1,675 matches
-
căci cel mai "frumos" cântă privighetoarea căreia i-au fost scoși ochii, acesta este înțelesul. Durerea și tortura fac "limba" victimei și mai râvnită. Ceea ce dorește să obțină torționarul este o rostire "estetică", dar care ține de o estetică a urâtului. Paradoxal la nivelul sonorității este faptul că torționarii doresc să obțină trei rezultate: pe de o parte "cântecul" (confesiunea victimei), pe de alta tăcerea ei (atunci când este supliciată) și încă o dată tăcerea acesteia, după eliberarea din detenție (când victimei i
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
poeme ale Lumii". Și, mai mult: "Oscilațiile și alternanțele de stări, în spectacolul erotic extraordinar imaginat de autor, desenează un veritabil roman al iubirii mistice încărcate de o supremă vibrație a ființelor". În opoziție, universul lui Broch e unul al urâtului și al promiscuului. Erotismul va fi, și el, maculat și sordid, bazat pe "o atracție disperată a simțurilor", așezat sub semnul blestemat al incestului. Comparația, în ordinea demonstrației care susține dualitatea carnavalesc & luminos vs. tragic & întunecat, ar fi interesantă, pentru că
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
unui asemenea discurs al autoreglării conștiinței critice, Constantin Abăluță vine cu un punct de vedere personal, interpretabil la rîndul său, însă cu atît mai demn de interes. Astfel despre Ioan Alexandru aflăm că "toate aceste excese nu țin de estetica urîtului (căci bubele nu sînt exaltate pentru voluptățile lor intrinseci), ci mai curînd de ideea fixă a damnațiunii (să nu uităm că Infernul discutabil se încheie în chip destul de explicit cu poemul Iov). Spun "idee fixă" pentru că ea nu izvorăște dintr-
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
pentru prioritate. Instruit, Plagamat călătorise prin țări bananiere și corcodușiere; el crede că dintotdeauna universul a ființat și s-a dezvoltat sub semnul agresiunii: Toate sunt în veșnică pândă și distrugere. E un asalt continuu al puternicului asupra slabului, al urâtului asupra frumosului, al haosului asupra armoniei.� Dar nu refuză cadrul... Ludic, amar, cu largi răsfățuri discreționar digresive, tot atâtea capcane ale unei acțiuni rămuroase, condusă, pe alocuri, în clară manieră urmuziană, romanul nu-și divulgă cu ușurință cheile. Aluzivă la
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
Constantin Țoiu Carnet 1954. Scriitorul: Pradă naivă în mâinile (șters bine cu cerneală... În paranteză (Urâtul, Prostia, Trivialitatea, cu majuscule, asemeni unor zeități.). Un șarpe de pisc, înhățat de un vultur. Bătălie aeriană. Amândoi cad uciși reciproc. În Maramureș, un om în pădure se apleacă să bea apă dintr-un pârâu. Un lup îi sare în
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
temporale cu bătaie lungă. Paznic la Mitropolie este un one-woman show filmat cu o știință a portretului uluitoare, cu auzul în alertă maximă, cu tușe groase aplicate pe pânză cu o paradoxală pensulație lisă, adăstând pe detalii. Grotescul se umanizează, urâtul e grațios, grosolănia are farmec tocmai fiindcă descrierea fără plasă, cu distanța dintre privire și obiectul privit abolită, conferă paginilor o autenticitate vibrantă, de reality-show: „Ridică mâna a lehamite, un balans prelung, parcă s-ar apăra de ceva, apoi cască
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
în privirea fără vină...... X. MESTECENI ALBI ÎN NEGRE PLOI, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. S-au spus atâtea despre noi, Noi nimic nu ne-am mai spus... Mesteceni albi în negre ploi, Urâtul lumii ne-a pătruns. Străini în câte un colț de lume, Ne căutăm prin amintiri, Mânați de-o apă, un dor anume, Cum vântul verii-n trandafiri. Nu m-ai crezut, să nu ai pace, Eu brațele nu le întind
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
ai pace, Eu brațele nu le întind, Luna din cer în piept îmi zace și-un plop durerile foșnind. Citește mai mult S-au spus atâtea despre noi,Noi nimic nu ne-am mai spus...Mesteceni albi în negre ploi,Urâtul lumii ne-a pătruns.Străini în câte un colț de lume,Ne căutăm prin amintiri,Mânați de-o apă, un dor anume,Cum vântul verii-n trandafiri.Nu m-ai crezut, să nu ai pace,Eu brațele nu le întind
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
era astfel programată încât să înflorească în grup și să se usuce în solitudine. Dacă era să fie sinceră cu ea, trebuia să recunoască că în subconștient știuse acest lucru tot timpul. Amânase momentul de a-și alege un ... XXX. URÂTUL PĂMÂNTULUI, de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016. N-a ținut nimeni socoteală cât timp s-a scurs de când cea mai mare împărăție era cea de sub pământ. În această împărăție, nu se știau prea
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
sufletului încărcat de frumusețe și de năzuințele mărețe. Poezia Cameliei Ardelean are un interior frumos și curat, fiind mai degrabă o lacrimă în colțul ochiului. Lumina cu care ea scrie este o lumină adevărată, pornită din infernul sufletului. Poeta detestă urâtul, cuvintele grele, obositoare, și se mândrește cu sufletul ei, ce arde frumos, deschis către oameni, către cititori. Cartea pe care ne-o propune Camelia, intitulată Pasiune, este scrisă din nostalgie, din sentimente simple, firești, pline de frumusețe. Fragilitatea versurilor denotă
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
aia ca să se tragă de codițe cu oricine a scris un rând despre el. E așa, cam ca un copil de grădiniță. A zis cineva ceva, pac, a doua zi, e prost cu tot neamul lui. S-a uitat unul urât la o vitrină cu televizoare, când tocmai era emisiunea lui? Pac, a doua zi îi explică Mircea-n direct cât e de bou. Și-a pus unul, la el acasă, pe frigider, un bilețel cu “Mircea Badea are o freză
Mircea Badea –un pitbull cu suflet şi sinapse de grădiniţă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20690_a_22015]
-
se ducă la Administrația Financiară, să stea pe la cozi. Așa că mai întâi se certau, după care Albei ca Zăpada îi venea o idee genială, invariabil aceeași: “O să se ducă piticii!”. Și îi trimitea pe toți 7, ca să-și țină de urât la coadă și să-și țină unul altuia locul, atunci când le venea să facă pipi sau voiau să plece după ceva de mâncare. După o săptămână de stat la coadă, piticii veneau acasă victorioși, cu chitanța în dinți, și cu
De la Albă ca Zăpada la urmașii ei, fericiți plătitori de taxe online by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20734_a_22059]
-
spații terne, nesfîrșite, lipsite de cel mai mic interes, în care poate doar imaginația te oprește s-o iei razna. Într-o epocă în care toți se închinau conformismului, Bukowski a scris despre aceia de care toți se fereau: despre urîții, egoiștii, singuraticii și nebunii țării sale.” (The Observer) „Wordsworth, Whitman, William Carlos Williams, beatnicii - cu toții au dus artă scrisului către un limbaj al perfecțiunii. Bukowski a trecut această granița.” (Los Angeles Times Book Review) ILF și PETROV: 1001 de zile
Noutăţi de la editura POLIROM la Librăriile RALU Braşov [Corola-blog/BlogPost/96964_a_98256]
-
Lângă floarea din fereastră, Lung, suspină o vioară. Un căluș ca abanosul Îmbufnat și încleștat, O cuprinde în strânsoare Prea dramatic, pasionat. Coardele i se revoltă Mult întinse pe-al ei gât Și-l cheamă, gălăgioase, Să le țină de urât. Doar arcușul, nestatornic, Cu-ale lui plete prea lungi, Le răsfață, cu migală, Să tot stai, de drag, să plângi. Rapsodie la fereastră Împreună născocesc Și își cântă-n disperare, Cum și cât ei se iubesc. Referință Bibliografică: VIOARA ȘI
VIOARA ŞI ARCUŞUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383705_a_385034]
-
la cote maxime, o melodie îi strivi urechile. Un amestec de voci care scoteau sunete de neînțeles. Dumnezeule, ce se întâmplă cu mine ? Încă puțin, ai răbdare. Nu a știut când se schimbă peisajul Dispăru culoarea acelui roșu incert, dispăru urâtul ! Simți că alunecă ! Parcă mă aflu în lift ! Coborrr ! Coborr ! O viteză amețitoare îi zdrobea creierul. Ochii nu reușeau să prindă imaginea căderii. Nici glasul acela extrem de subțire nu se mai auzea. Apoi nu știu nimic, poate leșină ! Glasuri, o
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
se elibera de fondul său subuman. De aceea, sensul vieții noastre trebuie să fie ascensional: „Trebuie să învingem sau cel puțin să încercuim, în noi sau în afară de noi, tot ce nu e îndeajuns de frumos, îndeajuns de nobil (...). Să învingem urâtul din noi și din jurul nostru; e prima datorie. În fața răului trebuie să rezistăm până nu se instalează, fie că apare în lume, în societate sau în inima noastră. Viața noastră e un teren de luptă pentru spirit!“ (Ernest Bernea, „Meditații
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
fără de țel? Ce nevoie de o conștiință în plus menită să judece uneori să acuze când poate nici minciunile nu-s grele podoabe perfidelor buze... De ce adevăr când realul e mult mai complex ca o simplă minciună menită să spele urâtul ca valul ducând cu sine furtuna nebună?! Revizuire, 2017 Referință Bibliografică: Conștiință în plus / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2201, Anul VII, 09 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion Mihaiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CONŞTIINŢĂ ÎN PLUS de ION MIHAIU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380254_a_381583]
-
-se acum tocmai „ferchezuit” spre a face călătoria la Editură, de unde se va întoarce alcătuit într-o carte sper încă și mai izbutită decât celelalte din urmă, eu fiind de părere că cel mai mare dușman al frumosului nu e urâtul, ci alt frumos, înfățișez prezentul Cuvânt înainte, destinat a pune în vedere câteva aspecte ce privesc respectivul volum. Cu fiecare carte pe care am scris-o, încolțită din semințele gândului, mi-aș recăpăta măcar pentru o zi libertatea și liniștea
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
onto-noologice moștenite de la Greci./.../ Fiind vorba de o poetică a stării, izvorul de inspirație răsare direct din Starea d’întîi, și nu din Schopenhauer sau din Lenau, căci mijloacele de expresie sunt în primul rînd stări: de dor și de urât./.../ Această gândire poetică este structural ecstatică. Ea realizează starea pe loc a Lumii, fie în farmecul ființării ei absolute/.../fie în melancolia desființării totale a lumii sortită morții.”(pp. 24-26.) Întru deslușirea susținerilor sale, analistul redescoperă în desfășurările gândirii românești
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
prin alegorie.”( p. 17.) Fenomenologia creației poetice pe care, poet ne-pereche, el a instaurat-o ca discurs („deja prezentă în spiritualitatea românească sub forma de folclor)” se configurează, potrivit lui Amăriuței, ca o estetică a „stărilor de dor și de urât.” Pentru poet, dorul este infinit, ceea ce iluminează vaste orizonturi către imaginea Firei ilimitate; urâtul este legat de starea de finitudine a lumii. Dialectica unei asemenea gândiri poetice, subliniază comentatorul, vădește mari subtilități; permite stranii și tulburătoare treceri dintr-o ontologie
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
instaurat-o ca discurs („deja prezentă în spiritualitatea românească sub forma de folclor)” se configurează, potrivit lui Amăriuței, ca o estetică a „stărilor de dor și de urât.” Pentru poet, dorul este infinit, ceea ce iluminează vaste orizonturi către imaginea Firei ilimitate; urâtul este legat de starea de finitudine a lumii. Dialectica unei asemenea gândiri poetice, subliniază comentatorul, vădește mari subtilități; permite stranii și tulburătoare treceri dintr-o ontologie în alta ca în Mortua est, sau O rămâi. Frumosul estetic survine aici (din
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
Poezia lui Horia Stamatu sună pur, în cadențe care ne răscolesc vârsta lumii de acolo, de aici, de pretutindeni unde timpul și spațiul românesc sunt implicate în drama istoriei și culturii umane. Scrie românește, gâdește clasic românește, iubește frumosul, dispretuiește urâtul. Citindu-l și recitindu-l astăzi pe Horia Stamatu - poezie, proză politică, vie, neconformistă, justă și formulată viguros, studii critice vechi și noi semanate prin publicațiile exilului ai sentimentul jubilant de a fi în marea istorie și literatură românească” (Titus
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
fotografică a avut o explozie exagerată. Este un celebru fotograf, Mario Toscani, celebru în toată lumea, care a făcut campania pentru hainele Beneton. A exagerat, însă, cu fotografii din războiul cu Iugoslavia sau cu femei bolnave de anorexie nervoasă...caută numai urâtul! P.C. - Noi, din contră, vorbim din ce în ce mai mult despre ecoartă, despre estetic optimist! Avem și o Asociație, ECOSTAR 21, una la mână, apoi revistele Povestea vorbii 21, Cenaclul Artelor 21...În secolul 21 trebuie să privim altfel realitatea lumii! R.S. - Se
„ Prin Mircea Eliade, am rămas legat de România toată viaţa…” [Corola-blog/BlogPost/93670_a_94962]
-
cu iluzii, femeie, să mă îmbăt din nou, să uit cum treci ca o vacă bătrână prin casa noastră de praf, cum îți atârnă ștreangul cărnii în jurul oaselor fără putere, cum gâfâi mergând și te ții cu mâna de inimă, urâto, uite cum te reverși cu riduri cu tot peste toate zilele mele de doliu, în care nu pot să cred că ai avut nerușinarea să pleci și să mă lași nimănui, pradă singurătății, rană curgând în ochii sălbatici ai vinului
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
al lui Munch ci “Îngerul a strigat “.(pg.84 ). Scrise în perioada detenției de la Aiud, poeziile lui V. Gafencu surprind procesul psihic prin care suferința se decantează în spiritualizare prin convingerea sinceră a victoriei binelui și adevărului împotriva răului și urâtului. Prin simbolistica purității crinului, “a curăției în fața celei de-a doua veniri“(pg.81 ) s-a simțit dăruit cu forța mântuirii neamului său ca în poemul “Frate dragă “sau “Rămas bun “. Între imn elegiac și baladesc, după observația profundă a
DR.IONUȚ ȚENE- VALERIU GAFENCU. O BIOGRAFIE TEOLOGICĂ A SFNTULUI ÎNCHISORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382256_a_383585]