34,085 matches
-
gesturi și gesturile primesc concretețea verbului. Pe pămînt? Da, și pe pămînt, în unele locuri. Ai nevoie numai de șansă ca să se producă revelația lor, ca să se arate. Drumul spre ele te scoate din ordinar și te conduce spre extraordinar, urci trepte spre anumite întîlniri, treci probe ca în basme. Eu am întîlnit un astfel de loc, de curînd. În deșertul arid al Bărăganului, foarte aproape de București există o insulă de verde, de apă, răcoare și generozitate în care timpul se
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
administrației, dezastrele serviciilor publice, nedreptățile justiției, ironiile tinerilor, lipsa de vlagă a bătrânilor. Or, în civilizațiile avansate, în care toate progresează sau par a progresa, trebuie să recunoaștem că moartea nu urmează aceeași curbă ascendentă. Nu e vorba aici să urcăm la originile acestui ciudat fenomen, care a sfârșit prin a vicia tot comportamentul societății moderne. Fără moarte, nu există fericire posibilă. Știm toți că primitivii și anticii, care trăiau mai puțin ca noi și în condiții a căror simplă evocare
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
iar apariția în public, la trei după-amiaza, odihnit și curat, cu niște pantaloni de in ecru și o cămașă înflorată și cu moralul întreținut de pastilele pentru durere. Totuși, gîndul morții îl rodea mult mai perfid decît bănuia el, fiindcă urcînd la tribună simți un dispreț ciudat pentru cei care și-au disputat norocul de a-i strînge mîna și nu s-a mai înduioșat ca odinioară de gloata de indieni desculți care abia mai puteau îndura dogoarea pietrelor încinse din
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
mi s-a părut o prostie! Un fel de a intra satul sub fusta femeii! Iar muierea Își are rostul ei! Nu se poate despuia, așa, În văzul lumii, că vrea mahalaua, Bircă, beat, sau eu, că mi s-a urcat la cap. Dar de stat, trebuie să stea! Altfel, unde mai e respectul?...Față de bărbat, față de părinți?! Iar, fără respect, Începe strâmb. În plus, și cu stângul! Iar viața de aici Începe - de când se Împreună bărbat cu femeie! Abia atunci
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
aia, cu ce se-aude, ce zici? Moș Gogu a privit o clipă, parcă dincolo de noi. A făcut ochii roată și a oftat. - Gata! Cu cei de-acum s-a sfârșit! Ceaușescu, cât a fost el de Ceaușescu, s-a urcat În elicopter și... Mă, nene, nu știu ce să zic... parcă, totuși, nu-mi vine să cred că a fugit! - Tataie, e revoluție! Poporul face revoluție! - i-a zis Elena - Dumneata n-ai văzut? Că ne-am uitat Împreună la televizor! - Poporul
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
cine scrie primul". Și asta pentru că, nu se știe prea bine cum (dar e sigur că așa stau lucrurile), dintr-o dată Cărtărescu a devenit un scriitor incomod. Nu mai dă bine să scrii "de bine" despre el. I s-a urcat la cap. Se crede mare. Și poți auzi dintr-astea la nesfîrșit în orice discuție cu scriitori sau critici. Și apoi s-au luat de el oameni "respectabili" - cum ar fi Cristian Tudor Popescu, un jurnalist de prestigiu care s-
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
turbulenței din care a fost inițial alcătuit) și în particular seriei optzeciste a poeziei noastre, căreia Stratan îi aparține. Însă pe cînd comilitonii săi de generație șarjează cotidianul, traducînd în limbaj burlesc cutumele, automatismele, poncifele acestuia, poetul în discuție se urcă pe un platou mai înalt, de unde urmărește mecanismele universale pe care le transcrie cu o neliniște și cu o incredulitate ce dibuie fondul lor. Miza discursului pe care-l practică e, în final, una a esențelor. Astfel comedia apare relativizată
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
Olimpul hiperborean numit Valhala, poetul din Satu Mare preferă localul sordid, crîșma care e toposul adecvat al ființei sale frustrate, oscilînd între realitate și irealitate, ambele nemîntuite, atinse de moarte și duhnind a infernală pucioasă: "De-aici, din cramă, plecăm zilnic:/ urcăm spre Nord prin noapte și ceață,/ mergem pe dîra fulgerelor de unde s-a/ retras moartea, schelălăind, putrezind" (De-aici, din cramă, plecăm zilnic). Mitul zeiesc decade într-unul tavernal, prozaic, de cotidiană folosință, de natură epocală, egalizatoare: Nu alcoolul ci
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
-și pot vinde produsele. Adică, au acționat în cel mai desăvârșit spirit al pieței libere. Dacă alimentele de mare căutare s-ar fi găsit din belșug, prețurile exagerate ar fi căzut în ridicol. Cum ele sau dovedit insuficiente, prețurile au urcat astronomic. Pentru a înțelege un astfel de mecanism nu trebuie să fii savantul Postolache: e suficient să ai două clase, sau nici măcat atât. Or, prin acțiunea demnă de filmele cu speculanți de război, guvernul Năstase ne reîntoarce în cele
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
amândoi, spunându-mi unele lucruri pentru care oricine ar fi fost închis pe loc. (E drept că dădea mai tare radioul). La M.R.P. veneau și niște tineri poeți, prozatori, grupul Oniricilor. Miron le asculta producțiile, pe urmă îi punea să urce în merii livezii, să-i curețe de omizi. Odată, privindu-i de jos cum ședeau cocoțați, îmi arătase un tânăr vorbăreț, care avea să ajungă la Paris, - zicându-mi încet, cu demonia maladiei sale vizionare: "Îi vezi, tu? De altceva
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
moarte, încercam să ne-o imaginăm jucându-ne de-a doctorul cu fetițele și observând animalele. Un coleg a încercat să descopere părțile intime ale unei catârce, fără vreun alt rezultat decât că a căzut de pe taburetul pe care se urcase. Din fericire, ignoram inclusiv existența sodomiei. Vara, la ora siestei, când era o căldură înăbușitoare și muștele bâzâiau pe străzile goale, ne întâlneam într-o prăvălite de pânzeturi, cu ușile închise și cu obloanele trase. Angajatul prăvăliei ne dădea atunci
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
refuzat să-l critice în public cînd i s-a cerut s-o facă. Pentru a nu știu cîta oară în istoriografia comunismului românesc, se pune problema relațiilor dintre evrei și PCR, cît de sus și cît de mulți au urcat în funcții politice în acest regim, cum au fost priviți și cum au sfîrșit prin a fi îndepărtați (episod peste care uneori se sare) dintr-un sistem care-și proclama internaționalismul și spiritul egalitar. Poate că pînă la urmă, ceea
Ana Pauker, nici sfîntă, nici diavol by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15262_a_16587]
-
din America (1971) și ale revistei Ms. (alături de Bella Abzug, Shirley Chisholm, Betty Friedan), autoare a unor cărți destul de bine cunoscute publicului larg (Outrageous Acts and Everyday Rebellions, 1983; Marylin: Norma Jeane, 1986). Revoluția interioară: Cartea respectului de sine a urcat rapid în topul vînzărilor de carte în America, ocupînd ceva vreme locul I. Volumul apărut la Editura Polirom include și Postfața la a doua ediție, în care autoarea însăși povestește aventura cărții în primul său an de existență, conturînd pe
Respectul de sine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15264_a_16589]
-
guturală, în ciuda unei indeniabile, inconfundabile muzicalități, mă făcu să tresar. L-am privit atunci atent, vreun dubiu nu mai era cu putință, intrusul în sărăcăcioasa-i ținută, îmi semăna întru totul. Am făcut, pe semne, mutra acră a celui care, urcând în tramvai pentru cincisprezece stații, nu găsește loc liber - este chiar posibil să fi dat un pas îndărăt: veți recunoaște că nu e lucru de toate zilele să te afli acostat de dublul tău, nu mai spun să-l vezi
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
dublul lui, îmi ziceam, acuma când Europa era salvată, în zona ei cea mai estică. Și mi l-am închipuit pe dublul președintelui Ion Iliescu deschinzând cu prudență treptele cu covorul uzat pe alocuri ale unei modeste rezidențe, spre a urca într-o Pobedă la a treia reparație capitală, urmat de dl. Cozmâncă pe o motoretă Carpați-Lancer, recondiționată în Israel. Grăbeau către aceeași ședință a camerelor reunite, unde printr-o promptă decizie se din nou modifica o Constituție, astfel încât fiecare Cameră
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
asemeni creioanelor și carnetelor lui cu coperte de vinilin. Toți vorbeau de Delia Mañara cu un rest de pudoare, nefiind deloc siguri că putea fi adevărat, dar în cugetul lui Mario își croia drum cu îndârjire o pală de furie urcându-i-se la cap. Brusc și-a urât familia într-o zadarnică izbucnire de independență. Nu i-a iubit niciodată, doar sângele și teama de a fi singur îl legau de maică-sa și de frați. Cu vecinii a fost
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Până atunci, Mario se simțise în afara Deliei, străin de viața ei, chiar și de casa ei. Era mereu un „musafir” și la noi cuvântul are un sens precis și despărțitor. Când o lua de braț să traverseze strada, ori să urce scara din gara Medrano, își privea câteodată mâna pe mătasea neagră a rochiei Deliei. Cerceta albul acela pe negru, distanța aceea. Însă Delia avea să se apropie de el când se va reîntoarce la gri, la pălăriile în culori deschise
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
hohote, gâfâind într-un sughiț ce o sufoca, iar plânsul i-a devenit tot mai strident, ca în noaptea cu Rolo; atunci degetele lui Mario se încleștară pe gâtul ei parcă pentru a o feri de oroarea aceea ce-i urca în piept, un icnet între plânset și geamăt, cu râsete curmate de zvârcoliri, dar el voia numai s-o facă să amuțească și strângea numai ca s-o facă să amuțească, vecina din casa cu etaje o fi stând s-
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
de clauzele de confidențialitate care au năpădit ca plantele de junglă secretoasa societate românească. „Mă interesa doar dacă e o mărire substanțială. Chiar am citit un interviu cu ministrul Athanasiu și mă gândeam că... Acum ai un statut clar, ai urcat o treaptă și mi se pare normal să ți se schimbe treapta de salarizare...” A continuat să râdă, am început și eu să zâmbesc. Aproape îi dăduseră lacrimile de râs, așa că n-am fost sigur c-am auzit-o bine
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
din mit antic palori -/ nicicînd atît de alegoric Luna/ n-a otrăvit clanurile ei de feciori!” (Salomeea). Același astru devine ținta derizorie a unei carabine, într-un univers tot mai sălbăticit, dominat de un imbold cinegetic: „Cum stelele s-au urcat pe cer, nu știu,/ dar Luna zău, aș pune-o într-un cuier/ să nu se mai miște tradițional/ și aș descărca într-însa o carabină Manlicher” (Puțin alcool). Un melanj de suavități și durități divulgă procesul în curs, de
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
precum Nadejda Mandelștam în lagărele Siberiei și Adriana Georgescu în închisorile comuniste, își cucerește tovarășii de regiment povestindu-le romane - mult-iubitul Război și pace). Bombea de la țară și-a supt călăritul odată cu laptele matern? Ei bine, nu, deși învățase să urce-n șa la herghelia unde unchiul său era administrator; secretul stă în altă parte, iar Bombea însuși e dispus să-l împărtășească momentan-colegului său de „grăjdar schimbul doi”: e ceva legat de cur. Ce?, temătorul narator n-are să afle niciodată
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
a stîrnit aprecierile unanime ale criticii. Se conturează o tendință nabokoviană și în scrierile unor autori care au transformat emigrația în diasporă. Între aceștia figurează Vladimir Kraminer, al cărui ultim roman tradus în germană - Propria mea carte a junglei - a urcat în aceste ultime săptămîni în Germania pe lista succeselor de librărie unde se află și Ludmila Ulițkaia, cu romanul intitulat Minciunile femeilor sau Svetlana Vasilenko (invitată și la festivalul de la Neptun „Zile și nopți de Literatură”) al cărei prim roman
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
un suc... Șoferul autocarului: - Și cum să-i zicem, doamnă? „Domnuî”!? Asta e, a murit, a murit, cu toții ne ducem când ne vine rânduî! (Către sătenii adunați) Să-l ia cineva, să-l ducă acasă că abia ce s-a urcat, e din comună dîaici. Un sătean: - Io n-aș băga mort în mașină...! Cineva din mulțime: - Daî ce-are, domîne!? Când era viu era bun, acuma ne doare-n cur! Ce, pute!? Asistenta constată decesul și lumea sare din nou
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
lăsa mortuî în mașină! Duce-ți-l odată la Morgă! Șoferul autocarului: - Hai, domîne, ce dracuî! Dați odată mortuî jos din autocar să plec și io la București cu oamenii ăștia odată! În final, intervine și polițistul și oamenii îl urcă pe decedat în Salvare. Autocarul pleacă, dar lumea e marcată. Se răspândește și povestea mortului. Bucureștean, venise la țară într-o chestiune de pământ. Căzuse pe o scară și își fracturase câteva coaste, una îi perforase plămânul. Abia după o
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
în ce fel se va stăvili prăbușirea sistemului sanitar, cum ar putea justiția națională să dobândească un minim credit moral, prin ce mijloace ar putea scădea cu un grad sărăcia generală. Puturoșii nori de gaze de la milionul de vehicule vor urca, din fericire, doar până la etajul al patruzeci și cincilea, în zilele fără vânt. Cât privește ghidul bunei longevități, el ne lămurește cum să faci să trăiești două sute de ani, dar nu ne explică și de ce. Dar și să mori chiar
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]