484 matches
-
Human Conditions, New York, Free Press. TODOROV Tzvetan (1989), Nous et les autres. La réflexion française sur la diversité humaine, Paris, Seuil. WILSON James (1995), Le Sens moral, trad. fr., Paris, Plon (prima ediție americană: 1993). Φ CONFLICT, INTEGRARE, Moravuri, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, SOCIALIZARE, SOLIDARITATE Victimizaretc "Victimizare" Dinamicile victimizării constituie obiectul victimologiei. Această disciplină, văzută de unii ca o ramură a criminologiei (Henting, 1972), s-a dezvoltat pornind de la studiile lui Benjamin Mendelsohn care, Încă de la sfârșitul anilor ’30, atrage atenția juriștilor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
precum și fatalismului păturii de jos, slăbit cu tradițiile religioase. Asemenea tradiții sunt adoptate în familii și în acțiunile de educație. Toate sunt "tradiții care nu se pot regenera singure pe baza societății burgheze". (ib., p. 317) Lor li se adaugă "universalismul moral particularist" și "mentalitatea de supus", arta și estetica explozive sau, cum enunța H. Marcuse, "societatea ca operă de artă (...) cea mai mare utopie, cea mai radicală posibilitate de eliberare". (9, p. 441) Idee îmbrățișată de grupuri rock, jazz, după
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se vor șterge. Elucidarea "noului început al Estului", din care s-au parcurs mai bine de două decenii, presupune, uneori, evocarea istoriei mai largi, a formării și evoluției actualelor puteri europene și nord-atlantice. Deși în plan religios ele au adoptat universalismul catolic și apoi religiile reformate și raționalizate, țările occidentale au comunicat pe multe canale și au acționat în Bizanț, în Imperiul Otoman, în Balcani și mai departe, în Rusia. Prin decizia împăratului Constantin al Bizanțului, creștinismul a devenit din secolul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
universitatea, ca depozitară legitimă a valorilor naționale, va avea grijă să le identifice și mai ales să le dezvolte și să le promoveze, să le compare cu altele pentru a le specifica originalitatea, unicitatea și perseverența peste timp și spațiu. Universalismul globalist este doar un derivat al localismului universalist. Colegialitatea academică este singura cale de organizare și conducere, de selectare și promovare în universitate. Performanța este strict individuală, iar colegialitatea creează baza de consacrare a unui autoritarism moral pe care profesorii
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
University Press, Princeton, 1997. 1. Acest enunț are implicații epistemologice ce vizează însuși statutul sociologiei ca „știință a societății” sau ca „știință a societăților”. Adoptarea unei poziții în această eventuală dispută ține de mai vechiul raport dilematic dintre particularismul și universalismul sociologic. Primul pretinde, în numele unui principiu al naționalismului metodologic, că, așa cum nu există societate în general, ci numai societăți particulare identificabile de regulă cu statele-națiune sau, în interiorul acestora, cu comunități diverse, tot astfel nu există o sociologie „în general”, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
naționalismului metodologic, că, așa cum nu există societate în general, ci numai societăți particulare identificabile de regulă cu statele-națiune sau, în interiorul acestora, cu comunități diverse, tot astfel nu există o sociologie „în general”, ci doar sociologii ale națiunilor, popoarelor sau comunităților. Universalismul sociologic admite presupoziția reconstrucției teoretice a societății ca atare odată cu nevoia particularizării acesteia în funcție de diferențieri și specificități comunitariene sau societale, concomitent solicitând explorarea comunalităților identificabile ale societății în general și ale comunităților care o particularizează. 2. Raymond Aron, Main Currents
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și un entuziasm incompatibile cu dezideratul artei dezumanizate, purificate de orice referință la problemele și sentimentele omenești. Cu atât mai mult cu cât RAMÓN, împingând heterodoxia până la animism, dă viață lucrurilor. Tradiție realistă, localism pe de o parte și avangardism, universalism pe de alta, conviețuind în stil hispanic, dar și ramonian. Scriitorul este conștient de diferența care îl separă de ismele dinafară și își creează, după cum declară în Ramonismo (1923), propriul ism, ramonismul, „ca să opun ismul meu tuturor ismelor”. Sub stindardul
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
diverse funcțiuni publice, cunoaște foarte bine țara sa, are un spirit practic și conciliator și, mai presus de toate, este un om de treabă, un om cinstit. Merci de atestatul de bună purtare! Asupra culturei întinse și variate care caracterizează universalismul breslei advocaților am avea însă de observat că există oarecari Cartagini delende și oarecari "acusativum cum infinitivum " care ne-au făcut a nu prea regreta lipsa acestui surogat al adevăratei științe. Când timpul, nu diplomele, a fost însărcinat a constata
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de putință de a-și câștiga existența, el e capabil de a falsifica totul, și liste electorale, și alegeri, și forme parlamentare, și idei economice, și știință, și literatură. De aceea nu ne mirăm dacă vedem acest proteu al unui universalism incapabil și ambițios îmbrăcînd toate formele posibile: miniștri, financiari, întreprinzători de lucrări publice (cu capital de palavre), deputați, administratori, membri la primărie, soldați (care au luat Grivița cu gura), actori, totul în fine. Nimeni nu se va mira daca-i
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sau speciale de resort. Astfel un advocat care în viața-i n-a fost nimic alta decât advocat devine [director] de {EminescuOpXI 235} drum de fier, un altul ministru la învățăturilor, un al treilea diplomat ș. a. m. d. Prototipul acestui universalism nimic mai puțin decât universal e însuși șeful partidului, d. I. Brătianu, cu deosebirea numai că d-sa nu este nici advocat, va să zică nici Codul nu-l știe măcar. D. Brătianu pretinde a se pricepe la toate. La Finanțe voiți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
care va fi tot mai puțin impresionată de mode. Există deja o tendință spre pluralism cultural, spre sinteză, spre recunoașterea "regionalismelor" creatoare, dincolo de pretenția unor centre privilegiate. Spiritul critic românesc trebuie să fie pregătit să facă față noului tip de universalism, să arunce peste bord vechile complexe, în chip lucid, obiectiv, deschis, însetat de cunoaștere atotcuprinzătoare, asumându-și, astfel, sarcina "redescoperirii" literaturii române" (p. 34). Modernitatea lui Eminescu nu este probată... asertoric, ci în temeiul unor argumente dintre cele mai solide
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acest arhetip "în toată puritatea sa". Discutând despre prebacovieni, reia exemplele și aprecierile lui C. Călin din Dosarul Bacovia, vol. I (1999), observând cu toată dreptatea că "o părticică din arhetipul bacovian se ascunde în fiecare din noi, dovadă a universalismului său" (pag. 435). În caz contrar, întâlnirea dintre poet și cititori ar fi ratată. Dar cea mai spectaculoasă demonstrație (la acest capitol) este aceea legată de "bacovianismul originar" al lui Titu Maiorescu. Dacă Poetul venea direct din condiția de Cenușăreasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dorința frenetică de a pleca de acolo și mă simțeam încolțit. Iar Thea, înfășurată în rebozo, mi-a aruncat o privire - pătrunzătoare, imploratoare, fermă și neputincioasă totodată. Avea ea un fel de tulburare, de parcă era un fel de adeptă a universalismului, crezând că acolo unde se afla ea acționau legile principale ale lumii. Și asta o făcea să tremure, dar îi dădea și îndrăzneală. Astfel că nu știam la ce să mă aștept din partea ei într-un asemenea moment. Încă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se imputa diferența, acum predispoziția la asimilare. I se reproșa evreului că, deși străin de cetate, e cel dintâi profitor de pe urma ei. Ubicuitatea lui îl desemna ca principiu dominator și negativ al Pământului. În burghez se ura individualismul, în evreu universalismul. Oricât de mult te revolta burghezul egoist trebuia să îți faci puțin timp și pentru evreu. Toate acestea denotau cultură, mentalitate, obișnuință, resentiment. Nu putem ști ce cotă-parte din fiecare își însușise Marx. Poate că, neiertând capitalismul, nu făcea decât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să se fi produs? Desigur, sunt doar întrebări retorice, formulate în temeiul ludicului „ce s-ar fi întâmplat dacă?“. Și totuși, vrăjit de propriile construcții intelectuale, Emil Cioran exprima îndoieli care priveau nu atât „viziunea de viață a bolșevicilor“ ori „universalismul lor pretențios“ - ambele asimilate voinței istorice -, cât faptului că „într-o țară cu o rezistență interioară atât de minoră și cu o conștiință națională atât de labilă“ experimentul bolșevic „ar putea echivala cu o lichidare“. Profetism cioranian? Să reținem cele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au venit analize subtile, profunde, care însă nu au instaurat acele judecăți lapidare și memorabile ce devin locuri comune. Nu mă îndoiesc o secundă de valoarea supremă și universală a lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Sadoveanu, Iorga, Arghezi, Ion Barbu; dar universalismul lor intrinsec nu e explicat complet și proclamat cum ar trebui. Unii din noi se sfiesc să-i așeze la rangul lor veritabil, adică în rând cu cei mai mari de pretutindeni; alții nu se sfiesc, dar nu știu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
statului (vezi statul bunăstării). Totuși, principalele critici la adresa acestor politici sunt de natură morală. Ele tind să imprime colectivității modele de viață „dezirabile” și să ofere servicii standardizate, concomitent cu descurajarea sectorului privat în oferirea unor alternative de protecție socială. Universalismul este legat de ideologia colectivistă și presupune o implicare morală și valorică a statului, ca purtător al unor opțiuni valorice clare (Rothstein, 1998). Apariția unei diversități mari din punct de vedere cultural, dar și sub aspectul stilurilor de viață face
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de după război: dezvoltarea spiritului de toleranță printre națiuni; favorizarea concepțiilor și atitudinilor democratice; crearea unei culturi comune a elitelor și a maselor; redarea încrederii în rândurile celor tineri; dezvoltarea sensului apartenenței la comunitatea umană; încurajarea dezvoltării unei ideologii favorabile modernizării, universalismului, exercitării libertăților individuale, protecției defavorizaților și pentru o politică de pace; favorizarea dezvoltării atitudinilor, valorilor, cunoștințelor, aptitudinilor de a exersa roluri în societate, într-o manieră critică și creativă. După 1950, conceptul de educație a adulților devine, sub impulsul acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
gândirii slabe", flexibile și neautoritare, ca învechite, "încremenite în proiect" și, mai ales, înșelătoare și periculoase. Analiza "deficitului ideologic" și remodelarea ideologicului evoluează, așadar, pe fondul confruntării gândirii științifice și filosofice cu două tipuri de abordare: (neo) pozitivistă, inspirată de universalismul și determinismul raționalismului modern și hermeneutică, expresie a interogațiilor, redefinirilor și invențiilor ce frământă spiritualitatea modernității târzii. În timp ce cunoașterea pozitivistă și obiectivantă a servit drept bază de legitimare sistemelor stabile și realizării consensului, hermeneutica, înțeleasă ca o cercetare a "fenomenului
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
clasică aici. În demersul său de remodelare a conștiințelor, Hulme are în vedere patru perechi de termeni pe care-i consideră fundamentali pentru cele două tipuri de atitudine: Constanță și Progres, Ordine, Autoritate și Libertate, Egalitate și Ierarhie, Naționalism și Universalism (conceptele sunt scrise cu majuscule de către autor). În viziunea filosofului englez această listă de dihotomii este necesară ca punct de plecare pentru stabilirea unui "set de principii conservatoare coerente, în baza cărora se pot elucida multe din problemele gândirii politice
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acordă acest drept (Chandler, 2000, p. 62). O jumătate de secol de reflecție asupra problemelor n-a mutat lucrurile prea departe de faza la care se aflau pe când Chandler încerca să-și explice poziția. Educat în tradiția imperială a unui universalism poleit, în textele lui Chandler vorbea, desigur, superbia apartenenței la un moment istoric glorios, nu ura de rasă. Atras pe un teren de bătălie care nu era, totuși, al lui, simte nevoia să spună lucrurile până la capăt: Dați-mi, vă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
putere publică, care va servi ca punct de plecare în dezvoltarea statelor moderne. În același timp, au fost puse în lumină câteva principii a căror importanță nu poate fi subestimată: obiectivitatea dreptului, sensul ierarhic al vieții sociale, ideea de corporație, universalismul. Ideea obiectivității dreptului se află în chiar centrul tradiției religioase și domină toate instituțiile medievale. În orașe, după un prim moment de ezitare, statutele municipalităților și corporațiilor de meseriași vor deveni în scurt timp corpusuri intangibile. Noțiunea de drept obiectiv
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
tehnici de evadare dintr-un infern cum este cel evocat în 1984719. Artistul poate găsi libertatea absolută, chiar și în mijlocul "istoriei": "acest drum, plin de capcane, greutăți și paradoxuri, duce în cele din urmă la mitic, la un fel de universalism imaginativ-mitic, în care cele mai diverse tradiții își dezvăluie profunda unitate"720. Numele lui Laurian Serdaru repetă în modul de organizare pe cel al lui Ștefan Viziru. Laurian (subst. lat. laurus "laur, dafin"721, adică cel încununat cu lauri) ca
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al lui Cumont etc. Altminteri mă ocup de legenda lui Zoroastru și de mici probleme conexe. Astfel, am pregătit un studiu despre câteva aspecte ale formării ortodoxiei zoroastriene, în care cred că văd o influență maniheeană (revelația multiplă și continuă; universalismul), pe care sper să-l public undeva ș...ț*. În LaNouvelle Clio urmează să public un mic articol despre Feriduoun al lui Gobineau și sursa sa iraniană (= KoÍn³ma), în Mondes d’Orient, un altul despre epopeea secundară (apropo de cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sunt punctele de plecare. Scheler formulează explicit faptul că e vorba despre persoane umane, iar doctrina sa va fi cea a unui personalism etic. Orice om, în măsura în care e pură persoană, este o ființă individuală, unică și distinctă de alții. Contrar universalismului pur al eticii formaliste a lui Kant, personalismul etic concepe persoana drept existență individuală exemplară, care nu apare decât o singură dată. E vorba de o persoană reală, afectivă, ce iubește și se implică în relații, inserându-se în destinul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]