166 matches
-
B. Fundoianu (p. 182), plus neomodernismul generației '60 (uitat de exeget în retrospectiva din final). Drept consecință trebuie renunțat la dihotomia dintre modernism și tradiționalism, explicată de critică interbelică cel mai adesea după un criteriu conținutist (opoziția dintre ruralitate și urbanitate) și nu după unul de stil sau formă estetică. Rămâne totuși un rest considerabil, căci nu tot tradiționalismul interbelic (de pildă, militantismul sămănătorist al lui N. Iorga și al ciracilor săi) este asimilabil în sfera modernismului. Reductibilitatea tradiționalismului la modernism
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
răbdare). Aceste frisoane heirupiste trădează o imaturitate obișnuită să se ia în serios. Solicitarea și căutarea de soluții a devenit de mult un joc în sine. Soluțiile se mulțumesc doar să excludă alte soluții. Analfabetismul afectului românesc perturbă grav o urbanitate oricum rudimentară, școli, fabrici, umeuri, aziluri, închisori și celulele lor de bază, familiile concentrate la bloc. Non-verbalizarea, neconștientizarea nevoii și a neputinței reprezintă azi simptomul cel mai grav al crizei omului obișnuit. 2. Dar intelectualii? Săptămâna 9-15 octombrie 2000, miercuri
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
de iarnă, când întunericul venea mai repede și ne gonea pe toți (copiii) în casă. Și, cumva, cred că tot de aici mi se trage și faptul că am debutat destul de târziu. Sunt cazuri de artiști, obișnuiți de mici cu urbanitatea - chiar dacă poate fi vorba de un cartier de periferie cu maidan, care oferă iluzia unei mai mari libertăți -, care se consumă în adolescență sau în postadolescență, care își pun acolo toată ura, dezgustul și amărăciunea, după care își revin cu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
workshop teatral pentru dezvoltarea comunicării dintre tinerii artiști și publicul tânăr". Cel mai mare punctaj la categoria "Arte vizuale și Noile media" a fost obținut de Asociația "Ivan Patzaichin - Mila 23", pentru proiectul "Plug to Nature. Strategii de recucerire a urbanității", care va fi finanțat cu 63.894 de lei. Cea mai mare sumă acordată proiectelor din această arie este însă de 68.180 de lei, de care au beneficiat: Asociația Cetățenilor Europei de Est - "Explorarea timpului, o iluzie a realității
Finanțarea maximă pentru Asociația Dramacum, UNITER, Ideo Ideis și Asociația 4 Culture by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21842_a_23167]
-
poate a unor delicte comune, oameni politicește oricât de vinovați, dar nevinovați și în înțelesul legilor noastre și după conștiința noastră publică. [26 februarie 1883] ["NE SILIM A PĂSTRA... "] Ne silim a păstra față cu confrații de la "Romînul" toate formele urbanității, deși reaua lor credință e uneori atât de revoltătoare încît silința noastră întîmpină însemnate dificultăți. Chiar confrații trebuie să înțeleagă că toate în lumea aceasta au o margine, că nu pot merge cu neadevărul atât de departe încît să ne
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
telefonul. Pe una dintre interlocutoare, o actriță despre a cărei frumusețe vorbea cu vizibilă plăcere, a invitat-o pentru prânz la Capșa, celebrul loc pentru vedete. Galanteria seniorială găzduia neastâmpărul lui Rică, fante de obor, dar rafinat de lecturi și urbanitate. Am ieșit Împreună. Ne-am oprit la oficiul poștal de pe strada Nikos Beloiannis (numele comandantului comunist grec din timpul războiului civil, condamnat la moarte și executat În 1952). Vroia să se intereseze de ce nu Îi venise pensia la timp. Pensia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Cine altul ar putea interpreta un spion care a dus-o tot într-o beție din 1941 până în 1948? Cine altul ar putea interpreta un spion rus care și-a făcut o rețea compusă aproape în întregime din agenți americani? Urbanitatea lui Kraft a dispărut, dezvăluind un bătrân palid, zbârcit. — Nu este adevărat! a spus el. — Întreabă-ți superiorii dacă nu mă crezi, a spus agentul F.B.I. — Ei știu? întrebă Kraft. — Până la urmă au descoperit, a spus agentul F.B.I. Erai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
m-ați salvat? a întrebat Kraft. — Spune-i sentimentalism, a zis șeful. Kraft a considerat situația încheiată și schizofrenia l-a salvat foarte frumos. — De fapt pe mine nu mă privește nimic din toate acestea, a declarat el redobândindu-și urbanitatea. — De ce nu? întrebă șeful. — Fiindcă eu sunt pictor, a zis Kraft. Asta e principala mea meserie. — Să nu uiți să-ți iei la închisoare cutia cu vopsele, a spus șeful și și-a îndreptat atenția spre Resi. Dumneata, desigur, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Arhitectură și Patrimoniu din cadrul ministerului francez al culturii și comunicațiilor, începând cu anul 1998. Studiile reunite în volum sunt grupate în cinci capitole tematice: 1) Spațiile intermediare; 2) Incertitudinile rezidențializării (fr. de la residentialisation); 3) Viață și rezidență - ordine, calm și urbanitate; 4) Practici de coabitare și civilitate și 5) Gestionarea spațiilor comune. În continuare ne vom opri doar asupra temei „spațiilor intermediare”, pe care o considerăm de actualitate și interes, în același timp, inclusiv pentru spațiul urban românesc în plină expansiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
privat” (locuirea). Accentul pus pe acesta din urmă a contribuit, între altele, la clarificarea conceptului habitat pavilionar. Dar, observă Moley, actuala conjunctură de gestiune și securitate împiedică o astfel de deschidere către celălalt. Spațiile care se pretau unui discurs de urbanitate fac loc unei limitări a rezidențializării. De aici și întrebarea sintetizată de noi: Cât de dispus este astăzi locuitorul urbanului, fie el și de la periferia structurată pavilionar? Pentru Eric Charmes, autorul studiului Între deschidere și închidere: relația cu celălalt în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
o faci cu un scop: să urmărești o hartă imaginară făcută de Radu Afrim prin țară. Ultimele trei spectacole (plus cel în construcție) nu se întâmplă la București, ci prin orașe total diferite unul de altul, cu perspective modificate asupra urbanității, orașe în care aceeași poveste poate fi spusă altfel. Textele diferite ale ultimelor trei piese au în fond aceeași miză: a decriptării și delimitării diferențelor. Toate încep holist, cu o mulțime de voci problematice, care se suprapun, apoi se ajunge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
l-o fi furat oare Genialul Grecotei? A doua la mână: Alexandru George, polemizând cu Iorgulescul "Marii trăncăneli", căuta să evidențieze părțile bune ale lumii caragialiene. De exemplu, pornind de la frecvența faticului "Mă înțelegi?", reliefa dorința de comunicare, nevoia dialogică, urbanitatea respectivelor personagii. Proprii mei studenți, cărora le dam în relectură "Două loturi", prin 1996, regăseau acolo toate grijile insului trăitor în societatea deschisă, bașca atracția pentru unul din cele patru tipuri de jocuri recenzate de Roger Caillois, regentate de Stat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care o invocăm astfel fiindcă (de aici) în afara lumii nu vedem decât neantul. * Călugărul Teofil (orbul), de la Mănăstirea Sâmbăta, tuna profetic, pe un timbru aspru: „Cine stă duminica dimineață în pat și se uită la televizor o să ajungă în iad!“ * Urbanitatea, model final al agoniei noastre împreună, aspiră deja la universalitate. E drept că la o universalitate în minia tură. Cât să mai fie până când vom ajunge să auzim strigându-ni-se de la tribună: „contrariul cetățeanului este omul“? * Proștii au dobândit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fapt cu „globulele de sânge ale universului“ (p. 373). „Ce anume ne garantează faptul că activitatea celulelor cerebrale corespunde în vreun fel legilor acestui univers?“ s-a întrebat cândva un italian astăzi uitat. * Până la urmă, omul va fi distrus de urbanitate; urbanitatea îl va reduce la stadiul de făptură „pocăită“ prin decerebrare (în pofida consumului debil de cultură); urbanitatea nu poate deveni un model universal de civilizație decât manifestându și principiile subtilității halucinogene, sub influența cărora individul nu mai dispune de criteriul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu „globulele de sânge ale universului“ (p. 373). „Ce anume ne garantează faptul că activitatea celulelor cerebrale corespunde în vreun fel legilor acestui univers?“ s-a întrebat cândva un italian astăzi uitat. * Până la urmă, omul va fi distrus de urbanitate; urbanitatea îl va reduce la stadiul de făptură „pocăită“ prin decerebrare (în pofida consumului debil de cultură); urbanitatea nu poate deveni un model universal de civilizație decât manifestându și principiile subtilității halucinogene, sub influența cărora individul nu mai dispune de criteriul opțiunii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cerebrale corespunde în vreun fel legilor acestui univers?“ s-a întrebat cândva un italian astăzi uitat. * Până la urmă, omul va fi distrus de urbanitate; urbanitatea îl va reduce la stadiul de făptură „pocăită“ prin decerebrare (în pofida consumului debil de cultură); urbanitatea nu poate deveni un model universal de civilizație decât manifestându și principiile subtilității halucinogene, sub influența cărora individul nu mai dispune de criteriul opțiunii. Altfel spus, când omul își creează paradisul, îl creează prost. Nu mă pot împiedica să presimt
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Dar termenul care le înglobează pe toate este cel de rustic, acesta rezumînd totodată cel mai bine efortul actual de modernizare a ruralului. Produs al unei nostalgii urbane proiectate în spațiul rural, acesta este preluat și asumat ca semn de „urbanitate” de către lumea rurală. Material, el se exprimă prin supralicitarea lemnului în toate contextele și ipostazele și miniaturizarea și fetișizarea unor elemente ale universului rural, de la obiecte la animale. Simbolic, se caracterizează prin faptul de a uni contrariile, construind astfel o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
notat, fiecare apropiere face Întâi obiectul unui consimțământ, cel mai adesea explicit. Când o femeie vrea să refuze o relație nedorită, Își arată voința cu un simplu gest al capului - provocând imediat, la bărbat, scuze ceremonioase și aproape comice. Extrema urbanitate a participanților masculini pare și mai frapantă când te aventurezi spre interiorul zonei, dincolo de linia dunelor. Într-adevăr, această zonă e de regulă rezervată amatorilor de gang bang și de pluralitate masculină. Și aici, germenul inițial Îl constituie un cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Christian Bobin, despre care nu va fi vorba În acest volum, este poate cel mai cunoscut reprezenant al acestui curent). O altă ramură a minimalismului, cea mai recentă, este „literatura Amélie Poulain”, care proiectează o viziune la fel de idilizantă asupra unei urbanități somptuare, rezistentă la rațiunea calculatoare a societății occidentale capitaliste, populată cu personaje bizare, dar bogate sufletește, În compensația inadaptabilității de care dau dovadă la mecanica integrării sociale capitaliste. Martin Page este scriitorul „Amélie Poulain” exemplar, cu al său roman M-
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
temei rezidă în analiza specificului subiectului uman generat de un timp și un spațiu. Problemă identității femeii pariziene ține de gramatică "modernității" occidentale, marcată de definirea identităților naționale și genuriale. Femeia pariziana reproduce un cod al epocii privitor la modernitate, urbanitate, feminitate. Femeia și orașul fac parte din universaliile tematice ale literaturii. Nenumărate cercetări au fost consacrate Parisului, femeii și literaturii despre aceste teme. Prin fuzionarea lor, studiul prezent oferă o perspectivă inedită. O abordare complexă a orașului modern implică și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
arata Robert Muchembled în Societatea rafinată, codul de politețe ia naștere nu la Curtea lui Ludovic XIV, cum se vehiculează de obicei, în mod esențial, el provine din capitală că fuziune între curtoazia urbană și puterea aristocratica "și poartă mărcile urbanității" [p.142, subl.n.]. Politețea constituie liantul identității franceze, cimentul, limba comună, ea topește treptat diferențele, constituind un anumit tip de cultură cultură politeții. La curtea lui Ludovic XIII și Ludovic XIV apare stilul francez, degajat de influență străină, societatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în evaluarea literaturii, a redefinirii raportului dintre ideologie (politică) și artă, a renunțării și chiar a denunțării sociologismului din anii ’50, la adresa căruia, în spiritul de „deschidere” propriu sfârșitului deceniului al șaptelea, C. lansează un atac violent, dar formulat cu urbanitate, uneori cu ironie. Astfel, vorbește cu dezinvoltură de „exegezele primitive ale criticii sociologizante”, calificate ca „subculturale”; citează ca pe o aberație o mai veche afirmație a lui Mihai Novicov despre excelența cărții Mitrea Cocor în cadrul operei sadoveniene; ridiculizează pur și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
Caiete critice”, „Contrapunct”, „Literatorul”, „Fețele culturii” (supliment literar-artistic al ziarului „Azi”), „Antares”, „Porto-Franco”. Se remarcă atât ca un comentator avizat al actualității literare, cât și ca un polemist de talent, pledând cu vigoare - dar într-un limbaj de o perfectă urbanitate - împotriva revizuirilor abuzive, pe temeiuri politice, ale tabloului de valori al literaturii din anii totalitarismului. Ca prozator, G. este, în pofida apariției târzii a cărții sale de debut, un optzecist tipic, asemănător, de pildă, cu Mircea Nedelciu ori cu Gheorghe Crăciun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
progres social prin ironia sa incisivă. Rolul ironiei în opera lui Caragiale este dominant. Fără a exagera, putem spune că ironia este principala coordonată a umorului caragialian. La Caragiale, ironia are, poate, ca punct de plecare idealul unui stil de urbanitate; ironia sa este foarte ușor de definit, ca și antifraza, din figurile vechii retorici. Ea nu spune lucrurilor pe nume; nu întrebuințează însă forma eufemismului, ci, dimpotrivă, folosește tocmai noțiunea contrară, avantajoasă victimei: inteligența. Aceasta este metoda frecventă, ca să nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
fost prigonit și a făcut greva foamei în vederea obținerii expatrierii. Publicistica propriu-zisă, din anii ’90, este de atitudine politică și civică, de atitudine morală mai ales, combativă și intransigentă, în majoritate polemică, nu rareori pamfletară, violentă chiar, însă în limitele urbanității. Vădit este că T. se singularizează prin faptul că intervențiile lui au aerul legitimității și autenticității depline, nu lasă impresia înregimentării gregare sau a unei ralieri oportuniste la o grupare sau la o sferă de interese și la „vulgata” ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]