432 matches
-
subiectiv, adică este fructul nevoii universal umane de absolut, dar nu absolutul însuși. Ca să mergi la absolut, trebuie să depășești și arta și filosofia și să treci la religie.86 Spiritualitatea răsăriteană, sublinia cu insistență Ionescu, este incompatibilă cu spiritul universalist, raționalist al gândirii occidentale moderne. În lumea spirituală a Răsăritului, cunoașterea lui Dumnezeu nu poate deveni niciodată o problemă, tema unei discuții teoretice în care se produc argumente și contraargumente. Dacă pentru filosofia Occidentului existența și cunoașterea lui Dumnezeu au
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
individualiste de la Fericitul Augustin până la Francisc de Assisi, a kabalisticii, a teosofiei, a asiatismului panteist, a umanitarismului etc. etc.95 Asemenea pagini abundă în publicistica lui Ionescu. Gândirea lui Nae Ionescu este însăși antiteza tradiționalistă, ortodoxistă și naționalistă a umanitarismului universalist al lui Kant. Temele lui Kant sunt omenirea și rațiunea, ale lui Ionescu națiunea și credința. La mai bine de un secol după Kant, Ionescu opunea în toate privințele filosofia științei. El contesta posibilitatea cercetării filosofice centrate pe probleme, a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
asemănătoare, ci de cele care despart orientări fundamentale ale gândirii. Sunt orientări ce conferă profilul lor distinct unor mari mișcări și epoci culturale. Pentru Blaga, filosofia lui Kant era expresia exemplară a unei figuri fundamentale de gândire a modernității, raționalismul universalist de orientare critic-luministă. Este orientarea care instituie rațiunea, înțeleasă ca determinare definitorie a unei naturi umane presupusă a fi invariabilă, atemporală, drept instanță supremă în întemeierea și evaluarea cunoașterii, precum și a valorilor. Din perspectiva raționalismului normativ al lui Kant, istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
consideră că ea stă deasupra istoriei. Opțiunile lui Blaga sunt solidare cu acea orientare particularistă și istoristă care s-a configurat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și îndeosebi la începutul secolului al XIX-lea, tocmai ca reacție față de raționalismul universalist al epocii luminilor. Inițiatorii acestei orientări, contemporani ai lui Kant, s-au raportat în mod polemic îndeosebi la acele pretenții universaliste care susțin edificiul filosofiei transcendentale și al eticii imperativului categoric. Pentru Kant, individul, ca ființă emancipată prin exercițiul rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la sfârșitul secolului al XVIII-lea și îndeosebi la începutul secolului al XIX-lea, tocmai ca reacție față de raționalismul universalist al epocii luminilor. Inițiatorii acestei orientări, contemporani ai lui Kant, s-au raportat în mod polemic îndeosebi la acele pretenții universaliste care susțin edificiul filosofiei transcendentale și al eticii imperativului categoric. Pentru Kant, individul, ca ființă emancipată prin exercițiul rațiunii, era cetățean al lumii (Weltbürger). El aparține epocii și unei anumite colectivități mai mult prin determinările contingente ale existenței sale. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
structurilor intelectuale și spirituale. Ca realități istorice unice, irepetabile, acestea pot fi comparate cu organismele. Unul din cercetătorii reorientării istoriste a gândirii, care a căpătat contururi clare încă în epoca lui Kant și Goethe, caracteriza astfel conflictul ei cu raționalismul universalist al filosofiei luminării: „O gândire relativizantă, cu toate primejdiile ei, a pășit în locul credinței în adevăruri absolute, atemporale ale rațiunii și în uniformitatea naturii umane în toate timpurile”4. Voi aminti pe scurt câteva teme ale gândirii lui Johann Gottfried
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și al țării noastre; o așa-zisă educație franceză în Germania trebuie în mod necesar să educe în mod greșit și să rătăcească spiritele germane.” 7 Deosebit de clar se conturează teme și poziții ale istorismului particularist, opuse celor ale raționalismului universalist, în concepția asupra limbajului al lui Wilhelm von Humboldt. Limbajele nu sunt simple mijloace de comunicare - susținea el - ci organele formatoare ale gândirii, expresia concentrată a caracteristicilor specifice ale unei anumite culturi. Limbajele și culturile sunt unite în modul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale unei anumite culturi. Limbajele și culturile sunt unite în modul cel mai strâns, deoarece diversitatea limbajelor „nu este una a sunetelor și semnelor, ci o diversitate a însăși viziunilor asupra lumii”8. Deși von Humboldt oscilează între un transcendentalism universalist de tip kantian și istorism s-a remarcat că insistența lui asupra deosebirilor profunde dintre limbajele comunităților istorice înclină balanța în favoarea celui din urmă9. Accentul relativizant apare deosebit de clar în reflecția că dacă limbajele conțin viziuni diferite ale lumii rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cerc din care se poate ieși numai în măsura în care se intră în cercul unui alt limbaj.10 Nu există, prin urmare, principii metafizice care dau expresie unor adevăruri atemporale. În plăsmuirile cele mai înalte ale gândirii lor, oamenii insuflețiți de aspirații universaliste vor rămâne închiși în cercul unui limbaj, al unei anumite viziuni asupra lumii. Ontologiile și metafizicile sunt ale popoarelor și ale culturilor. Nu există o cunoaștere a lumii ca atare, ci doar viziuni istoric și local distincte asupra lumii. Traducerile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
creații metafizice să fie receptate cu predilecție doar de anumite familii de spirite, în raport cu înclinațiile specifice ale acestora 35. Deosebirile profunde dintre idealul metafizic al lui Kant și al lui Blaga oglindesc, prin urmare, opoziția dintre aspirațiile și opțiunile spiritului universalist și obiectiv, care privilegiază știința, și ale spiritului istorist neoromantic, care valorizează cu deosebire creațiile imaginative cât mai îndrăznețe, cu maximă rezonanță existențială 36. Dacă Immanuel Kant năzuia să facă din filosofie o știință, dacă el îi inspiră și astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pânză de fond care este sufletul lui homo europaeus. Cu alte cuvinte, ar fi vorba de un punct de vedere potrivit căruia ceea ce-l conduce pe om în toate momentele devenirii spiritului este înțelegerea și subsumarea idealurilor sale unui ideal universalist. Să avansăm ipoteza că același homo europaeus, respectiv homo universalis a construit lumea, dar nu pentru prezent sau pentru viitor, ci pentru el, ceea ce ne face să credem că viziunea despre univers e extratemporală. Având ca punct de plecare cercetările
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ordini politice, sociale, economice, răspândirea ideilor de dreptate și libertate, în fine, tot ceea ce putea conduce la demonstrarea caracterului universal al rațiunii. În limpezirea apelor, a stărilor de conflict e nevoie de mari minți luminate, de gânditori cu o concepție universalistă prin care să fie părăsit acel mod îngust de a privi și categorisi relațiile dintre oameni, dintre categorii sociale. Numai astfel se poate ajunge la abandonarea diverselor procedee de etichetare a popoarelor în funcție de limbă, religie și obiceiuri. Așa se face
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
palierul pe care ne situăm azi este ceva mai complex, iar rezolvările, firește, mai complicate. Ieșirea din criză va semăna cu marea ieșire din labirint și una dintre soluțiile probabile ne-o sugerează însuși homo europaeus, purtător al unor idei universaliste. Am vorbit în această carte mai mult de Europa Centrală și de Sud-Est, am reliefat cu precădere comunicările interculturale, evidențiind nu numai obstacolele, cât mai ales posibilitățile ivite în obținerea acelui sensus communis. Chiar și așa, majoritatea exemplelor reprezintă oglinda
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
existența, stabilitatea, apariția și dispariția formelor; ea oferă „o metodă generală de studiu a schimbărilor discontinue, a salturilor calitative” (Boutot, 1997, p. 22). Reducând ambițiile și posibilitățile matematizării în diferite științe, autorul propune un gen de teoretizare moale, fără ambiții universaliste, cu o aplecare mai atentă asupra unicității și localului. Apariția catastrofelor se produce atunci când o variație continuă a cauzelor produce o variație discontinuă a efectelor. Forma (morfologia) apare atunci când se înregistrează o discontinuitate în proprietățile calitative ale fondului (spațiul-suport/substrat
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
era obsedat de Îmbogățire, Iuda și-ar fi ales (presupunând că el și-ar fi ales) cu siguranță altă meserie, nu pe cea de „apostol”. De asemenea, nu cred prea mult nici În explicația politic-naționalistă: decepționat de mesajul metafizic și universalist al unui Mesia care ezita În fața acțiunii directe, politice, apostolul zelot s-ar fi răzbunat, trădându-L. O asemenea teză se Întemeiază dacă nu pe o contradicție, cel puțin pe o imprecizie: dacă Isus nu era un Mesia politic, atunci
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
au dovedit, până la urmă, zadarnice, pentru că îndată după căderea lui Sidonio Paes, Centrul a fost desființat de noul guvern democrat, iar persecuțiile religioase au reînceput și cu mai multă furie. Este, însă, în esența catolicismului modern de a prefera regimurile universaliste, - deci și democrația republicană și masonică, oricăror regimuri naționaliste și totalitare. Deși, ori de câte ori echilibrul se frânge în favoarea forțelor de extremă stângă, cel dintâi lovit și cel care suferă mai mult e catolicismul... "Prezidențialismul", inaugurat de Sidonio Paes, e consfințit de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
despre care vorbește Power. - Fetișizarea template-ului exprimă și ideologia acestei culturi, ea plasînd încrederea în proceduri, nu în oameni : in template we trust ! - În fine, tot acest eșafodaj se legitimează printr-un set de valori întemeiat într-un nou crez universalist : accountability. O societate democratică de piață trebuie să fie eficientă într-un mod transparent pentru toți, iar pentru aceasta trebuie să fie permanent măsurabilă în mod rațional. De fapt, obligația transparenței se mută de la stat la instituțiile pe care le
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
studii. Rezultatele au fost însă surprinzătoare, la întrebarea "ce doresc oamenii de la job-ul lor", varietatea răspunsurilor a fost atât de mare, încât orice răspuns putea fi considerat un răspuns bun. Cea mai cunoscută modalitate de depășire a acestei abordări universaliste este circumscrisă teoriei motivație-igienă. Potrivit acestui model, satisfacția este un concept bidimensional, existând o categorie de factori care generează satisfacția (motivatori, intrinseci postului) și o categorie de factori care generează insatisfacția (factorii igienici, exteriori postului). Deși în prezent este operată
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
al "religiei modernității", guvernată de zeitatea "Rațiune"; a nu mai fi seduși de așteptarea mesianică a unui paradis "terestru sau divin"; a ne desub-juga de logica lui "a trebui să fie", care, după Max Weber, este caracteristica esențială a moralei universaliste; integrarea complexității umane și eliberarea de sub dominația teoriilor emancipării (ideologii puternice, zeificate în secolul al XIX-lea), care au împins până la paroxism idealul Binelui ca ultimă realizare a unui individ împlinit într-o societate perfectă; a accepta trăirea conflictuală a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
făcut din imagini împărtășite. El este, în mod esențial, mozaic. Adevărurile care îl animă sunt interioare. Întotdeauna tributare situațiilor concrete, ele sunt întotdeauna momentane. Ideologia progresului este, dimpotrivă, bolnăvicios discursivă; are brutalitatea conceptului. Adevărul pe care îl promovează se vrea universalist. Imaginile împărtășite sunt reduse la rangul de arhaisme de către o rațiune care se impune și vrea să impună. Ea secretă o morală ontologică, un alt mod de a afirma, citându-l pe Nietzsche, "coșmarul binelui în sine". Într-adevăr, a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
îl joacă emoția, recrudescența sentimentului de apartenență, isteriile despre care a fost vorba, toate acestea amintesc că, așa cum corpul individual nu există decât într-o perpetuă interacțiune, corpul social se sprijină de asemenea pe conjugarea dintre rațiune și sensibil. Morala universalistă este consecința a ceea ce Antonin Artaud numea "conștiința separată". O astfel de separație nu mai este obligatorie. Pentru că între toate ele-mentele există "relianță", putem vorbi de "deontologie". Adică de un comportament colectiv care este tributar momentului trăit și care depinde
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Aceasta nefăcând de fapt decât să reia perspectiva soteriologică, căutarea Mântuirii, marcă specifică gândirii semitice. În aceste diverse perspective, tot ce umanul are mai natural trebuie depășit. Ceea ce îl apropie, prea mult, de animal. Ideea de moralitate, în pretenția ei universalistă, se sprijină pe acest fapt. Se pare că ceea ce numesc eu aici "deontologie" exprimă ceea ce i se opune perfect. Refuzul unui raport de juisare, negarea așteptării unei societăți ce va veni, imposibilitatea de a gândi "adevărata" viață ca fiind ceea ce
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Iar dezordinea elitelor contemporane, dezordine pe care acestea din urmă, conform mecanismului de proiecție binecunoscut, o numesc "criza", nu este la urma urmelor decât dezacordul existând între o interpretare și o organizare a lumii gândite dintr-un punct de vedere universalist și o viață empirică, care, la bine și la rău, este în mod esențial determinată de o sensibilitate pe care am putea-o numi localistă. Pe de o parte, abstracția moralei, pe de alta, particularismul deontologiilor-etici specifice. Este, într-adevăr
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Înțelept“ sau „Lumina Veșnică“ 2. Asha - Cunoașterea, Dreptul și Justiția 3. Vohu Manah - Gândul Bun și Mintea Iubitoare 4. Kshatra - Puterea Duhului 5. Armaiti - Pietatea și Credința 6. Haurvatat - Sănătatea și Desăvârșirea 7. Ameretat - Nemurirea Zoroastrismul este considerat o religie universalistă în privința mântuirii și o credință care respinge predestinarea. Zoroastrismul constituie în primul rând o teologie a acțiunii, iar credința zoroastriană începe cu o alegere. Oamenii sunt responsabili de starea lor, care survine în urma unei alegeri, iar pentru a îmbunătăți sau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
politicește decât în câteva culmi ale istoriei sale (imperiul lui Otto, Bismarck), a exercitat o dominație culturală, și aceea indirect, prin reacțiunea celorlalte națiuni, în speță Franța. Lutheranismul, romantica, hitlerismul au provocat crize în lume, prin reacțiune. Lipsa unei viziuni universaliste i-a izolat spiritual pe germani, care, pentru a se salva de la particularismul lor organic, s-au refugiat în imperialism. Setea de spațiu, dorința de realizare în întindere, de împlinire prin cuceriri, nu exprimă decât exterior și concret ideea mesianică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]