nu dorea să-i joace pe nemți, fiecare tabără socotea că ea îi reprezintă pe ai noștri
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
nu-și poate însuși ca titlu personal acest truism fără pericolul de a cădea în ridicol. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente.
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
odată cu dezvoltarea științei. Câteodată, ea poate servi la rezolvarea unor probleme abstracte. Astfel, cu ajutorul limbajului să încercăm a măsura lungimea de undă a binelui și pe cea a răului. Prin sagacitatea limbajului a fost descoperită de mult natura luminiscentă a Universului. Eul său coincide cu fenomenologia luminii. Prin caractere și moravuri străbate focul. Omul trăiește pe fața pământului, în "alba sa lumină" ce are o viteză de 300.000 de kilometri (pe secundă) și visează la "cealaltă lume" cu o viteză
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
exacerbare a sculpturii în economia expoziției, sculptură care iese rareori din filiația directă cu purismul brâncușian și dintr-o paradoxală aspirație spre decorativ, în condițiile în care lipsesc momente întregi dintr-un discurs impresionant asupra picturii ca expresie și ca univers, nu este greu de înțeles cărui fapt se datorează senzația de monotonie decorativ-barocă și de sărăcie volubilă a mijloacelor pe care o degajă această expoziție ce a creat un enorm orizont de așteptare. în aceste condiții, în care coerența profundă
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
adecvată a lui Alin Gheorghiu este una singură: întoarcerea cu zece ani în urmă, la expoziția Arcimboldo de la Etaj 3/4, expoziție pe care pictorul a gîndit-o în funcție de propriile sale criterii și înlăuntrul unor relații foarte clare cu pictura ca univers sensibil și ca sumă de coduri culturale. Cu acel prilej, în România literară nr. 16 din 29 aprilie -4 mai 1993, am publicat textul intitulat Grădinile lui Arcimboldo pe care îl rememorez, la rîndu-i. Așadar: Cunoscut în special ca pictor
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
intelectuală și tropismul ideii sunt elemente definitorii, el reprezintă, ca și manierismul în general, punctul de intersecție a doi vectori: pe de o parte, memoria spiritului renascentist și, pe de alta, aproximarea proiectului baroc. Renascentistă este la Arcimboldo conștiința unui univers solidar și coerent, al cărui reper major este chiar viziunea antropocentristă, chipul uman ca imagine coagulatoare a lumii, dar și ca reflex al asemănării divine. Prefigurările baroce se regăsesc în voluptatea inventarierii, în lăcomia descrierii formelor și în abia stăpînita
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
același registru sunt descrise toate celelalte elemente. Acest nivel al decriptării și ordonării lumii, cel al contemplației globale, se suprapune, însă, unuia particular, al analizei semantice și textuale. Obiectul său este limbajul, în general, și limbajul plastic, în particular. întregul univers imagistic este, astfel, o demonstrație privind natura convențională a informației vizuale, dar și o denunțare a instabilității și a iluziei percepțiilor. Portretele, sume de imagini reductibile, restituie individul regnului, elementul categoriei și devin noțiuni care transcend cadrul particular al formelor
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
în octombrie 2001 în urma cruntei maladii. Copie dactilografiată de aprox. 500 de pagini, plus o introducere semnată de mine și prezentată Editurii Tinerama în 1992, simultan cu traducerea efectuată. În anul 1999, peste cinci ani deci, a apărut la Editura Univers traducerea cărții lui Curzio Malaparte, Kaputt, semnată de confratele Eugen Uricaru ca și postfața, plus o addenda de Mihai Dim. Sturdza, o bună laborioasă ediție... Ca moștenitor al contractului semnat în 1994 cu Tinerama, nu am fost anunțat în nici un
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
ca și postfața, plus o addenda de Mihai Dim. Sturdza, o bună laborioasă ediție... Ca moștenitor al contractului semnat în 1994 cu Tinerama, nu am fost anunțat în nici un fel, probabil ținându-se cont că Tinerama dăduse faliment. Deși, Editura Univers, în care a apărut în 1999 traducerea lui Kaputt, ar fi putut să constate existența unei traduceri anterioare, - dacă ar fi existat un supra-control, - măcar pentru a nu dubla apariția. Cu atâta mai mult, cu cât era vorba și de
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
a subiectului, pierdut prin anii 60-70, pentru bogăția adusă de autor lumii, adică cel ce exprimă, dincolo de textualitatea pură, predicată de structuraliști. Declarațiile aproape scandaloase pentru snobii de azi punctează șarmant causeriile lui Ricoeur. De pildă: "e vorba despre un univers de gândire care mi-e destul de străin (deconstrucționismul derridean, n.n.) Nu e ostilitate, nici simpatie, sunt într-o stare neutră, căci nu înțeleg ce se întâmplă acolo". Ricoeur simpatizează cu un Derrida post-deconstructivist, și poate acest gen de opinii ne
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
o închidă. Venea frig mult pe acolo... o luase cu tremur." Și iată cum, prin cele trei făpturi desprinse din proza scurtă a Hortensiei Papadat-Bengescu - antica Sephora, medievala Bianca și moderna proprietară Sofia -, obținem o imagine, fie și parțială, a universului feminin care, tocmai datorită discursivității literare a autoarei, evocă nevoia perpetuă de celălalt, nu ca formă a dependenței, ci ilustrare a completitudinii umane.
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
originală." Motivul, dat de Izabela Sadoveanu: "pentru că eroii și eroinele sale sunt străine de artă, pentru că nu sunt artistic rezolvate" sau, pentru că "partea cea mai bună din opera lui Pirandello este aceea în care Pirandello nu e pirandellist" țin de universul cunoștințelor ei. Ediția debutează cu o cuprinzătoare, documentată și sistematică prefață, intitulată Izabela Sadoveanu: trei decenii de critică literară, descriere a traseului întâmplărilor din viața scriitoarei, datele unei cronologii sever controlate, în care selecția este în deplină complementaritate cu întregul
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
a stîrnit deja numeroase dezbateri, dar cel puțin într-o privință, punctele de vedere converg: toată lumea pare să fie de acord că o asemenea "nivelare" scoate la lumină un lucru aproape uitat - valoarea literaturii pentru existența umană. în Teoria secundarului (Univers,1997), Virgil Nemoianu remarca, la un moment dat, că multe texte teoretice sau științifice au tendința de a deveni din ce în ce mai literare, pe măsură ce eficiența lor practică scade. Calitatea paradisiacă sau utopică a literaturii, forța ei centripetă, ar fi detectabilă în chiar
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
aceeași formulă ca și cele șase "plimbări" prin pădurea narativă. Primul text este consacrat funcțiilor literaturii ("Su alcune funzioni della letteratura") și insistă mai cu seamă asupra zonelor de interferență dintre "lumile ficționale" (cum le-a numit Toma Pavel) și universul real. Dacă lumea este o carte "închisă", în sensul că nu permite decît o singură "lectură", după cum o singură lege guvernează gravitația planetară, nici operele literare nu admit chiar orice interpretare, ci își impun adevărul și legitatea lor proprie. Mai
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
muncească în slujba lui Scarlett O'Hara, sau că întîlnește în pădure un donator miraculos care se numește Vladimir Propp și care îi dăruiește un inel vrăjit, cu ajutorul căruia Scufița va descoperi [...] Aleph-ul, acel punct din care se vede tot universul..." Tentante, pasionante și foarte la îndemînă, jocurile hipertextuale nu reușesc totuși să suplinească - după cum ne demonstrează Eco - o funcție esențială a literaturii, care ne învață, în ultimă instanță să acceptăm fucționarea implacabilă a mecanismelor destinului. Lecția severă a istoriilor "nemodificabile
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]