1,952 matches
-
Garay, Ňico Saquito sau Eliades Ochoa. Patrimoniul cultural al orașului include casa în care a murit Diego Velazguez, prima catedrală construită în Cuba, precum și primul muzeu din țară, cel dedicat lui Emilio Bacardi Moreau. Iar dacă vreți să simțiți pulsul urbei trebuie neapărat să mergeți în Parcul Céspedes din centrul orașului. O altă regiune apreciată mai ales pentru plajele sale este Jardines del Rey, alcătuită la rândul ei din insulele („Cayos“) Coco, Guillermo și Paredón Grande. Cayo Coco are cea mai
Agenda2004-34-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282800_a_284129]
-
la rându-i, fiecare își are povestea proprie. Însă, dacă istoria cutărui ornic este cunoscută doar de proprietarul de moment și de cel mult alți câțiva cunoscuți, cea a ceasurilor publice este altceva. Ceasul public pare să aparțină tuturor locuitorilor urbei, însemnătatea lui e de netăgăduit, e un simbol, o certitudine, e timpul orașului. Ora din turn, pe vremea turcilor Poate părea curios, dar întâiul ceas public din Timișoara datează de pe vremea pașalâcului, adică din- tr-un timp pustiu pentru is- toricii
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
devin o obișnuință, numărul lor crescând proporțional cu trecerea timpului. Mai mult decât atât, nu exista biserică nou construită fără un ceas care să însoțească cu zgomotul arătătoarelor sale în continuă mișcare pe cel al clopotelor vestind principalele evenimente ale urbei: o slujbă, o căsătorie, celebrarea Paștelui sau a Crăciunului. Peste tot timpul era bine marcat, fiecare cartier avându-și ceasul său public. În ultimul timp însă se pare că moda ceasurilor a căzut în desuetudine. Rând pe rând, vremea le-
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
șofranul. Nevestele de directori cu secretarele, laolaltă, trag fumul țigărilor fine, așezate fiind picior peste picior pe banchetele cioplite în rocă brută. Se bârfește cu voluptate. Se schimbă și politețuri, de forma și fără importanță. Este prezentă aici, toata cremă urbei, a orașului din care nu se vede în zare decât vag, turnul centralei electrice, un gigant care se încăpățânează să le dea cu tifla zecilor de acoperișuri din țigla italieneasca, azi la modă în tot pâlcul de vile cu piscină
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
noi experiențe. Deși aparent atmosfera e una în care absolut toți concurenții sunt prieteni la cataramă, emoția își spune cuvântul. Anul acesta, în încleștarea din Timișoara au intrat 7 concurenți. Premiul de 250 de dolari și dreptul de a reprezenta urbea la finala din București i-a revenit lui Ovidiu Mocan (barman la No Name), celelalte mențiuni (de câte 150 și, respectiv, 100 de dolari) mergând către Pompiliu și Marius Radu. Prima probă urmărită cu mare atenție de cei doi membri
Agenda2004-24-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282518_a_283847]
-
La fel ca și în cazul altor cetăți și ținuturi, administrația locală era coordonată de comitele regiunii sau de comandantul militar și civil al fortăreței. Mai târziu, sarcinile legislative și administrative au fost preluate treptat de primul funcționar public al urbei, prim-judele („Judex primarius“), care de obicei era ales prin vot public de către cetățenii orașului. Alegerea liberă a primarului era unul dintre cele mai importante privilegii acordate de către domnitori orașelor mai dezvoltate. În interiorul zidurilor de apărare ale cetăților, primarii orașelor
Agenda2004-22-04-electoral () [Corola-journal/Journalistic/282469_a_283798]
-
germană a fost înălțată în Piața Promenadelor, în intervalul 1731-1734. Dacă din perioadele anterioare avem doar date și referiri sporadice la primarii orașului Timișoara, de la începutul secolului al XVIII-lea cunoaștem numele tuturor celor care s-au aflat în fruntea urbei. Unii dintre ei au fost aleși în mod democratic, alții în schimb au fost numiți în înalta funcție de organele superioare. Din lungul șir al primarilor s-au remarcat câteva personalități de seamă, care și-au înscris numele cu litere de
Agenda2004-22-04-electoral () [Corola-journal/Journalistic/282469_a_283798]
-
își astâmpărau setea de cultură muzicală prin discuri vinil, benzi de magnetofon sau casete audio. Vremurile anilor 1980. Ani în care deși informațiile de orice fel și, implicit, și titlurile muzicale străine ajungeau pe o filieră mult mai complicată în urbe, melomanii erau la curent cu tot ceea ce însemna muzichie. Pe la începutul anilor 1980, în Parcul Botanic a luat ființă o interesantă piață. Unde nu se vindea țipiripi, Eurocrem, țigări Vikend sau Otteri, ci discuri. Viniluri. Încet - încet, piața a prins
Agenda2004-27-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282599_a_283928]
-
tratament gratuite trei ani la rând nu mai pot beneficia de astfel de bilete în anii următori, deoarece mai există și alți veterani de război suferinzi. ( I. B.) „Om la apă dulce“ Pe „crucișătorul“ „Pelican“, „ancorat în apele teritoriale ale urbei noastre, în rada portului Mihai Viteazul“, se va desfășura sâmbătă, 19 iunie, de la ora 12, vernisajul expoziției personale de portrete fotografii „Om la apă dulce“ a artistului plastic Traian Abruda, membrul al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Organizatorii expoziției sunt
Agenda2004-25-04-stire () [Corola-journal/Journalistic/282565_a_283894]
-
lumea, al îndrăgostiților „din prima generație“: perechea ce începe lumea calcă pe covoarele de iarbă de pe „malurile Lethei“. Aceste teme, explorate și în cărțile anterioare, sunt ale unei lirici care își găsește Îndrumătorul în corbul lui E.A. Poe: „înaintez prin urbea străină/ plină de forfota mulțimii/ cu un negru corb pe umărul stâng/ prin urbea unei geometrii nordice (...) corbul cel negru/ (pasăre mult încercată)/ c-un fâlfâit ușor/ când vine clipa se strămută/ înaintez/ pe umăr am Îndrumătorul“ (Îndrumătorul). Cassian Maria
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
iarbă de pe „malurile Lethei“. Aceste teme, explorate și în cărțile anterioare, sunt ale unei lirici care își găsește Îndrumătorul în corbul lui E.A. Poe: „înaintez prin urbea străină/ plină de forfota mulțimii/ cu un negru corb pe umărul stâng/ prin urbea unei geometrii nordice (...) corbul cel negru/ (pasăre mult încercată)/ c-un fâlfâit ușor/ când vine clipa se strămută/ înaintez/ pe umăr am Îndrumătorul“ (Îndrumătorul). Cassian Maria Spiridon e încă fidel ornamentelor clasice într-o poezie profund (post)modernă care nu
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
ucis, aplicându-i o mulțime de lovituri de cuțit, scoțându-i ochii, tăindu-i nasul și urechile. Pentru a controla situația, administrația timișoreană va înființa în decembrie 1808 miliția civilă, care va avea grijă decenii întregi de liniștea și paza urbei. Pe 19 septembrie 1800, la Lugoj, doi robi care lucrau în-tr-o grădină l-au ucis pe gardian sub ochii soției acestuia, pe aceasta au legat-o de mâini și de picioare, i-au umplut gura cu pământ să nu poată
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
stea liniștiți dragii noștri conducători auto pentru că situația se prezenta cu mult mai prost acum mai bine de-un veac și jumătate, adică atunci când la Timișoara se terminau lucrările primului „drum făcut”, cu alte cuvinte a întâiului drum pietruit al urbei. Noroiul omniprezent Prima descriere - și încă una augustă - despre starea drumurilor bănățene aparți-nea chiar kaizerului Iosif al II-lea, habsburgul opinând că ele au fost făcute de către „die liebe Natur” - draga Natură. Drumurile nu erau altceva decât simple urme de
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
Hramul Catedralei și Ruga Timișoarei l Manifestări tradiționale, sărbătorite de oficialități și de cetățenii urbei Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului, va fi din nou cinstit după cuviință la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, lăcaș care-i adăpostește sfintele moaște. Marți, 14 septembrie, de la ora 19 se va oficia slujba vecerniei cu priveghere, în cadrul
Agenda2004-37-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/282864_a_284193]
-
care vremurile le-au păstrat sau, dimpotrivă, le-au zăvorât în tainița neființei, ecourile existenței lor nerăzbătând decât grație puterii cuvântului scris. Nu sunt puține aceste mărturii pierdute ale trecutului, a căror memorie o mai păstrează străzile, piețele sau parcurile urbei. Una dintre acestea putea fi întâlnită, până acum aproape o sută de ani, în Parcul Central. Baronul din noroi La jumătatea secolului al XIX-lea, pe locul copacilor și aleilor de astăzi nu se găsea decât un teren mlăștinos și
Agenda2004-28-04-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/282637_a_283966]
-
tuneluri!? În solul nostru mlăștinos? Baliverne! Sunt simple canalizări”. Și totuși, există sau nu subteranele Timișoarei? Adevărul, ca de obicei, este undeva la mijloc. Pasajele secrete Semnificația militar-strategică a Cetății Timișoarei este binecunoscută, ea perpetuându-se de-a lungul secolelor, urbea fiind pe rând capitală a Regatului maghiar, capitală de pașalâc turcesc și oraș de primă mână al Imperiului Habsburgic, secondând Viena și Budapesta. O atare importanță a cetății impunea, după obiceiul vremurilor, un sistem de fortificații din care nelipsite erau
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
Realpolitik, ce ne rămîne? Niște rămășițe ale zilei, după ce-am pierdut aproape toate diminețile. Poate n-ar strică dacă am vedea odată cum. De dragul jocului. 2. Cum putem vorbi despre sfîrșit, daca nu știm începutul? De unde să numărăm? Ad urbe condita? Iar în ceea ce privește anul 1 A.D., știm că a fost stabilit mult ulterior. Iar la anul zero nu s-a gîndit nimeni, desi î.e.n. se socotește în sens invers, catre minus infinit, dar se numără spre noi, pornind de la un
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
în asemenea situații, de melancolie și de ironie. Melancolia fiind, după cum spunea Victor Hugo, "fericirea de-a fi trist", constituie, paradoxal, fata afirmativa, pozitivă, a stării de ieșean, prelungirea să în prezent, care poate fi constatată la numeroși barzi ai urbei (nu în ultimul rand la importantul Emil Brumaru). Melancolicii trăiesc din materia existențiala revoluta, nu doar personală, ci și a predecesorilor - uneori accentul cade pe ultima -, împrejurare ce nu impietează asupra libertății creatoare. La rîndul său, ironicul e, după cum afirmă
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
ironic, ironia d-sale fiind una domoala, afina la melancolie. Corespunzătoare mediului ieșean, de somptuos crepuscul, de Veneție în scufundare, ea nu recurge la formule-soc, la teribilisme, compunîndu-se din zîmbitoare amărăciuni ce respectă un protocol. Însoțind lentă surpare a ilustrei urbe, decompoziția e blîndă, cruțătoare: "Pleci, fiica, te duci și mă lași/ tăiat de cuvinte, hăcuit -/ eremit/ dintr-un neam de bărboși inconformi pauperi,/ trecînd de pe un umăr pe altul/ ziua de ieri, de mîine, de ieri// Te duci, te desprinzi
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
își mărită față după Iancu Lahovari, care se așază în Râmnic și ia în stăpînire averea Socotenilor. El e dintr-un neam nou"), avîndu-si ca reprezentant principal pe cunoscutul ministru conservator Alexandru Lahovari, a cărui statuie a străjuit centrul amintitei urbe pînă la finele deceniului cinci, cînd a fost înlăturata de oficialitățile comuniste, ce-am putea spune despre Cella? Nepoata unui căruțaș de la periferia Bucureștilor, "aristocrația" ei se sprijinea exclusiv pe personalitatea literar-politică, atît de artist fasonata, a tatălui său, Barbu
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
Luminița Marcu Cartea Sorinei Sorescu despre I.D. Sîrbu este o monografie specială din toate punctele de vedere, mult deosebită de orice demers omagial așa cum apar nenumărate în urbea în care scriitorul și-a petrecut ultima parte a vieții. Deși cartea a apărut la sfîrșitul anului trecut, ecourile au întîrziat să apară și asta din motive exterioare conținutului cărții, care este, după cum voi încerca să demonstrez în continuare, unul
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
Șerban Foarță Ucis din ordinul lui Stalin (sub incredibilul pretext, se zice, al unei pseudoceliotomii), faimosul Frunze, roș-gardistul, ajunge nume de oraș. Tot astfel, Kuibîșev și Gorki, - acesta ultim uzurpînd (nu, evident, din voia-i proprie) numele urbei lui natale, evocator al unei Rusii varege, Nijni-Novgorod. Cît despre Kirov, prezumtivul șalanger al lui Giugașvili, nu mai puțin de 4 (patru) localități aveau să-i poarte, post-mortem, numele, anume: Kirovograd, Kirovabad, Kirovsk și Kirov (fostă Viatka). De ce ipocrizia asta
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
caute, dacă va merge cumva În vacanță În Bulgaria, lucru pe care l-am făcut cu bucurie. Încă o dată, Îți mulțumesc Dimitre Tchakarov! PS. Dimitre nu are nevoie de reclamă pentru a avea clienți. I s-a dus faima În urbe și este destul de ocupat. Totuși, În caz de mare nevoie, puteți să-l găsiti la telefoanele: (514) 867-6860 sau (450) 699-9040.
Dimitrie. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_153]
-
Sectorul 1 a anunțat că va ieși la spart gheața cu toată armata de funcționari ai primăriei sale. Două lucruri nu înțelege Cronicarul din spusele celor doi primari. Ce l-a împiedicat pe primarul general să preia controlul operațiunii deszăpezirii urbei dacă nu i-a plăcut opera subordonaților săi? E, de asemenea, greu de priceput de ce dl. George Pădure nu a rezolvat problema ghețușului cu mijloace de primar, nu de angajat al salubrității. Dacă exemplul său va fi urmat și de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
fac din domnia-sa un demn purtător de mesaj al bucureștenilor unde cu gîndul nu gîndești și probabil că n-a gîndit nici dl Viorel Lis înainte de a se vedea ales la mustață de locuitorii acestui oraș. Tot primarul acestei urbe în care renasc viguroase spaimă de frigul iernii și de nota de plată a luxului de a avea apă caldă și căldura la bloc, da de lucru fotografilor de scandal și reporterilor vînători de picanterii intime. Asta în vreme ce fostul său
Mica infractiune si VIP-urile locale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17528_a_18853]